KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...193 >

4,810 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe echipamentul comandantului spahiilor, dar nu și pe veșmintele tătarului. Simion relatase și despre o discuție Între căpitanul Oană și cei doi șefi ai agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori, lansarea săgeților. Între timp, la cetate sosiseră membrii Sfatului de taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pași Înapoi. Apoi Întrebă, cu o voce pierdută: - Cum s-a Întâmplat?... - La Brănești, răspunse Ștefan. Cosmin trebuia să-l aresteze pe vornicul Isaia și să-l aducă aici. Caz de trădare. A fost prins În capcana turcilor și a tătarilor. Și-a trimis luptătorii spre cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să ajungă pe teritoriul Moldovei, acum trei nopți, să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei spuneau că un război de mare amploare se pregătea pentru primăvara lui 1476. Un război În care Moldova nu avea nici o șansă dacă nu ajungea cât mai repede la tratate de alianță cu marile puteri europene. Nici un atac al tătarilor nu era plauzibil, căci documentele din seif spuneau că alianța turco-tătară va funcționa În conflictul din anul următor, iar În rest ea nu era operativă decât În colaborări ale serviciilor secrete. - Răspunsul la a doua Întrebare este Veneția. Ne Îndreptăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe scară și fugi la Gabriel. - Întoarce corabia! Nu putem pleca acum! În câteva minute, totul se va schimba la Istanbul! Măria sa are nevoie de informațiile acestea! Comandantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei, dar și una pentru imperiu. Și acum, iată-l aici. Căci numai despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi fost ucis de trimișii Cuceritorilor. Am ajuns la capătul Chinei și de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
răutăcios, nici ironic. Era sincer. Dar, după o clipă, același chip deveni alb și Încremenit În ultimul spasm, iar comandantul spahiilor se prăbuși, cu un pumnal Înfipt În spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lucra cu ochii, care pot fi arși extrem de Încet. Apoi mai avem alte două sute de alternative. E alegerea ta. Oană tăcu, privind focul. În jurul lui se aflau trei oameni. Toți, puternici, așteptând semnul lui Ogodai. Trei călăi. Profesioniști ai durerii. Tătarul Înțelese că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ordin al noului Mare Maestru era acela de a proteja o corabie sub pavilion moldovean, cu riscul de a genera un conflict cu flota imperiului. Numai un nebun ar fi procedat astfel... Sau Ștefănel. Copilul de cinci ani, răpit de tătari, ajuns la capătul lumii, revenind ca să se răzbune și ca să-și reia viața, nu putea Începe din Moldova. Ci din Istanbul. Centrul puterii din acea parte de lume. Trebuia să preia puterea care l-a luat de lângă ai lui. Cuceritorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mușcat de lupi. Sau să moară Înghețat. Toate erau variante acceptabile. Oricum, odată căzut În zăpadă nu s-ar mai fi putut mișca. De jos se auzi un zgomot de cizme care urcau scările. Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl ajuta să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl ajuta să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa. Oană nu mișcă, rămânând cu ochii Închiși. Tătarul spuse ceva În limba mongolă. Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa. Oană nu mișcă, rămânând cu ochii Închiși. Tătarul spuse ceva În limba mongolă. Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un efort de care nu se credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un efort de care nu se credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât putu de tare În tâmpla tătarului. Omul căzu, sub dublul efect al surprizei și al loviturii. Oană se Întoarse cu greu În patul În care se afla și căzu jos, peste tătar, lovindu-l din nou În același loc. Ascultă dacă respiră, dar de data aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât putu de tare În tâmpla tătarului. Omul căzu, sub dublul efect al surprizei și al loviturii. Oană se Întoarse cu greu În patul În care se afla și căzu jos, peste tătar, lovindu-l din nou În același loc. Ascultă dacă respiră, dar de data aceasta tehnica avusese succes. Singurul lui ajutor În acea casă murise. De jos se auzeau voci, dar nimeni nu părea a urca pe scări. Oană continuă aplicarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui Angelo. - Dacă nu mă Înșel, mă aflu În fața comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui Angelo. - Dacă nu mă Înșel, mă aflu În fața comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul În limba turcă, știind că va fi Înțeles. Toți ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul În limba turcă, știind că va fi Înțeles. Toți ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul stăpânului Asiei, Gingis han. Misiunea mea e scurtă, fiindcă Împrejurările sunt speciale. Sunteți atacați de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]