1,727 matches
-
un copac, care plângea amar. Roland alergă s-o elibereze, dar a fost rugat de cavaler să nu se amestece, deoarece își merita soara prin necinstea ei. Și drept dovadă i-a mai dat câteva lovituri și învinuiri. Doamna a tăgăduit toate învinuirile, iar Roland a crezut-o. El l-a provocat la luptă pe cavaler pe care l-a învins repede, o eliberă pe doamnă, a ridicat-o în crupa calului și a plecat cu ea. În drumul lor o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
forțat ușa. Pe G. l-au zărit întâi în oglindă, rezemat de speteaza scaunului, ca într-o poză. Era mort de câteva zile, fiindcă un miros dulceag și grețos plutea prin încăpere. Oglinda îl reda cu o fidelitate absolută, de netăgăduit. Așa cum G. își dorise nespus în ultima vreme, dar cei prezenți nu au luat deloc în seamă amănuntul acesta. Sergentul, până la studierea cazului de către organe mult mai competente, a făcut o cercetare sumară a locuinței. Nimic deosebit. Când se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
anchetă, precum și a procurorului din rechizitoriu și a instanței din hotărârea de condamnare. Iar toată lumea ar fi ieșit basma curată. În alte împrejurări, l-ar fi zdrobit pe inculpat să-și recunoască fapta. Acum, se rugau de el să o tăgăduiască. Îl scoseseră de mai multe ori la anchetă, la promisiunea lui că se va conforma dorinței lor. Și tot de atâtea ori îl duseseră înapoi în arest, fără niciun rezultat, ca urmare a neonorării de către el a făgăduinței. Precum șoarecele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Eminescu a susținut că, amândoi viețuind încă, Simțion va lucra la podul care se va dura între Giurgiu și Rusciuc, într-un timp în care Carol I, rege al României, va fi ales de bulgari principe al Bulgariei. Simțion a tăgăduit aceasta. Cine pierde rămășagul plătește două sticle de Johannisberger cari se vor bea împreună de cei doi subsemnați... la Rusciuc. București 25 iunie 1883 M. Eminescu Const. Simțion {EminescuOpXV 405} ["26 IUNIE... "] 2257 26 iunie dim[ine]ața Izirescu Paliță
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
voiești să pui, privește aceasta ca pe o urmare și o leagă împreună cu un ce mai dinainte, care să-i fie în chip de temei. Această lege se numește principiul împreună-legărei (principium conjunctionis). În urmarea acestui principiu, de câte ori însușim sau tăgăduim noi vreunui obiect logic vreo notă, trebuie să fie un ce din care să se poată cunoaște pentru ce are să i se însușească sau să i se tăgăduiască aceeași notă. Pentru exemplu: cugetând cu despre Petru și înfățoșîndu-mi-l eu ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numește principiul împreună-legărei (principium conjunctionis). În urmarea acestui principiu, de câte ori însușim sau tăgăduim noi vreunui obiect logic vreo notă, trebuie să fie un ce din care să se poată cunoaște pentru ce are să i se însușească sau să i se tăgăduiască aceeași notă. Pentru exemplu: cugetând cu despre Petru și înfățoșîndu-mi-l eu ca pre un om bogat, trebuie să fie oarece la mijloc, de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
obiectele cele reale în faptă adevărat pe decide în metafizică. Concepturile contrazicătoare neputând a fi mai multe decât două laolaltă, când trebuiește unul dintre dânsele să se însușască vreunui obiect logic, celălalt, după principiul contrapunerei, trebuie neapărat să i se tăgăduiască. - Iară concepturile contrarie putând fi și mai multe când se tăgăduiește unul dintr-însele vreunui obiect logic, nu este de neapărat ca pentru aceea să se însușească celălalt sau celalalte. În înțelesul logic toate realitățile se nărăvesc laolaltă, adică se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
