8,025 matches
-
plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara pescuitului, găseam tot felul de posibilități să ne petrecem timpul liber. Uneori ne alăturam și noi tinerilor, care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
va fi sunată în cel mai scurt timp." -Puteți veni luni să vă dau formularele de angajare. Să faceți fișa medicală. Vă felicit, vă consider ca și angajată! O trecu niște fiori dulci pe șira spinării. Alții o luară de la tălpi și se tot urcau, îi gâdilase genunchii, au poposit pe coapse, o sărutaseră pe sâni și se opriseră pe obraji. Se îmbujoră de emoție. Nu era în stare să zică nimic. Directorul a înțeles că fata a rămas fără grai
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
Ce dulci fiori ușor din trup îmi strâng. Aș vrea să cert simțirile zălude Ce, parcă, astăzi nu-mi mai aparțin, Trădându-mă asemeni unor Iude, Căci toate ți se dăruiesc din plin. Te-ai răsfirat din roza fericire Pe talpa dragostei lin m-ai pășit, Îmi spui că ești al vieții mele mire Eu, diamantul tău neșlefuit... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Simțiri zălude / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V, 01 aprilie 2015. Drepturi de Autor
SIMȚIRI ZĂLUDE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367522_a_368851]
-
Acasa > Poeme > Emotie > VOI IPOTECA TOAMNA Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pășești cu toamna la braț, prin pădurea clipelor, cu tălpile-mi săruți firul de lumină, ce a plâns în hohote de verde. Îmi legi privirea c-un batic de lacrimi, iar frunzele plâng. Mi-atingi crengile cu degete albastre... Simt că sunt pasăre, ce măsoară cerul cu aripile. E atâta
VOI IPOTECA TOAMNA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367576_a_368905]
-
dragostea ce a mocnit adânc în mine Dorind iubite ochii-ți triști să-ți sărute Și neliniștea ce mi-o porți ades cu tine. Mă văd rătăcind prin visele tale cernite Cu gândul meu viscolit ades de vânt Pășind cu tălpi de dor la porți iubite Cu lacrima inimii mele pe ochi de pământ. Azi mă pierd pe margine de toamnă Rătăcind hoinar cu gândul peste timp Prin frunzișul anilor distinsă doamnă Așteptând cu tine ..... un nou răsărit. Valentina Geambașu Referință
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
de setea celuilalt sânge.Brățări cu pietre magice și lanțuri biblice îi jucau peste sâni și peste coapse ,îmbrățișându-le tandru.Și-n unul și-n altul, odihnea Dumnezeu și un câmp electric în secret îi electriza și scurcircuita din tălpi până la occipital.Bărbatul infuzase femeia întoarsă cu fața spre Dumnezeu, mirosindu-i carnea muzicală și cuprinzându-i abdomenul amețit de atingeri și de cuvinte scrise cu salive semantice.Făpturi ivite dintr-o altă realitate, trupuri magnetice, încleștate în acest ritual
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Regret că am căzut în dizgrația lui Dumnezeu, pentru că, deși m-a trimis pe pământ să reformez Cetatea Spiritului, cetatea scribilor, eu nu mi-am exercitat misia întru-totul, supărându-l și pe Magistrul meu și pe cățălandrii care-mi ling tălpile pe treptele Cetății Spiritului. Vicepreședintele scriitorul-moralist : - Dacă noi, capete laminate, nu luptăm pentru adevăr, dacă noi călcăm strâmb, ne mai mirăm că avem evoluții sufletești dureroase, capabile să ne învingă structura noastră lăuntrică. De când ocup această ingrată funcție administrativă, mi-
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
să nu alunec! Căciulă cu urechi peste fes, fular legat la spate, doar ochii erau liberi între fular și căciulă, de parcă eram cavaler plecat la vre-un turnir! Toporul pe umărul stâng, traista cu băierile pe coada toporului! Pași rari, talpa întreagă pusă pe gheață, trupul aplecat înainte, în echilibru! Nicio lumină dincolo de sat, de parcă mă lansasem în cosmos! Doar gheața de pe drum albea murdar. Era așa de ger încât eram convins că nici lupii nu umblă ca nebunii, mă rog
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar uite că se nimerise-n prejmă însuși Vlad Țepeș. Principe nu tocmai frumos, dar chipeș, mândru, ager la minte și-nvățat. Avea sânge fierbinte și prețuia cinstea, însă era de
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
palma dreapă să le șteargă. Niște vârtejuri halucinante întoarseră, pentru câteva secunde, sala de judecată cu dușumeaua în sus. Reclamantul, un preot dintr-un sat de la marginea județului, îl privea cu niște ochi mari și albaștri, de copil nevinovat, având tălpile pantofilor lipite de tavan. Nu putea să deslușească dacă era uimire sau durerea crucificării. A scuturat de câteva ori din cap. „Doamne, ce-i asta? Am vedenii!” O inspirație de moment s-a dovedit a fi salvatoare: „Ședința se suspendă
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
gură. Fetele au aruncat rapid papucii din picioare și în viteză am coborât scările. Nu simțeam durere. Inima îmi bătea puternic, o auzeam în urechi. Zăpada am simțit-o rece la început, apoi mă frigea. Milioane de ace simțeam în tălpi. Îmi înghețaseră dinții, iar cerul gurii prindea parcă flori de gheață. Am alergat în jurul terenului de sport, în cerc, una după cealaltă. Pedagoga Bălășoiu privea la noi din mijlocul cercului țipând atunci când una din fete aluneca și cădea. Repede, mai
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
