1,583 matches
-
înțeles că mai aveți un copil, rămîne Mihai în picioare, cu cealaltă cutie de bomboane în mînă. Este la patinoar. Îl duce mama, care stă cu mine și mă ajută la menaj. Soțul e în străinătate, la Madrid. Am auzit. Tenorul Tiberiu Lupescu. Vă rog să-i transmiteți aprecierile unui meloman... Simona face oficiile de gazdă. Mihai nu o găsește schimbată prea mult. A mai slăbit, iar cicatricea de deasupra sprîncenei stîngi pare că-i sporește aerul întrebător. Stau amîndoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu bine cei douăzeci de ani de serviciu. Sub supravegherea lui Bud, avea șanse chiar să primească și pensie. Lăsat de capul lui, șansele s-o sfîrșească bine erau de două la una. Din sala comună se auzea glasul de tenor al lui Frank Doherty interpretînd un plîngăcios „Clopoței de argint“. Bud se Îndepărtă de muzică - Îl făcea să se gîndească la maică-sa. Își aprinse o țigară și tot la ea se gîndi. Văzuse crima: avea șaisprezece ani și nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de ureche cu care mă ascultă șeful și te-am scos de pe listă, așa că ai În fața ta un prieten. — Domnule locotenent, ce doriți? — Zi-mi Dudley, spuse Smith. — Bun, Dudley, ce vrei? — Ho-ho-ho! rîse Dudley cu un glas plăcut, de tenor. Flăcău, mă impresionezi. Îți admir refuzul de a depune mărturie și loialitatea - fie ea și nejustificată - față de partenerul tău. Te admir ca polițist, În special pentru că recurgi la violență atunci cînd este un element auxiliar necesar În meseria noastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fiice adolescente, este cunoscut drept un tataie libidinos, care Își cheltuie fondurile secrete În locuri Întunecate, Însă foarte fierbinți, unde sondele de băutură sînt Înalte, jazzul e ca lumea, țigările cu iarbă așteaptă gata răsucite și, pe tînguielile unui sax tenor, Înfloresc idilele În alb cu negru. Te-ai prins, șmechere? McPherson, angrenat Într-o campanie pentru a fi reales În funcție, luptînd pentru supraviețuirea lui politică Împotriva asului cazurilor criminale, Ellis Loew, are nevoie de relaxare. Se duce cumva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
laureat al Premiului Nobel, C.D. Zeletin, poet și traducător de faima europeană, Radu Postăvaru, cu debut dirijoral la vârsta de 5 ani, pictorii Gheorghe Spiridon și Nicolae Ciochina, poetul Sergiu Adam, Alexandru Brăescu, fondatorul spitalului de Neuropsihiatrie ,,Socola”, Nicolae Brăescu, tenor cu spectacole la ,,Scală” din Milano... A locuit În natură luxurianta a Copoului, În preajma Grădinii Botanice, cu anotimpuri elevate și de vis. Lecturile lui preferate: Ion Barbu, Tudor Arghezi, Urmuz, Eminescu, Constantin Tonegaru, Nicolae Labiș, Edgar Allen Pöe, Rimbaud, Baudelaire
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de excepție. Președinte al fundației este Alină Tăcu, sora lui Malin, profesoara de engleză, ea Însăși autoare a doua plachete de versuri. Între patronii spirituali ai fundației Îi găsim, de pildă, pe Neculai Brăescu, președinte al Înaltei Curți de Casație, tenor vestit cu apariții la ,,Scală” din Milano, acad. Miltiade Filipescu, Emil Gh. Palade, Alexandru Malin Tăcu, Sorana Țopa, fostă actrița la Teatrul Național din Iași, ec. Aurel Tăcu, supraviețuitor al ,,fenomenului Pitești”, iar dintre contemporani, pe George Emil Palade, laureat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
laureat al Premiului Nobel, C.D. Zeletin, poet și traducător de renume european, Radu Postăvaru, cu debut dirijoral la vârsta de 5 ani, pictorii Gheorghe Spiridon și Nicolae Ciochina, poetul Sergiu Adam, Alexandru Brăescu, fondatorul Spitalului de Neuropsihiatrie Socola, Nicolae Brăescu, tenor cu spectacole la ,,Scală” din Milano, Alexandru Tacu-Zeletin (tatăl) - poet, Alină Tăcu (sora) - poeta și prozatoare. Debutul postum al lui Malin s-a produs În 1992, cu volumul ,,Călătorul profund”. Malin se află, de asemenea, inclus În antologia ,,Tineri poeți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Îl vor sărbători, dar și pentru tăria să