1,721 matches
-
ușor de urmărit, iar încălcarea ei relativ simplu de sancționat, nu același lucru se întâmplă cu tabuul sexual. Medicii, lucrătorii sociali și alte persoane din domeniul asistenței și intervenției sociale ne pot spune cât de mult este încălcat practic respectivul tabu. Și acestea sunt doar cazurile cunoscute. Oricum, ca normă, tabuul incestului este aproape universal. Excepții mai semnificative constituie Egiptul antic, populațiile inca și cele hawaiene. Dar și aici incestul era permis selectiv, fiind acceptate relațiile sexuale și maritale numai între
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu același lucru se întâmplă cu tabuul sexual. Medicii, lucrătorii sociali și alte persoane din domeniul asistenței și intervenției sociale ne pot spune cât de mult este încălcat practic respectivul tabu. Și acestea sunt doar cazurile cunoscute. Oricum, ca normă, tabuul incestului este aproape universal. Excepții mai semnificative constituie Egiptul antic, populațiile inca și cele hawaiene. Dar și aici incestul era permis selectiv, fiind acceptate relațiile sexuale și maritale numai între frați și surori, nu și între părinți-copii și bunici-nepoți. El
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
chiar încurajate (vezi căsătoriile regale și nobiliare în Europa Evului Mediu). Din perspectiva simțului comun, nepracticarea relațiilor sexuale și a căsătoriilor între rudele apropiate este un lucru firesc, natural și nu comportă întrebarea „de ce?”. Discutarea acestui subiect este oarecum un tabu pentru bunul-simț. Dar întrucât spiritul științific nu cunoaște nici o interdicție tematică, nici tabuul incestului nu constituie un tabu investigațional. Antropologi, sociologi, psihologi și alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
simțului comun, nepracticarea relațiilor sexuale și a căsătoriilor între rudele apropiate este un lucru firesc, natural și nu comportă întrebarea „de ce?”. Discutarea acestui subiect este oarecum un tabu pentru bunul-simț. Dar întrucât spiritul științific nu cunoaște nici o interdicție tematică, nici tabuul incestului nu constituie un tabu investigațional. Antropologi, sociologi, psihologi și alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și a căsătoriilor între rudele apropiate este un lucru firesc, natural și nu comportă întrebarea „de ce?”. Discutarea acestui subiect este oarecum un tabu pentru bunul-simț. Dar întrucât spiritul științific nu cunoaște nici o interdicție tematică, nici tabuul incestului nu constituie un tabu investigațional. Antropologi, sociologi, psihologi și alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate ar fi ceva natural, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
acestui subiect este oarecum un tabu pentru bunul-simț. Dar întrucât spiritul științific nu cunoaște nici o interdicție tematică, nici tabuul incestului nu constituie un tabu investigațional. Antropologi, sociologi, psihologi și alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate ar fi ceva natural, nu ar mai fi nevoie de tabu. O explicație mai avansată a neatracției erotice din sânul familiei este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate ar fi ceva natural, nu ar mai fi nevoie de tabu. O explicație mai avansată a neatracției erotice din sânul familiei este cea a suprasaturației de stimuli - sugerată încă din 1849 de E. Westermark, la mare vogă în anii ’20 ai secolului trecut -, care spune că înclinația spre celălalt este invers
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
stimuli și al familiarității) aparent opuse sunt complementare în condițiile existenței nici a unei foarte mari apropieri și interacțiuni, dar nici a unei apropieri inexistente sau total superficiale, ci a distanței optimale (vezi și Iluț, 2000). Concepția freudiană argumentează că tabuul incestului este înscris în psihicul nostru de adâncime. Raționamentul ar fi următorul: datorită familiarității, a contactului fizic și afectiv dintre mamă și fiu, acesta din urmă are puternice propensiuni sexuale față de mama sa. El vede însă că tatăl se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Psihicul dezvoltă atunci, ca o formă de apărare, ostilitatea față de incest. Recurgând la istoria evoluției speciei umane, S. Freud conchide că impulsul incestuos este înnăscut, dar la un moment dat pe scara dezvoltării umanității s-a produs o schimbare, iar tabuul de incest s-a înscris în ereditarul uman. Într-o formă mai atenuată, mecanismul psihanalitic de factură erotico-sexuală fiu-mamă-tată, având ca efect complexul lui Œdip, este valabil și pentru fiică-tată-mamă, soldat cu complexul Electra. Teoria freudiană nu răspunde la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