contrazicătoare neputând a fi mai multe decât două laolaltă, când trebuiește unul dintre dânsele să se însușască vreunui obiect logic, celălalt, după principiul contrapunerei, trebuie neapărat să i se tăgăduiască. - Iară concepturile contrarie putând fi și mai multe când se tăgăduiește unul dintr-însele vreunui obiect logic, nu este de neapărat ca pentru aceea să se însușească celălalt sau celalalte. În înțelesul logic toate realitățile se nărăvesc laolaltă, adică se pot împreună-cugeta, pentru că singure numai concepturile contrazicătoare nu se pot împreună-cugeta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se numește laolaltă subiectul cu predicatul prin punerea cugetărei și aceasta se numește modalitatea județului. Despărțirea județelor în privirea cantității Județele în privirea cantității sunt sau universale sau particulare sau singulare. Universal județ este în care se însușește sau se tăgăduiește subiectului predicatul după toată extensia lui, pentru ex[emplu]: Toți oamenii sunt muritori sau Nici un om nu este fără de minte. Particular județ este în care predicatul i se însușește sau i se tăgăduiește subiectului numai după oareșicare și hotărâtă parte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este în care se însușește sau se tăgăduiește subiectului predicatul după toată extensia lui, pentru ex[emplu]: Toți oamenii sunt muritori sau Nici un om nu este fără de minte. Particular județ este în care predicatul i se însușește sau i se tăgăduiește subiectului numai după oareșicare și hotărâtă parte a extensiei sale, p[entru] ex[emplu]: Unii oameni sunt buni, Unii oameni sunt nu buni. Singular județ este în care predicatul se însușește sau se tăgăduiește așa unui subiect // care este numai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
i se însușește sau i se tăgăduiește subiectului numai după oareșicare și hotărâtă parte a extensiei sale, p[entru] ex[emplu]: Unii oameni sunt buni, Unii oameni sunt nu buni. Singular județ este în care predicatul se însușește sau se tăgăduiește așa unui subiect // care este numai o înfățoșare singulară, p[entru] ex[emplu]: Cicero este principele elocuenței. Despărțirea judecăților în privirea calității. În privirea calității tot județul este sau afirmativ sau negativ, și fiindcă într-o afirmație și negație nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Perpessicius față de specia hibridă a prozei poetice explică întru cîtva atitudinea sa favorabilă față de „bizareria incomprehensibilă” a unui prozopoem suprarealist precum „Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oprise pe mama ei. Fersen o atacă pe Yvonne fără delicatețe. - Există vreo legătură Între moartea gemenilor dumneavoastră În 1960 și paginile smulse din registrul bătrînului doctor Pérec? Yvonne Îl fulgeră cu privirea. - Asta nu privește nicidecum poliția. - Dar nu tăgăduiți legătura. Așadar e un răspuns. Fersen se Îndepărtă, lăsînd-o pe fosta brutăreasă să-și Închipuie cum Îi Înfige pe tăcute un cuțit În spate. Gwen, ajungînd lîngă maică-sa, văzu limpede că aceasta era furioasă. - Ce voia de la tine? - Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
conving consiliul municipal să mă urmeze, ca să stăvilim megalomania celor din familia Kersaint. - Mă Îndoiesc foarte că localnicii vor mai avea chef să aleagă primar pe fiica unei ucigașe, răspunse el Întinzînd mîna. Mingea! - În pofida reușitei mele, nu mi-am tăgăduit niciodată originea modestă. SÎnt una dintre ai lor, PM, oamenii de aici știu asta. Tot așa cum știu că tu nu ești decît o paiață În mîinile tatălui tău! Flutură cu ferocitate mingea pe sub nasul lui. - Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru de răceală avea o fisură și că argumentul Mariei nimerise În plin. Yvonne nu tăgădui nimic, dar refuză să-și explice gestul. - O să fii cercetată pentru tentativă de crimă, Îi repetă Lucas. Iar dacă Pierric nu scapă cu viață, ai să fii judecată pentru omucidere. Scoase dosarul medical al Yvonnei. - Soțul dumitale, Hervé Leguellec, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care a provocat-o și n-a avut timp s-o interogheze, ceea ce explică faptul că n-a omorît-o. Cum mai apoi ea a fost Încarcerată... - Așadar ucigașul credea că Yvonne poseda informația care-l interesa, continuă Lucas. Dar Marie tăgădui printr-un semn al capului. - Există ceva contradictoriu: ea ne spune că Arthus ar fi păstrat restul banilor, și totodată Îi acuză pe cei din familia Kersaint că sînt ucigașii. Deci, ei n-ar fi ucis pentru lingouri... - CÎnd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Noaptea În care m-ai agresat la abație? Barca pe care ai furat-o? Busola pe care ai pus-o la bord? Anexa pe care ai ascuns-o