3,451 matches
-
de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm între definițiile "iluzorii" și libertatea unei lumi care nici nu îmbunățește nici nu înrăutățește starea lucrurilor, care neavînd legi nu se poate găsi în afara legii, care nu stabilește vreo valoare socotind valorile drept simple "fapte de opinie
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Timișoara la simpozionul „Scriitorii și pacea”, de care vorbește și Mircea Zaciu în jurnalul lui. Cît despre Nicolae Ceaușescu, nu trebuia să fii nu știu ce potentat ca să-i poți telefona personal, el însuși n-o făcea pentru că moștenise această putere de la taică-su, ci pentru că luptase toată viața pentru drepturile poporului său și pentru că Ceaușescu, din motivul ăsta, îl respecta. Fiindcă, de exemplu, de ce trebuia Octavian Paler, care era redactor-șef de ziar, să-i dea lui, Adrian Păunescu, telefon? „Ce, eu
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
și o să ne-o tragem puternic. Se duce tipul la prietena ei, se așează la masă cu ea și familia ei și rămîne foarte tăcut. - De ce nu spui nimic, dragă? îl întreabă prietena lui. - De ce nu mi-ai spus că taică-tu e farmacist? Citește și:
BANCUL ZILEI: Care este diferenţa între poliţie şi vânt? () [Corola-journal/Journalistic/67475_a_68800]
-
să nu ajungi lipsit de spirit de observație! Și eu care mă bucuram crezând că ați venit împreună! - Ce tot spui acolo? - Păi, v-ați întâlnit pe drum și asta înseamnă că există deja o legătură între voi. În plus, taică-tău îl știa și el pe domnul Inamura. - A, da? - Familia lor a avut un negoț de mătase neprelucrată în Yokohama. Ei nu i-am spus o vorbă despre motivul pentru care te-am invitat astăzi, așa că o poți privi
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
folosim de fetiță ca să-i venim de hac. Copila știe totul. Și trebuie să recunosc că e drăguță foc. Are o fețișoară rotundă. Chikako se uită la Kikuji. - Mai bine l-am ruga pe Kikuji să stea de vorbă cu taică-său. - Haide totuși să nu-ntindem pelteaua! trebui să intervină oarecum dur mama lui Kikuji. - Păi, e mai bine să ținem totul în noi, cum faci tu? Dă afară toată otrava! Uită-te la tine, ești numai piele și os
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
așa? spuse Chikako din celălalt capăt al camerei. Kikuji îi dădu un răspuns vag și așeză bolul pe podea. - Desenul te duce cu gândul la munte, mai zise Chikako. E poate unul dintre cele mai potrivite boluri pentru primăvara timpurie. Taică-tău îl folosea adesea. Nu suntem chiar în anotimpul potrivit pentru el, dar l-am ales special pentru Kikuji. - Și totuși, ce importanță are că i-a aparținut tatălui meu pentru o scurtă perioadă de timp? Bolul ăsta are patru sute
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
izbucnească în lacrimi. - Da, și maică-ta. Eu chiar am vrut să vin la înmormântare, dar nu știu cum s-a făcut de n-am mai ajuns. Kikuji nu se simți în largul lui auzind ce-i spune doamna Ota. - Mai întâi taică-tău și apoi maică-ta. Trebuie să-ți fie tare greu. - Da, poate că mi-e. - Mai stai, nu? - De fapt, chiar mă gândeam să. - Am atâtea să vorbesc cu tine, odată, când oi avea și tu timp. - Kikuji, îl
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
din 1989 încoace. Cred că încep să înțeleg ce vrea să sugereze Ionel. Pe listă sau în colegii așa-zis uninominale, are dreptate... . De la prietenul Ionel, care la rândul lui a fost bine educat de anturajul în care se învârte taică-său, am învățat o altă vorbă înțeleaptă: banul vorbește. Tocilarul de Ionescu a râs ignorant, a zis că e doar figură de stil numită personificare. Așa o fi. Nu ne punem cu el, că are 10 pe linie și premiul
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
ți se strâmbă, pleoapele ți se alungesc a dispreț, riduri batjocoritoare ți se ivesc de sub bretonul blond, așa că tac în cele din urmă, rușinat, așezând paharele, farfuriile și tacâmurile pe masa de prânz, în timp ce mătușa ta tușește în cămară și taică-tău butonează televizorul în căutarea stridențelor telenovelei. Și totuși, Iolanda, de îndată ce adormi, fața ta boțită în pernă își regăsește nevinovăția de la creșa de odinioară, așa cum te-am văzut, pentru prima dată, în patiseria de la colțul liceului, când degetele tale pătate
