5,450 matches
-
frumoși-s trandafirii! Ce petale, ce culori... Nici pe culmile gîndirii , Prin strădaniile firii, Nu am izbuti creerea, Celei mai mărunte flori. Ce vorbesc de flori mărunte, O petală poți să faci? Cu parfum să fie-umplute Și cu fire nevăzute, Tainic să fie țesute Și culori să îi adaugi? Poți să faci tomate sau un spine? Sau o frunză s-o creezi? Doar o boabă eu știu bine, Nu poți face , nu-o poți prinde. Nici un vrej măcar la vie , Nu
ŞTII TU CINE-I CREATORUL? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347554_a_348883]
-
trupurile noastre facem cruce, La Tine Doamne vom ajunge. Pentru Adrian Iovan Un vis Un vis venit din chemări ancestrale, Un vis ce l-am visat fără-ncetare. Să-mi crească aripi și să zbor, Să pot pluti pe-un tainic nor. Aripile îmi cresc, primesc putere Și zbor prin univers, a minții vrere. Mă-nalț, țășnesc spre lumină, Explozie celestă, divină. Plutesc deasupra de nori, Cuverturi de albe comori. Lumina curată mă patrunde, Atât de lin, ca apa în unde
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
trudită. O zână m-a-nțeles, m-a ajutat Și-acum, în rochie de bal, gătită Mă-nființez cuminte la palat! În jur sunt prinți și sunt prințese: Se învârtesc în cercuri mari de viață. În pieptul meu o vrajă tainic țese Iubirea pentru cel ce-mi stă în față. Dintr-o privire, el îmi cere mâna Și eu mă văd alunecând ușor Spre omul care-l vreau pe totdeauna Și pentru care simt teribil dor. Plutim, dansând și-ntâia dată
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
schimbare Sfielnic, urmez calea sacră, hărăzită Îmbelșugată-n rod cu fructe spre ființă Rog rânduitorul Armoniei spre a fi ferită De neguri, de împotrivire, de nechibzuință Adusă - în pliscul vulturilor - dinspre cer Pânza dragostei cu smerenie o prind Ea mă-nvăluie tainic, mă poartă ca-n mister Blând, în spirală, de lumesc mă desprind. Mă însoțesc: simfonia florilor, line adieri Lumina, dinspre sudul cald și parfumat Știute izbăvitoare nevăzutelor poveri Adio zile scurte, zic timpului îngândurat! Mi-e inima doar dor și
MISTERUL PRIMĂVERII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350057_a_351386]
-
am căutat iubire...te-am căutat Când alergam pe drumurile vieții... Neobosit, cu ochii arzători Te-am căutat în zorii tinereții... Te-am căutat în locuri neumblate Ascunse pentru sufletele reci, În locuri explodând de frumusețe, Pe munți înalți...pe tainice poteci... Te-am căutat iubire...te-am căutat În nopți târzii de umbră și mister Cu ochii către stele ațintiți Am învățat să te-nțeleg...să sper... Te-am căutat...dar tu erai aici Ascunsă printre gânduri și suspine Și
POEMELE IUBIRII 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350135_a_351464]
-
gust de fragi sălbatici. Am așteptat cu ardoare atingerea catifelată a verii, să ies în grădina casei mele în care au înflorit o multitudine de flori ce amețesc privirile trecătorilor. De-a alungul aleii, stau mândrii trandafirii stropiți cu roua tainicelor mele gânduri. Doamne, cât iubesc florile, în special trandafirii! Sunt captivată de aceste minunății ce-mi sărută inima cu petale de dragoste și nostalgie. Parcă, trandafirii îmi simt bătăile inimii, dorul de tine, lacrimile ce-mi scaldă așternutul clipelor solitare
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
Proza > ACELAȘI OM, ALT PĂIANJEN Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului - În memoria unchiului meu, Mircea Costache - După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi vine să zic, nu știu de ce, poate din cauza bizareriei, „pessoană”, de la Fernando Pessoa) cu acești stranii reprezentanți ai speciei arahnidelor. Am citit aproape cu stupefacție că cea mai răspândită temere de pe glob este arahnofobia. Nu că nu aș
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
minune cerească. Cand însă misterioasă femeie îl va naște pe al optulea copil, în luna a noua, să uitați de promisiunea făcută mie, si de promisiunea făcută ei, cu inima înspăimântata, să strigați către ea: “ Spune-mi, cine ești tu, tainica și groaznică femeie, făcută din aceiași groaznică lumină din care e făcută și Luna, si de ce-ți ucizi copiii inecandu-i în apa mării la doar trei luni ? O, lasă viața măcar acestui ultim copil de lumină ! “ Atunci femeia
ALEXANDRU SI LUCIAN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361769_a_363098]
-