de caracter, puterea de a rezista opresiunii fostului regim. Născut dintr-o familie În al carei arbore genealogic se află nume celebre, precum George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, Neculai Brăescu, tenor la Scală din Milano, Miltiade Filipescu, membru al Academiei Române, Neculai Malaxa, cel mai mare industriaș din România ș.a., Alexandru Tăcu a urmat cursurile liceului din Bârlad, un liceu În care era foarte pronunțat spiritul patriotic. În 1948, cu câteva zile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fraților întru credință - spaniolii. După-amiază, gondolele se umpleau din nou de lumea care se întorcea acasă, iar seara de lumea care n-apucase gondolele de după-amiază. Abia mai târziu, pe la orele 22, puteai auzi dintr-o gondolă singuratica voce de tenor a vreunui îndrăgostit bine dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea senină. Deasupra orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a candida la președinție, e fără compromis. Dar și fără iluzii. Și nu acolo a strălucit. Politica e zona activității umane iremediabil perisabilă, poate chiar nocivă... Cei 7 instrumentiști din concertul amintit sunt polivalenți. Ray White, chitarist cu voce de tenor, Ike Willis, chitarist bariton răgușit, Alan Zavod, clăpar de coloratură, Scott Thunes, basist de „performance“ (aici termenul definește pe cel care dansează efectiv cu instrumentul, nu doar cântă la el!) și vocalist yodelin’, Chad Wackerman, un tânăr baterist venit dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Lebrecht, care adaugă ca subtitlu „înfățișând cele 100 de discuri cele mai bune și 20 din cele mai rele înregistrate vreodată“. Scriu sub impresia dispariției lui Luciano Pavarotti și nu pot să nu observ că, în clasamentul oferit de Lebrecht, tenorul italian a fost un adevărat fenomen: Decca a vândut 14 milioane de discuri din Trei tenori, trei milioane din compilația de Crăciun O Holy Night și două milioane cu O Sole Mio. Li se adaugă albumul Crăciunul celor trei tenori, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cele mai rele înregistrate vreodată“. Scriu sub impresia dispariției lui Luciano Pavarotti și nu pot să nu observ că, în clasamentul oferit de Lebrecht, tenorul italian a fost un adevărat fenomen: Decca a vândut 14 milioane de discuri din Trei tenori, trei milioane din compilația de Crăciun O Holy Night și două milioane cu O Sole Mio. Li se adaugă albumul Crăciunul celor trei tenori, cu 1,2 milioane. Se poate vorbi în aceste condiții de moartea CD-ului? Norman Lebrecht persistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Lebrecht, tenorul italian a fost un adevărat fenomen: Decca a vândut 14 milioane de discuri din Trei tenori, trei milioane din compilația de Crăciun O Holy Night și două milioane cu O Sole Mio. Li se adaugă albumul Crăciunul celor trei tenori, cu 1,2 milioane. Se poate vorbi în aceste condiții de moartea CD-ului? Norman Lebrecht persistă și semnează în cele ceva mai mult de 130 de pagini ale istoriei sale. O carte scrisă alert, poate prea alert, cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
a discuta puțin despre toate acestea... Domnul M oricum te așteaptă cu o febrilitate crescîndă convins că se apropie momentul cînd va primi din mîinile tale cadoul suprem, începutul de roman ideal ! Conform indicațiilor tale, se ține încălzit, ca un tenor care își pregătește vocea înaintea intrării în scenă. în ciuda antipatiei pe care mi-o provoacă, recunosc totuși că unele dintre paginile sale au o anumită densitate, o anumită vioiciune. îți trimit un eșantion dintr-o poveste nu prea originală, dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu alt aparat, iar plăcile erau și ele altfel, ca astea din fața ei. Pune deoparte toate discurile, nemulțumită. Altceva căuta. Răscolește în cufăr, e convinsă că a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu vreo doi, trei ani, să poarte cu ea aceste pungi, îngrămădind uneori trei sau patru alături de biroul ei și nedestăinuind nimănui ce scop sau ce