s-a înscris în ereditarul uman. Într-o formă mai atenuată, mecanismul psihanalitic de factură erotico-sexuală fiu-mamă-tată, având ca efect complexul lui Œdip, este valabil și pentru fiică-tată-mamă, soldat cu complexul Electra. Teoria freudiană nu răspunde la întrebarea de ce există tabuul incestului între frați-surori, verișori-verișoare și, mai ales, rămâne în același paradox ca și concepția respingerii naturale sau a suprasaturației de stimuli: dacă motivația de adâncime ne dictează să nu avem relații sexuale cu cei din familia noastră consangvină, de ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din familia noastră consangvină, de ce e nevoie de o interdicție exterioară? De notat deci că deși acest mecanism poate fi prezent, la fel ca și concepția „naturalistă”, el nu explică de ce este nevoie de interdicție dacă nu există atracție. Cauzele tabuului sunt intim legate de mariaj și familie. Una dintre ele ar consta în faptul că prin reglementarea relațiilor sexuale din interiorul familiei se elimină o sursă puternică de tensiune și se identifică și legitimează tatăl social al copiilor. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a exemplarelor anormale biologic - în societățile complexe practicile de infanticid selectiv fiind condamnate moral și legal -, degenerarea prin close inbreeding (împerecheri în grupuri închise) este un fenomen real, dovedit și statistic. Astfel încât, pe ansamblul populațional, el constituie un temei pentru tabuul incestului. b) Indivizii societății contemporane sunt conștienți de eventualul pericol al căsătoriilor între rude foarte apropiate. Populațiile „primitive” - antropologii culturali ne spun că, în numele relativismului cultural și al depășirii orgoliului nostru de superioritate, e bine să folosim termenul primitiv între
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
50% dintre rapoartele etnografilor despre problema incestului se menționează faptul că populațiile (tribale) studiate erau conștiente de efectulbiologic negativ al incestului. Dar după cum observă C. Ember și M. Ember (2002), indiferent dacă erau în temă sau nu cu privire la răul produs, tabuul incestului a asigurat o superioritate demografică, prin selecție naturală, celor care l-au practicat. Iar dacă pentru celelalte motive invocate în instaurarea interdicției incestului (disrupție familială, cooperare) se puteau găsi și alte alternative la tabu, pentru degradarea biologică prin close
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau nu cu privire la răul produs, tabuul incestului a asigurat o superioritate demografică, prin selecție naturală, celor care l-au practicat. Iar dacă pentru celelalte motive invocate în instaurarea interdicției incestului (disrupție familială, cooperare) se puteau găsi și alte alternative la tabu, pentru degradarea biologică prin close inbreeding tabuul era singura soluție. 3.3.3. Tipuri de mariajtc " 3.3.3. Tipuri de mariaj" 3.3.3.1. Monogamie și poligamietc " 3.3.3.1. Monogamie și poligamie" Forma de mariaj monogamă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a asigurat o superioritate demografică, prin selecție naturală, celor care l-au practicat. Iar dacă pentru celelalte motive invocate în instaurarea interdicției incestului (disrupție familială, cooperare) se puteau găsi și alte alternative la tabu, pentru degradarea biologică prin close inbreeding tabuul era singura soluție. 3.3.3. Tipuri de mariajtc " 3.3.3. Tipuri de mariaj" 3.3.3.1. Monogamie și poligamietc " 3.3.3.1. Monogamie și poligamie" Forma de mariaj monogamă în care pe un timp dat o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
muncă masculine, păstrarea integrității gospodăriei și pământului. Relațiile dintre factorii mai sus menționați sunt mult mai complexe, iar în schema globală a explicării monogamiei și îndeosebi a poligamiei trebuie introduse și alte variabile. Se incriminează, de exemplu, ca factor explicativ tabuul sexual postnatal (postpartum sex taboo). În unele societăți, cuplului nu îi este permis să aibă relații sexuale cel puțin un an de la nașterea copilului. La rândul ei, respectiva interdicție se datorează faptului că mama, pentru a suplini lipsa de proteine
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la intervale de un an și nu i-ar putea hrăni corespunzător, ceea ce ar provoca boli și moartea copiilor. S-a constatat că, într-adevăr, la populațiile ce trăiesc din fructe și rădăcini (și unde proteinele sunt reduse în alimentație), tabuul sexual postpartum este foarte frecvent și, de asemenea, poliginia. Aceasta întrucât bărbaților le-ar fi greu să se abțină sexual ani la rând. Astfel încât, pentru a evita haosul și promiscuitatea sexuală, s-a cristalizat ca soluție un aranjament oficial, poliginia
