21,512 matches
-
realizez tot ce se întâmplă și cât de gravă este situația. Însă, la vârsta actuală, înțeleg și simt durerea acelor evenimente din trecut. Îmi place ca totul să fie simplu, fără situații care m-ar pune la alegere, căci mă tem ca să nu fac alegerea greșită, mă tem de vârsta mea, care mă face responsabilă de propria viață. Dar nu-i cum vreau eu să fie, totul este diferit. Evenimentele negative, cât și cele pozitive, influențează asupra confortului meu. Sunt o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de gravă este situația. Însă, la vârsta actuală, înțeleg și simt durerea acelor evenimente din trecut. Îmi place ca totul să fie simplu, fără situații care m-ar pune la alegere, căci mă tem ca să nu fac alegerea greșită, mă tem de vârsta mea, care mă face responsabilă de propria viață. Dar nu-i cum vreau eu să fie, totul este diferit. Evenimentele negative, cât și cele pozitive, influențează asupra confortului meu. Sunt o persoană sensibilă care este foarte ușor de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pas este că tu să știi că vei reuși să ieși. Eu deja am făcut acest pas și știu că următorul va fi mai mic. Sun presată, din cauză că unii oameni nu cunosc informația pe care o cunosc eu. Ei se tem, dar eu nu mă tem, eu știu că pot fi fericită și nu trebuie ca nimeni să-mi intre în viață și să-mi ia feicirea, nu le voi permite, mai ales, că am simțit gustul fericirii și-i știu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
știi că vei reuși să ieși. Eu deja am făcut acest pas și știu că următorul va fi mai mic. Sun presată, din cauză că unii oameni nu cunosc informația pe care o cunosc eu. Ei se tem, dar eu nu mă tem, eu știu că pot fi fericită și nu trebuie ca nimeni să-mi intre în viață și să-mi ia feicirea, nu le voi permite, mai ales, că am simțit gustul fericirii și-i știu secretele, știu totul despre ea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
interesul pentru tânăra femeie din fața lui nu este nepermis de mare. Diferența de vârsta îi revine în minte mereu, ca un avertisment sâcâitor. În timp ce ea „joacă” natural, el face eforturi, urmărind să fie în același timp cât mai prevenitor („-Mi-e teamă să nu-ți complic viața...”). Zâmbetul ei „tace” un posibil răspuns: „Lângă tine aș putea să mai uit «complicațiileă în care deja am intrat de câtva timp.” Din păcate, el nu „aude”. Îi caută privirea cu speranța că ea îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când, copleșită de plăcerea (epuizantă, totuși) a unor orgasme succesive, se teme, oarecum instinctiv, că el nu simte tot atât de mult, sau nu este la fel de „beat de ea” pe cât este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a sublinia că, deși aparent fără motiv (este tânără și are o frumusețe aparte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tău matern și felul cum te controlezi, cu inteligență și umor. Îți «jociă rolul cu har, fără ostentație.” Teodora îl ascultă în tăcere, zâmbind. Cu siguranță, gândește Profesorul felicitându-se în gând, nimeni nu i-a mai spus așa ceva. Se teme „totuși” că frazele lui i-ar putea suna fals și că în tăcerea ei se ascunde un răspuns de genul: „Admiri, deși nu poți înțelege! Te-aș crede dacă ar fi și copiii tăi...” El știe bine că, într-un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
face să sufere, ca orice femeie căreia nu i se apreciază exact ce îi definește ființa: feminitatea în totalitatea ei. Cred și eu ca P.H.Lippa: calitățile de mamă și de amantă nu se exclud, ci se completează. Profesorul se teme să nu fi căzut în capcana propriilor cuvinte. „-Gafezi cu sinceritate, bătrâne! Dar sinceritatea nu poate fi o scuză! - își spune în sinea lui. Îți complici situația, pe când Teodora așteaptă de la tine doar iubire, și nu filosofare în marginea simbolismului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
e „ca și mort”. „Profesorul dramatizează un pic!” scrie P.H.L., meditând în continuare la povestea celor doi „eroi” ai săi. Să fi murit cu totul dragostea Teodorei pentru el? Să-l vadă oare deja prea bătrân și inutil? Ori se teme de o altă sarcină, ceea ce ar putea fi o slabă consolare pentru bărbatul care se simte părăsit ca un pom uscat, umbrit tot mai mult de plantele viguroase care cresc alături. Teodora nu l-a mai mângâiat... nici nu mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și-a epuizat „stocul” de întrebări. Tocmai a descoperit un fluture mare, cu aripi roșii, pătate cu puncte albe și cerculețe negre. Stă nemișcat pe o frunză de hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să mai vorbească. Se teme să nu-l sperie, ori poate că face un efort tăcut, dar intens, de a găsi un loc și acestei ființe aripate într-un univers „de uz personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Tocmai a descoperit un fluture mare, cu aripi roșii, pătate cu puncte albe și cerculețe negre. Stă nemișcat pe o frunză de hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să mai vorbească. Se teme să nu-l sperie, ori poate că face un