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
cartier cu ateliere și garaje care se înmulțesc pe maidane, și dezordinea revărsării cu asprimea și rezonanța sa de tunel, înaintând pe catran până pe pragul ușii. Și la fel cum aici, în Alcântara, în acest moment din noapte, în timp ce tu, taică-tău și mătușa ta dormiți în acele prăpădite paturi de săraci, la fel cum aici, Iolanda, îmi vine în minte gustul neplăcut al obiectelor din sală și arhipelagurile de umezeală de pe perete, tot așa, în timp ce aștept alt tren care să
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
spune că solicitările UDMR privind minoritățile sunt "normale" și le compară cu cele ale unui copil care cere tot mai mulți bani de la tatăl său. "Sunt solicitări normale. Și dumneata când ai fost mic i-ai tot cerut bani lui taică-tău, tot mai mulți, tot mai mulți și el ți-a dat cât a putut, cât s-a potrivit la capacitatea dumitale de a înțelege și după notele pe care le-ai avut la școală. Ceva de genul ăsta e
Ioan Rus: UDMR , un copil care cere tot mai mulți bani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28483_a_29808]
-
am timp, mă pune tata la treabă". Pleacă nelămurit și apoi continuă fără zor, fâș, fâș printre tufișuri. Când face o pauză se întoarce iar spre mine întrebându-mă al cui sunt. Păi sunt al lui Tudor... Aa!, atunci citește taică, dă-o dracului de școală, că uite, eu cosesc p-acilea, s-a făcut iarba mare și trebuie pusă jos. Și dacă vine directorul, te-anunț eu, dă-l în mă-sa pe ăsta al lui Țârlică. Nesperată complicitate. Eu
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
m-a bruscat, mai mult din respect pentru tatăl meu, bărbat temut, decât pentru citanie. El culca bălăriile, iar eu citeam mai departe, râdeam singur și nu-l mai auzeam. Râdea și el de râsul meu. Îl convinsesem pe jumătate. Taică, ăștia cu carte înnebunește, să știi de la mine. Ăștia n-ajunge bine, și arăta cu capul spre casa parohului. Lipsurile mele de la ore nu puteau fi tolerate la infinit, așa că în a doua săptămână de frecvență redusă ascunzătoarea mea în
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
fraierească puțin ca să iasă din închisoare și s-a gândit el să se facă student. Dar nu oriunde, ci la Teologie. Gigi la Teologie e ca fata mare a lui Giovani Becali când dădea examen la spaniolă. S-a dus taică-su cu crapul de 5 kile să îi dea peste față profesoarei că fiică-sa vorbește spaniola din naștere. Cum să fie soarta așa de crudă? Adică Gigi, care a dat milioane de euro bisericilor, le-a făcut case la
Radu Banciu, despre cum l-au sabotat preoții pe Gigi Becali by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77775_a_79100]
-
concis. Ca și cum răutatea lui, i-ar limpezi brusc mințile... Făcându-l normal, eficient, lucid... * Tatăl lui A. a fost croitor, membru de partid printre puținii români din țară. Povestește A. - fiul său, inginerul agronom, care a refuzat să fie ca taică-său, din studenție, după ce a devenit agronom. Și nu fără motiv. Pe care îl cunoscuse, - motivul... Partidul îi spusese lui taică-său, membru de partid, să nu plătească taxele la corporația croitorilor, ca să nu le încurajeze. Asta în 1939, Ghiță
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
de partid printre puținii români din țară. Povestește A. - fiul său, inginerul agronom, care a refuzat să fie ca taică-său, din studenție, după ce a devenit agronom. Și nu fără motiv. Pe care îl cunoscuse, - motivul... Partidul îi spusese lui taică-său, membru de partid, să nu plătească taxele la corporația croitorilor, ca să nu le încurajeze. Asta în 1939, Ghiță, cum îl chema pe croitor, aplică strict dispoziția primită, și când, în 1958, este pensionat, primește pensie 1057 lei pentru că nu
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
aceea insistase să-i spună "scriitorul" de fiecare dată cînd i se pomenea numele. într-un tîrziu reieșise că din același motiv îl rugase să vină să stea de vorbă cu el atît de neașteptat cu cîteva săptămîni în urmă. - Taică-meu s-a-mprietenit cu un producător, îi explicase el, ăsta cică a venit la Londra pentru un film, taică-meu i-a arătat ce-am făcut și-acum vrea să ne vedem. - Bravo, Kingsley, grozav. Zău că mă bucur pentru tine