acelor ținuturi. Devin fluidă ca argintul viu și mă preling de pe stâncă în valurile ce clipocesc la baza ei, înfrățindu-mă cu ele. Încerc să deprind muzica lor și taina croșetării dantelei ce îmbracă piciorul stâncii, să le descifrez dansul tainic când se contopesc cu țărmul și, să învăț topirea în Infinit precum cristalul de sare în apa mării... Sunt atât de translucidă... încât mă contopesc cu respirația întinderii albastre și devin vuiet de valuri, dans tainic și hieroglifa mării, indescifrabilă
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
să le descifrez dansul tainic când se contopesc cu țărmul și, să învăț topirea în Infinit precum cristalul de sare în apa mării... Sunt atât de translucidă... încât mă contopesc cu respirația întinderii albastre și devin vuiet de valuri, dans tainic și hieroglifa mării, indescifrabilă oamenilor ... pierzându-mă printre miile de vietăți ce trăiesc în ocean ... Referință Bibliografică: Meditație la malul mării / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 371, Anul II, 06 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
cărui fond de idei se bazează pe antagonismul dintre superioritatea creatorului de geniu și lumea mărginită. Coborârea la realitatea pământeană se face sincopat, de la înălțimea Geniuluila la iubirea pământeană dintre Cătălin și Cătălina.Și dacă, magic, Eminescu creează o magie tainică și locuri pe măsură, ele au trăsăturile realului care îl înconjoară și pe care îl străbate. Nu se întâmplă să avem feerice nopți. Ele există în realitate, Eminescu le transferă doar din epoca sa în Artă:” Noaptea potolit și vânăt
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
și negre zile Când frunzele de dor mă dor Și parcă toamna un azil e În care nu mai încetez să mor ... Sunt sclavul tău, iubito, dacă-mi ceri Să te urmez supus am să mă pierd În amăgiri de tainice dureri Când îmi vei porunci să te dezmierd. Sunt robul tău, iubito, dacă tu decizi Să-ți fiu în lanț cel mai supus supus Tu să mă pedepsești, să mă ucizi De nu te voi slăvi că m-ai sedus
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
Ființei în dialog cu Timpul. Poetul evită să intre direct în exprimarea adevărului ontologic, egal cu “aproape identic”, apelând la metaforă, care stabilește ”echivalentul “: “Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine Infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul.“( Dialog cu timpul). Poeta caută adevărul despre infinitatea spațiului prin fecunditatea spiritului. Încă de la Goethe conceptele de adevăr și poezie nu sunt într-un simplu raport de opoziție, ci interferează. Eul poetului dialoghează cu sinele pentru a
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
principiilor curgerii izvoarelor albe. căutări, căutători... la ce mai este bună sensibilitatea? la ce mai este bună sensibilitatea, dacă bocancii tot grei sunt și vin, și vin, pe drumurile prăfuite ale indiferenței. și calcă, și calcă adânc, bucuroși de urmele tainice ale violenței, ale urâtului uman? tablou al perfecțiunii se destramă în fiecare clipă,răsturnând toate castelele, cetățile, tăvile de argint din poleiala superficialității. la ce mai e bună sensibilitatea într-o peșteră în care, umanitatea își frânge oasele chipului, pălmuind
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
neîncetat cu brațele-i sale calde, pentru că ... orice mamă rămâne mamă pentru veșnicie, nu se desparte de copilul ei, nici după ce trece în neființă. Ea-l păstrează adânc, acolo în inima ei. Chipul blând al mamei îmi răsare mai mereu, tainic ca o lumină lină, din codrii de nădejde, atunci când simte că m-aș putea pierde prin ungherele adânci ale întunericului, și-mi dă putere să pot merge mai departe. Ochii săi, topiți în căldura blândeții sunt pentru mine, izvorul unei
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
fost încredințată în trecerea ei pe acest sfânt pământ. Când sufletul îmi este prins în cătușe de tristețe, la ușa inimii mele bate iubirea mângâietoare a măicuței dragi, iar această dragoste vibrează în mine ca un cânt sfânt ce mă-nsoțeste tainic și mă păzește, trimițându-mi parcă, rodul rugăciunilor sale, împletit cu rugile mele fierbinți, atunci, când simt că sunt mai singură ca oricând, și când nu mai am putere să merg mai departe. Atunci, mă înclin în fața chipului ce-mi
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