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ani la rând. Astfel încât, pentru a evita haosul și promiscuitatea sexuală, s-a cristalizat ca soluție un aranjament oficial, poliginia. Ea este un răspuns cultural la o problemă de supraviețuire. Însă, așa cum observă C. Ember și M. Ember (2002), teoria tabuului sexual al postpartumului prelungit nu explică convingător poliginia. S-ar fi putut găsi și alte aranjamente funcționale. Apoi, teoretic, chiar în condițiile în care un bărbat are mai multe soții, acestea ar putea fi concomitent sau la intervale foarte apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai flexibil, „homogamie-heterogamie” (vezi 6.2.). Expresia „reguli de căsătorie” acoperă mai multe realități detectabile în toate culturile umane: cu cine să te căsătorești (începând de la „aranjamente”, unde se desemnează și persoana concretă, și trecând prin restricții de principiu, precum tabuul incestului, exogamia și endogamia); când (la ce vârstă, cu ce statut socioeconomic, în ce anotimp etc.) și cum (ce ritualuri, cu ce înțelegeri de avere, ce angajamente mutuale). Despre „cu cine” și „când” s-au făcut referiri și se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
acestor situații devenite pentru mine obișnuite, am senzația că sunt Într-o poziție Îndeajuns de bună dacă nu pentru a ține o veritabilă lecție, măcar pentru a comunica o experiență aprofundată de noncititor și a iniția reflecția asupra acestui subiect tabu, reflecție ce se dovedește adesea imposibilă din pricina numărului de interdicții pe care trebuie să le Încalce. Să accepți să-ți Împărtășești astfel experiența cere, Într-adevăr, un anumit curaj, și nu e de mirare că atât de puține texte laudă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mare - În acest domeniu ca În atâtea altele - capacitatea noastră de a reconstrui trecutul pentru a-l face cât mai conform dorințelor noastre. Această minciună generală În care ne complacem de Îndată ce Începem să vorbim despre cărți este cealaltă față a tabuului care apasă asupra nonlecturii și a rețelei de angoase, fără Îndoială provenite din copilăria noastră, care Îl subîntind. E imposibil așadar să sperăm că vom ieși cu bine din acest gen de situație fără a analiza culpabilitatea inconștientă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la putere și, invers, aceasta garantează o critică de acest fel și chiar, ca În situația lui Lucien, calitatea textului. Într-un fel, universul descris de Balzac este inversul celui din Lodge. În vreme ce acela al profesorului universitar este marcat de tabu-ul nonlecturii - până acolo Încât cel care Îndrăznește să-l revendice este exclus din spațiul cultural -, la Balzac, generală este Încălcarea iar ea devine chiar regulă, un soi de tabu sfârșind prin a domina lectura, văzută ca umilitoare. Încălcarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din Lodge. În vreme ce acela al profesorului universitar este marcat de tabu-ul nonlecturii - până acolo Încât cel care Îndrăznește să-l revendice este exclus din spațiul cultural -, la Balzac, generală este Încălcarea iar ea devine chiar regulă, un soi de tabu sfârșind prin a domina lectura, văzută ca umilitoare. Încălcarea este aici de două feluri. Pe de o parte, este admis și chiar recomandat să vorbești despre cărți fără să le deschizi, și Lucien este acoperit de ridicol când sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
complexă a obiectivului propus. Premisa unui astfel de capitol o constituie și aceea că, într-o epocă postceaușistă, a democrației, în care libertatea exprimării se manifestă pretutindeni, a discuta despre literatura interzisă de dinainte de '89 a rămas încă un subiect tabu. Există, desigur, numeroase publicații care fac treceri în revistă ale titlurilor de carte cenzurată în perioada comunistă, există aprecieri și atacuri verbale cu referire la acea perioadă, există nostalgii, există ironie și dezgust, dar nu există cercetare literară propriu-zisă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Acest stil, cu o strategie estetică proprie, atentă la reacțiile puterii, își crease o obsesie a adevărului și declanșase un proces al conștiinței morale, dar drumul său era retezat, la un moment dat, cu brutalitate, când se apropia de zona tabu-urilor. 3. A treia dintre ele, literatura disidentă. Istoria literaturii române de după cel de-Al Doilea Război Mondial nu poate fi concepută, decât în măsura în care recuperează,, deopotrivă, exilul, interior și exterior, dar și ceea ce ne-am obișnuit să numim, înainte de 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]