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
că din același motiv îl rugase să vină să stea de vorbă cu el atît de neașteptat cu cîteva săptămîni în urmă. - Taică-meu s-a-mprietenit cu un producător, îi explicase el, ăsta cică a venit la Londra pentru un film, taică-meu i-a arătat ce-am făcut și-acum vrea să ne vedem. - Bravo, Kingsley, grozav. Zău că mă bucur pentru tine. Dar de ce-mi spui toate astea? - Fiindcă am nevoie de-un scriitor. Și, oricum, mă cheamă Joe
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
e mică. Și nițel cam englezească. - Dar asta... - Nu mă-nțelege greșit, n-am nimic cu englezii. întîmplător, și eu sînt pe jumătate englez. Ai auzit vreodată de Harry Logan? - Sigur, a fost... a fost și producător, nu? - întocmai. E taică-meu. A scris, a regizat, a produs - a făcut de toate. A venit în State pe la sfîrșitul anilor '40 sau la-nceputul anilor '50 și s-a însurat cu prima soție - adică maică-mea -, dar cea mai mare parte a
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
oare văzut aici începutul unei ere noi? În același an, au început persecuții sîngeroase împotriva evreilor din Polonia și Ucraina, conduse de un șef de bandă cazac, și nici pînă în ziua de azi nu s-au oprit. “Odinioară, zicea taică-meu, între o calamitate și alta exista întotdeauna un răgaz; de la blestematul ăla de an, calamitățile se succed într-un șir neîntrerupt, n-am mai cunoscut încă o asemenea înșiruire de nenorociri. Nu e și ăsta un semn? I-am
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
bătrânească tipic bucureșteană, numai parter, cu două ferestre spre stradă, lungă, cu intrarea prin curte, camerele «vagon». Sun la ușă. Mi-e frică. Mi-e teamă să nu-mi deschidă nevasta. Îmi deschide băiatul. E foarte înalt, mai înalt decât taică-său și extraordinar de frumos. Are trăsături delicat cizelate. E o copie a lui taică-său la modul minor și bizantin. Vitalitatea agresivă a lui Zaharia a căpătat la fiu o moliciune nobilă, ambiguă. Uriașul cocon îmi sărută mâna cu
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
camerele «vagon». Sun la ușă. Mi-e frică. Mi-e teamă să nu-mi deschidă nevasta. Îmi deschide băiatul. E foarte înalt, mai înalt decât taică-său și extraordinar de frumos. Are trăsături delicat cizelate. E o copie a lui taică-său la modul minor și bizantin. Vitalitatea agresivă a lui Zaharia a căpătat la fiu o moliciune nobilă, ambiguă. Uriașul cocon îmi sărută mâna cu ceremonie, aplecat adânc. Îi simt mirosul părului de mătase, văd ochii furioși ai lui Zaharia
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
umeri etola din blană de pisică cu labe negre, verișoara o porni după ei, săltîndu-și fundul cînd la dreapta, cînd la stînga. Negustorul Anghelov striga vesel în urma liceanului făcut de rușine: „Elev de nota doi! Repetentule! O să te spun lui taică-tu! Ți-arată el ție!”. Plictiseala așternută peste toți de prestația surorilor Drafir dispăru instantaneu. Pe scenă intră încet celebra mademoiselle Brezina, cu subsuorile rase și cu o fețișoară angelică. Diva purta o toaletă din pene de struț. Nu cînta
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
și nu mai aveți nici o scăpare spre o altă profesie? - La șase ani și ceva, când am fugit în Abisinia, fără să ajung vreodată acolo, am știut că n-o să mai scap de robia și fobia scrisului. Oricât a-ncercat taică-meu să-mi schimbe opiniile. Bătând la mine ca la făsui!... - În ce relații ați fost de-a lungul timpului cu critica literară și, în general, ce părere aveți despre criticii literari și despre rostul lor pe... lume? - Excelente! Și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
literatură... puțin contează. Important e că, uneori, e la ambele. Dacă am trecut de olimpiadele locale și m-am calificat mai departe, la faza zonală, tot risc să mi se lipească o palmă părintească. Fie deoarece Yoannha de la clasa lui taică-meu a luat o notă mai mare, fie că Symmiyna sau Lloredhanna sau mai știu eu ce tocilară mai conștiincioasă decât mine a luat cea mai mare notă din toată școala, ori, dacă nu o încasez - se mai întâmplă și
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]