Poemele cu Îngeri, - poemele din Rai. Bucură-te, Rouă blândă, străvezie și ușoară, Bucură-te, Pană smulsă Îngerului din subsoară, Bucură-te, Miresmare de-ntâlnirea tăinuită, Bucură-te, Luptă dreaptă cu Arhanghelul plinită, Bucură-te, A fi pocalul plin cu tainică lumină, Bucură-te, Fluviu sacru, roditor de apă lină. Bucură-te, Vestitorul datinei reînnoite, Bucură-te, Iubitorul zărilor nemărginite, Bucură-te, Doinitorul satului foșnind de frunze, Bucură-te, Adoratorul fecioriei glicofiluze, Bucură-te, Sol din ceruri pajiștilor înflorite, Bucură-te
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
de judecată se contopesc prin Duhul în Izvorul Iubirii care îl învie, cum afirma Sfântul Maxim Mărturisitorul: „moartea lui Hristos pe Cruce este judecata judecății, osânda osândei” (Răspunsuri către Talasie 43, PG 90, 408[FR 3, 1947, p.148]. Duhul-Dumnezeul tainic este Cel care dă viață existenței noastre, Cel care ne face să auzim chemarea dumnezeiască, Cel care ni-l descoperă pe Hristos, Viața întregii umanități transfigurate, ce ne permite să devenim „consanguini”și „con-corporali”cu Iisus. Toate inegalitățile sociale și
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
să fie lumină și pildă vie pentru creștinii mireni. Deoarece, sufletul care s-a unit, prin curățire, cu Dumnezeu numai are nevoie de cuvântul altuia pentru învățătură, pentru că acest suflet fericit poartă în sine însuși Cuvântul, cel pururea veșnic și tainic, care îl îndrumă și luminează permanent. Așadar, să ne rugăm la Dumnezeu ca, fie că suntem monahi, fie că suntem mireni, să ne facă vrednici de primirea marelui dar dumnezeiesc - mântuirea. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Fetițo, quo vadis? / Ștefan Popa
FETIŢO, QUO VADIS? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362120_a_363449]
-
cu talent viața societății din zona Bistrița-Năsăud, si nu numai. Despre opera acestuia au mai vorbit: Iulian Patca, și autorul care și-a prezentat cele 8 cărți publicate. Al.Florin Țene afirmă că Ioan Mititean provine din România profundă și tainica, este un cronicar al vremurilor actuale, iar cărțile sale rămân mărturii ale acestor timpuri, oferindu-i acestuia “DIPLOMĂ de ONOARE” din partea LIGI SCRIITORILOR ȘI A AGOREI LITERARE, semn de prețuire pentru activitatea sa de-o viață în domeniul scrisului și
LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365798_a_367127]
-
Bărăscu poate deveni un component binevenit al „legiunii” de poeți ai vinului, dat fiind că inspirația sa lirică este stimulată de acest apreciat specific al naturii și vieții drăgășănene. *** Ciclul „Labirintul mirărilor” se deschide cu „Alint târziu”în care ingineria tainică a contopirii trupurilor și al sufletelor este descrisă cu mijloacele moderne ale sugestiei simboliste, dovedind afinități cu lirica lui Nichita Stănescu. Apelul la neologisme precum: metronom (al amintirilor), tonomatul (cu rublele din vis); apelul la limbajul dezarticulat , ca la avangardiștii
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
2016. Manuela Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” Camino Francez 2012 Editura ,,Școala Ardeleană” Cluj-Napoca, 2015 „Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda Băcăoanu - autoarea cărții - spre o nouă trăire, cunoaștere, fericire
LUCIA ELENA LOCUSTEANU [Corola-blog/BlogPost/365895_a_367224]
-
mai mult Manuela Sanda Băcăoanu„Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago”Camino Francez 2012Editura ,,Școala Ardeleană”Cluj-Napoca, 2015„Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda Băcăoanu - autoarea cărții - spre o nouă trăire, cunoaștere, fericire
LUCIA ELENA LOCUSTEANU [Corola-blog/BlogPost/365895_a_367224]
-
Autorului Manuela Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” Camino Francez 2012 Editura ,,Școala Ardeleană” Cluj-Napoca, 2015 „Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda Băcăoanu - autoarea cărții - spre o nouă trăire, cunoaștere, fericire
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
și din el se-adapă mii cântece de ciocârlii, păsările codrului cântă doina dorului pe poiana mărului și o duc în vârf de cer unde dorurile pier, unde dragoste și vise au ferestrele deschise peste azi și peste ieri, peste tainice tăceri. du-te, timpule, de știi în clepsidrele târzii, să nu fiu strivit de umbre și de gândurile sumbre, vreau să ies din acest chin în albastrul meu senin și drumul aș vrea să-mi fie cărarea de-o veșnicie
PESTE ARIPA DE VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365961_a_367290]