efort tăcut, dar intens, de a găsi un loc și acestei ființe aripate într-un univers „de uz personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare, aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură cu toții mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai încet, zise cu aceeași voce blîndă străinul. Nu vezi cît îs de speriați?... Ce aveți, puștilor, de nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi. Asta ar mai trebui, să mai și muște. Și-și scutură de mai multe ori mîinile, ca și cum ar fi ținut în ele un triton. Totuși, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Peștera Liliecilor? Virgil tăcu mai multă vreme, uitîndu-se prin Bărzăun spre un gînd al său, apoi închise dintr-un ochi și zise mai mult în șoaptă: Oare... oare n-o fi ascunzînd vreo taină văgăuna aia?... De ce s-o fi temînd lumea de ea? Ei, de ce... Tu te iei după alde Vlad, ori după babele și moșnegii care mai cred în draci?... Ce taine să ascundă?... Eu, pînă nu văd exact despre ce-i vorba, nu zic nimic. Ce-s copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru și veșnicie... Rămaseră cu toții încremeniți, nemaiștiind cum să se manifeste. Se temeau ca nu cumva, strigînd sau rîzînd, minunea din fața lor să dispară. Razele soarelui cuprindeau întregul perete într-un joc feeric de lumini și umbre, iar totul din jur părea că se închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sus. Dar îndată după aceea au prins și turcii aripi și s-au transformat în vulturi negri, care fug de soare. For-for-formidabil! se cruci Nuțu. Așa scrie acolo, așa v-am spus și eu, încheie Bărzăunul, ca și cum s-ar fi temut să nu-l scoată cineva vinovat pe el de răpirea domniței. Toți rămaseră tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ele în direcția bolților. Pac! Pac! Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea un monstru mai de temut ca fiarele junglei. O vreme nu mai scoase nimeni nici o vorbă. Pădurea părea moartă. Nici măcar păsările nu mai ciripeau, ori nu mai avea nimeni urechi pentru a auzi altceva decît răgete de lei și de tigri. Ce-o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu să-l pun la punct! Prinse curaj și pătrunse în adîncul pădurii fluierînd. Constată cu surprindere că era pentru prima oară cînd nu-l mai înfricoșa nimic. Chiar de-ar fi văzut un lup, tot nu s-ar fi temut. De ce să se teamă? Trecu de lac și se apropia de rîul din munți. Se opri lîngă un izvor și se aplecă să bea apă... Era o apă așa de limpede și de lină!... Deodată îi făcu impresia că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la punct! Prinse curaj și pătrunse în adîncul pădurii fluierînd. Constată cu surprindere că era pentru prima oară cînd nu-l mai înfricoșa nimic. Chiar de-ar fi văzut un lup, tot nu s-ar fi temut. De ce să se teamă? Trecu de lac și se apropia de rîul din munți. Se opri lîngă un izvor și se aplecă să bea apă... Era o apă așa de limpede și de lină!... Deodată îi făcu impresia că din seninul apei îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta și porni mai departe cîntînd. De-ar fi trăit cu adevărat Muma Pădurii și i-ar fi ieșit atunci în cale, tot nu s-ar fi temut de ea. De nimeni nu s-ar fi temut! Și chiar de-ar fi trebuit să meargă pînă la marginea lumii ca să prindă păstrăvi pentru Ilinca, s-ar fi dus! Și nu i-ar fi părut departe și nici greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sa. Înhăță undița și geanta și porni mai departe cîntînd. De-ar fi trăit cu adevărat Muma Pădurii și i-ar fi ieșit atunci în cale, tot nu s-ar fi temut de ea. De nimeni nu s-ar fi temut! Și chiar de-ar fi trebuit să meargă pînă la marginea lumii ca să prindă păstrăvi pentru Ilinca, s-ar fi dus! Și nu i-ar fi părut departe și nici greu. Avea nevoie de acea miraculoasă stare, abia atunci pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se adună în haite, ca lupii! Ce-or să-mi facă toți Nicanorii și toate Răgăliile de care-mi spui?... Or să mă bată ?... E, he! Noi nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vise își făurea de fiecare dată, în calea sa se așezau întotdeauna umbrele lui Virgil și Vlad... Acum, la drept vorbind, de Vlad nu prea-i păsa lui, că avea multe coșuri pe față, era slab și strîmb, dar se temea cumplit de Virgil. Ce naiba avea acest Virgil de putea s-o atragă așa de tare pe Ilinca?... Sigur că da... Oricînd se afla Virgil lîngă Ilinca, prezența Bărzăunului era inutilă. Dar n-avea ce face. Și era dispus să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că sunt mai multe Divinități, mai mulți Dumnezei? Fiecare Univers are Divinitatea lui? Moare Universul, moare și Dumnezeul lui?! Atunci ce facem cu bisericile și prelații ei care ne au tradus din Biblie cine-i atotputernicul de care să ne temem și să-i cerem mereu iertare și ajutorul că se află în Ceruri? Voi în ce credeți? Aveți zei? Evelin: La noi, fiecare este zeu pentru el și pentru ceilalți. Aurora: O planetă locuită de zei nemuritori?! Evelin: Dar avem
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]