1,695 matches
-
a susține exercițiul vorbirii. Ochelari cu ramă groasă, lentile tip „fund de sifon”. Dar Cornel este un perseverent de felul său, se plimbă de-a lungul rândurilor de așteptare, indiferent dacă-i noapte sau zi, frig sau caniculă, cu un teanc de ziare în brațe, strigând cu o voce egală, destul de înaltă „Ziaaar despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dumitru și Părintele nostru Arsenie Boca ! Cu binecuvântarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Vă rog numai să vă uitaaați, chiar dacă nu cumpăraaați !”. Publicația ocazională
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
băiat îmbrăcat într-un trening din plastic albastru (oare el nu suferea de frig ?), genul de persoană pe care o poți întâlni în intersecțiile din București spălând parbrize pentru un bănuț aruncat grăbit pe fereastra mașinii, are pe braț un teanc gros de ziare, un ziar local foarte cunoscut. Se vede clar că distribuitorul de presă face și el un mic ciubuc de început de zi, pentru o bere rapidă. Pelerinii aflați la rând aproape că smulg ziarele de pe brațul tânărului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în interiorul acestuia permite un mai bun control emoțional și de gestiune a grupurilor de pelerini. Pricesnele. În iunie 2013, revista satirică intitulată Cațavencii publica o caricatură de Ion Barbu, reprezentând un preot masiv, bărbos, cu potcapul pe cap și un teanc de manuscrise (sugerat) muzicale sub braț. Preotul se adresează unui grup de femei în vârstă, cu basmale înnodate sub bărbie, care-l ascultă cu atenție și-l sorb din priviri. Preotul le spune, consultându-și ceasul de la mână : „Fetelor, sâmbătă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Constantin, persoana fără cetățenie, născut la 6 ianuarie 1946 în localitatea Popești, județul Vrancea, România, fiul lui Veta, cu domiciliul actual în Germania, Herne, Vinckestr. 18. 33. Dinescu Elenă, persoana fără cetățenie, născută la 25 mai 1926 în localitatea Valea Teancului, județul Buzău, România, fiica lui Gheorghe și Maria, cu domiciliul actual în Germania, Baden-Baden, Schutzenstr. 4. 34. Urzica Florian, cetățean german, născut la 19 noiembrie 1949 în București, România, fiul lui Radu și Florica, cu domiciliul actual în Germania, Saarlouis
HOTĂRÂRE nr. 585 din 26 octombrie 1993 pentru acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122169_a_123498]
-
În apă o familie și a doua zi cetățeanul ăsta n-a mai fost acolo - nu știu, dar asta s-a Întâmplat. Și ce e cu hârtiile astea? (În tot timpul interviului, domnul Carol Margulies a avut În față un teanc de foi pe care le-a Întors pe toate părțile.) Aici am scris pe unde am fost - ce am făcut - le-am scris În germană. Sunt actele cerute de convenția internațională care Îmi dă și acum bani: la fiecare trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost În mijlocul iadului, nu? Și a ajuns În Purgatoriu, ba și În Paradis, tot cu frumoasa Beatrice, nu? Și dumneavoastră, ca filolog, nu v-ați gândit să vă scrieți autobiografia? Vă Întreb asta pentru că văd că aveți În față un teanc de foi, pe ultima fiind scrisă cifra 800. În ce limbă o scrieți? Da, bineînțeles că scriu. Și mai am. Scriu În limba maghiară, căci limba mea maternă este maghiara. Și aici, În acest manuscris imens, povestiți probabil și despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ele, dar odată ce a apărut Internetul, am vrut să caut cărți și la modul digital, pe Amazon.com. Pentru informare mergeam la bibliotecă, dar acum am vrut să-mi fac cercetările digital cu ajutorul lui Google sau Yahoo!, nu cotrobăind prin teancuri de cărți. Obișnuiam să-mi cumpăr un CD ca să-i ascult pe Simon și Garfunkel - CD-urile deja Înlocuiseră albumele ca formă de muzică digitizată -, dar atunci când a apărut Internetul, am vrut ca fragmentele muzicale respective să fie și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
uneori, vrei să te in-formezi În legătură cu subiecte mult mai simple. Atunci când am fost În Beijing În iunie 2004, coboram Într-o dimineață cu liftul, Împreună cu Ann, soția mea, și fiica mea de 16 ani, Natalie, care avea la ea un teanc de vederi scrise pe care urma să le trimită prietenilor ei. Ann a Întrebat-o: „Ai și adresele lor În agendă?“. Natalie s-a uitat la ea de parcă era venită din secolul trecut. „Nu“, i-a răspuns cu un ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