cădea. Repede, mai repede, ce cazi, vaca dracului, fugi fă! La internatul băieților erau luminile aprinse. Ne priveau. Poate că se distrau pe seama noastră. Nu respiram pe nas. Efortul era prea mare. În jurul meu auzeam doar răsuflarea fetelor și lipăitul tălpilor goale pe zăpada înghețată și bătătorită. Gata, gata, marș în cameră! Vacilor! Tu, șefa de la patru, ia vin la mine! Fă, ascultă aici. Spune la toante să nu-și mai usuce chiloții pă calorifer că îi bag la tine-n
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
după «găinușă» și alte stele) când am intrat pe poziție și am schimbat o unitate germană. Ni s-a spus că nemții vor merge în sudul Italiei, unde englezii și americanii s-ar putea să debarce în Sicilia și în talpa cizmei italiene. Noi, românii de pe front, aveam însă multe alte griji.” Chiar și în organizarea militară intervine elementul soartă. Anexele volumului conțin, între altele, și desfășurarea reprezentată grafic a operațiilor la flancul sudic al frontului sovieto-german în vara și toamna
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... În caznă-mi sfârșesc înserarea, Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut pe uliți Lumina, Mă caut pe mine mereu
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]
-
curată Acum e pătată Și mi-e frică Tată Vino de mă iartă...” Iată...cum stătea Și cum se plângea O Voce aude Ce-n suflet pătrunde Și-o strigă pe nume Dintr-un loc anume Și vede venind Cu tălpi sângerând Pe Blândul Păstor Tatăl oilor Și la piept o prinde Și cu drag o strânge... Tainic i-a șoptit: Veșnic te-am iubit Și am căutat Lumea-n lung și-n lat Să te regăsesc Căci mult te iubesc
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Un coniac ironic mă privește, Tavanul stă să cadă pe gândurile mele. Un ochi privește, altul plânge, privirea mă sapă, mâna atinge fum de țigară. Prin talpă mă trece fiorul de alb, zăpada mă frige, un câine mă linge, o urmă de sânge mă duce spre bar. Același gunoi, același miros de viață mizeră îmi umblă prin sânge. Privirea din om mă seacă mărunt. Întreb coniacul șoptit
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
să bucure nu doar ochiul ci să sporească mintea și să îmbuneze inima, să formeze deprinderi estetice, disponiblități de socializare, solidarități, întrajutorare etc. Nici banii n-ar fi de neglijat dacă ar prisosi pentru a-ți întreține neastâmpărul și mâncărimea tălpilor...Și, în definitiv, ia fiecare ce, cât și cum poate, o experiență în mod sigur! De la tumultoasa Niagară la cumile ruginii și domoale ale Munților Appalași și Alegani de pe coasta răsăriteană a Americii, de la lacul Ontario și granița cu Canada
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului -Cântec șoptit- Munții noștri aur poartă Și-au purtat din veac în veac, Ne-a fost dat s-avem o soartă, Soarta unui neam sărac... Palmele acestea două, Tălpile crăpate sunt, De sudoare, nu de rouă Avem C asă pe pământ! Când străini veneau de-a valma Pe-Arieș în sus și-n jos Am răbdat mereu sudalma Și ocara pân ’ la os. Dar de-aici, din Țara asta De-
MUNŢII NOŞTRI AUR POARTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367107_a_368436]
-
Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați, Fără dinți, Umbre În apus S-au dus! Ai plâns? Referință Bibliografică: Un alt început / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
să țină carnea. Sentiment glăsuit în culoare. -Eu pun culoare om. Tu pui sentimentul, de acord? -Alb! -Gustul morții. -Galben! -Ura dureroasă a primului geamăt al coapsei. -Roșu! -Jarul unde am ucis ultima pasiune. Locul unde mi-am ascuns teama tălpilor să plângă lacrima vâlvătaie. -Poate plânsul este începutul unui alt drum. Mersul prin flăcări este infernal. Uimitor de drept. -Negrul! -Este ucigașul de timp. Înțelegere, dimensiune, adânc, taină. Clepsidra ta de culoare. Temnița brațelor om. Suma întregului într-un singur
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
noastre împrejurărilor, să căutăm fără osteneală și crispare dreptatea și frumusețea faptelor ... Și, continuă, cu răsuflarea întretăiată, ca pentru o binecuvântare mult așteptată: „Ne dăruiește puterea duhului pentru a zămisli și a crește la rândul nostru sămânță de rod sub tălpi, a înțelepți cu iertare și milostenie scurta noastră trecere prin lume, a o înveșnici prin trudă și credință. „Dar aripile de ce planează în zbor, pe o parte și pe cealaltă? „Ca să arate oamenilor cum să-și cumpenească pașii atunci când aceștia
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
dintre mine și pământ. Ce să fie viața mea? Aerul acesta? Viața mea e aerul acesta, verdele ce-mi atinge ființa îmbinând mirarea cu plăcerea de-a fi om...un simplu om. De când mă știu mi-a fost frig. În talpă simt frigul cum mă arde. Senzația de sete mă obosește. Nu mai strig. Nu mai cer. Tac. Tăcerea țipă în mine. Vrea partea ei de liniște. Mă simt udă până la jumătatea spatelui. Îmi este așa de frig încât simt patul
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
e sufletul. Simt partea ce vrea să se ridice, e viața, sunt eu. Dar de ce să aflu somnul trist în nopțile ascunse după ziduri? Eu sunt fata aceea nu doarme, lacrimile se închid atunci când ziua se deschide și ruga atinge talpa cerului. Fata care plânge își calcă fericirea în picioare pentru fericirea întregii lumi. De-aș putea ține închisă într-o palmă zbaterile triste ale îngerilor ar face-o chiar dacă printre degete se scurge sângele picurat de aripi. Nu vreau să
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]