la Morgat? Deschise gura să vorbească, dar ea Îl Întrerupse ferm. - Nu tăgădui! Avem dovezi! Păru dintr-odată foarte obosit. - Nu aveam de gînd să tăgăduiesc. Îmi jurasem chiar să-ți spun totul dacă mai aveam norocul să te revăd Într-o zi. Expresia de dezgust care se zugrăvi pe chipul ei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-o? Busola pe care ai pus-o la bord? Anexa pe care ai ascuns-o la Morgat? Deschise gura să vorbească, dar ea Îl Întrerupse ferm. - Nu tăgădui! Avem dovezi! Păru dintr-odată foarte obosit. - Nu aveam de gînd să tăgăduiesc. Îmi jurasem chiar să-ți spun totul dacă mai aveam norocul să te revăd Într-o zi. Expresia de dezgust care se zugrăvi pe chipul ei Îl duru mai mult decît o palmă. - Și asta e tot? - N-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îmi închipui că doi plus trei fac cinci sau că "pentru ca să cuget, trebuie negreșit să exist"), este numai pentru că viziunea, orice viziune imaginabilă, este înșelătoare, atât cea mai clară, cât și cea care rămâne confuză. Evidența aparent cea mai de netăgăduit de pildă cea a cogito-ului nu se poate sustrage unei îndoieli care afectează evidența ca atare. Însă dacă viziunea este în ea însăși înșelătoare, dacă mediul de vizibilitate în care orice lucru devine vizibil nu este astfel, nu este unul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
universului straniu pe care ni-l înfățișează, ci și, și asta ne interesează aici, prin armonia reprezentărilor pe care ni le dezvăluie. Pe lângă faptul că au puterea de a ne vrăji, ele capătă datorită acestei armonii un caracter estetic de netăgăduit. De aceea nu trebuie să ne mirăm că întâlnim astfel de fotografii în lucrările dedicate artei, puse în balanță de pildă cu opere picturale numite de avangardă la a căror justificare ajung astfel să servească. De altfel, au existat dintotdeauna
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fenomenalitatea patetică a subiectivității absolute, adică viața însăși ca identică cu această fenomenalitate originară și constituind-o. Ca atare acest adevăr își face propria dovadă, fiind ceea ce este, în auto-afectarea sa și prin ea, în mod ineluctabil și imposibil de tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității, se esențializează ca Monadă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din fund, a deschis-o, a închis-o în urma mea, îi uram pe ai mei, idolul era acolo, și, din adâncul prăpastiei mele, nu mi-a fost deajuns să mă închin lui, ci m-am încrezut în el cu tărie, tăgăduind toate lucrurile în care crezusem până atunci. Slavă lui în veci, el era tăria și puterea, îl puteai nimici dar nu-l puteai întoarce de la credința lui, îl vedeam cum se uită peste capul meu cu ochii lui ruginiți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nu, n-o să le spun nimic. Dacă nu vrei să ne ajuți, n-ai decât, eu n-o să te denunț. Am primit ordinul să-ți las prizonierul, și ți-l las. Semnează-mi hârtia asta. - Nu-i nevoie. N-o să tăgăduiesc că mi l-ai adus aici. - Ești nedrept cu mine. Știu că vei spune adevărul. Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să dureze. Din ce în ce mai slab, dar niciodată dispărut de tot. Chiar și după mai multe zile, lotusul rămânea în grădină. Treceau luni și o albină se așeza pe locul unde înflorise lotusul, parfumul lui era din nou eliberat, efemer, dar de netăgăduit. Egiptul iubește lotusul pentru că nu moare niciodată. La fel se întâmplă cu oamenii care sunt iubiți. Astfel, un lucru atât de insignifiant precum un nume - două silabe, prima înaltă și clară, ultima, dulce și delicată - însumează nenumăratele zâmbete și lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în legende simbolul e adesea periferic. Dacă Schiemann ar fi judecat așa, nu mai descoperea Troia. Ce zici? Homer a făcut un simbol al unei Troie imaginare, ca să aibă ce opune aheilor, nu-i așa? Celălalt suportă liniștit ironia: - Nu tăgăduiesc tot ce spui, dar îți aduc aminte iarăși că ești prea pătimaș în generalizări. - Nu generalizez de loc: te invit numai să ai un punct de vedere științific asupra miturilor. Să știm să căutăm piatra bună în moloz. Simbolul e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]