tot ceea ce vinde este doar apă cu lămâie și zahăr Într-un pahar de plastic. Un produs mai simplu de atât nu există. O slujbă mai rudimentară nici că se poate. Și totuși, spre sfârșitul meciului Îl văd cu un teanc de bancnote mai gros decât al oricărui alt vânzător pe care-l știu. De ce oare? Pentru că dintr-un flecușteț de muncă a făcut ceva personalizat - i-a adăugat, În felul său, aroma specială a cremei de ciocolată, a stratului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Ploiești. Procesul La 1 Decembrie 1942 am fost expediați la Ploiești cu o carosată păzită de comisari; am ajuns aproape înghețați. Curentul provocat de îngustimea gangului de la intrare ne transformase în mumii vinete. Unul dintre comisari a întârziat mult cu teancul de dosare după ușa deasupra căreia scria: Director. După ce-a ieșit, am fost luați în primire de patru gardieni conduși de cel căruia ceilalți i se adresau cu: „Să trăiți, dom’ Prim!”. Avea funcția de șef al Corpului de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în masă. După două ore de așteptare mută și înfrigurată, a intrat în curte o comisie de ofițeri de securitate însoțiți de ofițeri juriști, urmați de un alai de grefieri civili. Câțiva milițieni, au adus trei mese lungi, alții cărau teancuri de dosare pe care le așezau într-o anumită ordine. Cineva a lansat în șoaptă zvonul: „Condamnații la moarte vor fi...”, dar nu s-a mai înțeles ce a vrut să spună, căci unul dintre ofițerii juriști a strigat: Fiți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am grăbit să mă întorc acasă. Da, scrisoarea pe care o așteptam, împreună cu diverse alte misive, se găsea în cotețul de câini (pe o vreme ploioasă, desigur că apa ar fi luat-o), și m-am dus acasă cu tot teancul. Scrisoarea pe care o așteptam era de la Lizzie Scherer și, după ce o voi transcrie aici, va deveni limpede în ce privință nu am fost absolut sincer în acest jurnal. De fapt, nu m-am simțit înclinat să discut mai devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că datorită înotului. Ce sforăitor, aproape bombastic, am devenit de când scriu proză! Cunosc mulți dramaturgi care consideră proza drept un limbaj străin, imposibil de mânuit. Cred că și eu aș fi putut gândi așa pe vremuri. Și totuși, iată ce teanc de pagini am și umplut! Am recitit schița pe care i-am făcut-o lui James și o găsesc destul de bine adusă din condei. Dar e oare sinceră? Mă rog, nu-i total denaturată, însă e prea concisă și „făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parte din necaz. Vezi tu, când l-am luat pe Titus, pur și simplu n-am vrut să știu cine sunt părinții lui, voiam să mă conving că e cu totul al meu. Societatea de adopțiune mi-a dat un teanc întreg de documente, mi-au dat chiar și o scrisoare din partea mamei lui, dar n-am citit nimic și le-am distrus pe loc. Nu voiam să acord nici o frântură din gândurile mele părinților lui adevărați. Nu voiam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se afla la mine, trebuia să ticluiesc în amănunt mișcarea următoare, periculoasă și decisivă. Am mai rămas un moment în hol, meditând. Apoi am alergat sus în salon și am scos niște hârtie de scrisori. Găsisem într-un sertar un teanc de hârtii ce purtau antetul Capul Shruff; era, probabil, hârtia de scrisori a doamnei Chorney. Pe o filă lucioasă, desprinsă din teanc, am scris: „Dragă domnule Fitch, Vreau doar să te anunț că Mary se găsește aici, cu mine, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Apoi am alergat sus în salon și am scos niște hârtie de scrisori. Găsisem într-un sertar un teanc de hârtii ce purtau antetul Capul Shruff; era, probabil, hârtia de scrisori a doamnei Chorney. Pe o filă lucioasă, desprinsă din teanc, am scris: „Dragă domnule Fitch, Vreau doar să te anunț că Mary se găsește aici, cu mine, și Titus de asemenea. Al dumitale, sincer, Charles Arrowby“. Am vârât epistola într-un plic și am ieșit în fugă din casă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am alergat în bibliotecă, pocnindu-mă de propriile mele picioare. Am înșfăcat receptorul, l-am scăpat din mână, l-am ridicat din nou. — Alo! — Alo, Charles? Era Lizzie. I-am răspuns: — Da. Așteaptă o clipă. Am lăsat receptorul pe un teanc de cărți și m-am așezat, străduindu-mă să-mi calmez nervii și să-mi adun mințile. Simțeam o durere în capul pieptului gândindu-mă la Hartley, care, știam bine, nu va voi să plece. Dar totul devenise acum extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai senin. Am zărit câteva scrisori în ingeniosul coș al lui Gilbert. Greva poștală, sau sărbătoarea, sau ce-o mai fi fost, se terminase. Firește, nici una dintre scrisori nu era de la Hartley, dar una era de la Lizzie. Am luat tot teancul în cămăruța roșie, și m-am așezat la masă, să le citesc. „Scumpul meu, mi-a rămas un gust amar în urma ultimei noastre întâlniri. Ai fost bun și generos, dar aș fi preferat să fim singuri. Toate hohotele acelea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu dinți înfiorători, și un gât lung, negru și arcuit. Monstruosul șarpe marin fusese în cazan, cu mine. Mi-am deschis larg ochii și m-am uitat în jur, gâfâind, cu inima bătându-mi violent. Totul era neschimbat, focul scânteia, teancul de scrisori încă nedeschise pe masă, paharul meu de vin pe jumătate golit. Eram sigur că nu adormisem. Pur și simplu îmi amintisem de ceva cu totul uitat, nu știu din ce pricină. Aceasta fusese într-adevăr uitarea despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anii irosiți în care eu și James am fi putut să fim prieteni, și nu numai veri care se simțeau stingheriți și stângaci unul în fața celuilalt, aproape ca doi vrăjmași. M-am apropiat de masă și am început să răscolesc teancul de scrisori nedeschise, ca să văd dacă recunosc scrisul cuiva. Desigur, nici una nu era de la James, aș fi detectat-o pe loc. S-ar fi putut ca vreuna dintre scrisori să fie de la Sidney, care să-mi povestească versiunea lui despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sărit în ochi, o scrisoare cu un timbru din Londra, adresată „D-lui C. Arrowby“, într-o caligrafie care, în mod cert, nu aparținea cuiva familiarizat cu literele latine. Mânat de o curiozitate leneșă și obosită, am scos scrisoarea din teanc și am citit-o. Era datată cu două zile în urmă, și conținea următoarele: „Dragă domnule Arrwoby, Spre regretul meu, trebuie să vă aduc la cunoștință o veste tristă. Nu am reușit să vă găsesc numărul de telefon. Dar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și fără a face deosebire între cele însoțite de importator sau neînsoțite: 1. materiile prime și produsele, cum ar fi firele textile, țesăturile, hîrtia, lemnul, metalele comune, marmură și alte pietre cioplite și pentru construcții, tăiate în bucăți, foi (în teancuri sau nu), plachete etc. ale căror dimensiuni le fac inutilizabile altfel decît pentru demonstrații; 2. țintele, cuiele, crampoanele, belciugele, cîrligele, piunezele, taloanele, piulițele, buloanele de cale ferată, șuruburile, niturile, verigile, piroanele și similare, ca și nasturii, cîrligele, cataramele și alte
HOTĂRÂRE nr. 1.212 din 28 august 1970 privind acceptarea unor recomandări ale Consiliului de cooperare vamală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128638_a_129967]
-
dat drumul, de unde știu eu că nu vor scăpa încă o dată ca să fie filmați și la următorul complot legionar. Eu constat doar că au devenit un fel de actori care, cum se filmează un complot, cum apar și ei cu teancul de sute și de dolari în mână. În această privință minerii care ne-au salvat de la pieire și care n-au fost filmați în vreme ce-și desfășurau acțiunile salvatoare ar putea să-i invidieze. Și ar putea să fie
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
obiceiul ca, la sfârșitul anului, în preajma sărbătorilor de iarnă, când trimit felicitări șimi sun prietenii risipiți prin toată lumea, să mă întorc cu gândul în urmă. Este perioada în care mă uit prin albumele de fotografii, prin cutiile cu scrisori, prin teancurile cu lucrări, manuscrise, caiete de însemnări, în căutarea timpului... trecut. Uneori mi se întâmplă să fac și descoperiri. Dau peste câte o fotografie dintr-un loc în care nu-mi aminteam că am fost sau un chip al cuiva care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Mary Elisabeth Bowser, Olga Cehova (1897-1980), Anna Maria Knuth (1906-1954), Ruth Werner Kuczynski (1907-2000), Rose Kruse (1910- 1983), Hedy Lamarr (1914-2000), Stella Remington director al Serviciului britanic de contraspionaj ș.a. Cert este că toți au părăsi-o, deși avea un teanc de cărți de vizită de la diplomați, militari, oameni de afaceri, negustori, cu excepția prietenului și admiratorului ei, avocatul Edouard Clunet care nu a reușit s-o apere de pedeapsă. Soțul a repudiat-o, tânărul amant rus a evitat-o și a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]