destinație aveau. — Bună dimineața, domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez cu vocea lui clocotitoare de tenor. Cum ne mai simțim azi-dimineață? — Cine? O, bună, Gomez, spuse slab domnișoara Trixie, lunecând mai departe spre toaletă, de parcă ar fi fost împinsă de vânt. Poziția domnișoarei Trixie nu era niciodată perfect verticală; ea și podeaua se întâlneau întotdeauna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se clătină ușor și apoi se răsturnă, aruncându-l pe Ignatius cu toată greutatea lui pe podea. — O, Doamne! urlă el. Cred că mi-am rupt coloana vertebrală. — Dă-mi mâna, strigă domnul Gonzalez, cu teroare în vocea lui de tenor. Te ajut să te ridici. — Nu. Nu trebuie niciodată să miști o persoană cu coloana ruptă fără să ai o targă. Nu vreau să paralizez din cauza incompetenței tale. Te rog, încearcă să te ridici, domnule Reilly. Domnul Gonzalez privea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
milionar, cu George M. Cohan, și pe scenă evolua o tânără brunetă care l-a făcut să-i dea lacrimile de plăcerea extatică de a o urmări cum dansează. „Oh - you - wonderful girl, What a wonderful girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scurgerea rapidă a vieții. Amory și-a amintit că un absolvent din anii nouăzeci Îi povestise cândva despre una dintre distracțiile lui Booth Tarkington: să se proțăpească În mijlocul campusului, când abia se crapă de ziuă, și să cânte arii de tenor către stele, stârnind emoții amestecate În sufletele studenților din culcușuri, În funcție de dispoziția fiecăruia. Acum, undeva departe, pe linia părelnică a străzii University Place, o falangă albă a spart Întunericul și siluete În marș, cu cămăși albe și pantaloni albi, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înapoi - Înapoi, Pân’ la Locul cel mai fain. Înapoi - Înapoi De la pământescul bal, Înapoi - Înapoi, La frumosul Nassau Hall!“ Când spectrala procesiune s-a apropiat, Amory a Închis ochii. Notele au devenit atât de Înalte, că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde au cedat-o unui cor fantastic. Amory a deschis ochii, cam speriat că ceea ce va vedea Îi va ruina iluzia de armonie. A oftat Încurajat. În capul plutonului alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frecvente și mai delicioase. Afară, o altă pereche desprinsă din grup urcase la etaj și exersa la pian În camera vecină. După preliminariile obișnuite, „Valsul măgarilor“, unul dintre ei a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet melodia și a tremurat, simțind mâna lui Amory peste a sa. — Isabelle, a șoptit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
boc, cine-i acolo? Dudley Smith, spaima bolșevicilor. Te rog intră, locotenente. Avem aici o întrunire de bun augur a inteligenței polițienești, așa că trebuie să marcăm momentul cu tratația cuvenită”. Mal strânse mâna celuilalt, recunoscându-i numele, stilul, vocea de tenor cu accent irlandez, deseori imitată. Locotenentul Dudley Smith de la Departamentul de Poliție din Los Angeles (LAPD), Omucideri. Înalt, spătos, cu fața roșie; născut la Dublin, crescut în L.A., școlit într-un colegiu al iezuiților. Omul de atac în momente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de idei noi despre procedură și sistem și o fi el cam temperamental, dar e un polițist al naibii de bun. Douăzeci și șapte de ani și e deja detectiv. Asta trebuie să însemne ceva, nu? Dudley izbucni în hohotele lui de tenor. — Inteligența și naivitatea sunt o combinație de mare forță la un tânăr. Malcolm, prietenul nostru se ocupă de asasinarea unui homosexual din comitat, caz legat de două asasinări din perimetrul municipalității. Tipul pare să fie obsedat de caz, așa cum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
N-ai nici o dovadă - nici despre Hartshorn, nici despre uciderea unui mexican oarecare acum opt ani. În fața unui polițist cu influența lui Dudley. Ești la fel de nebun ca el dacă crezi că poți să faci ceva. Mal adoptă un accent de tenor irlandez. — Atunci îl omor, flăcău. — Pe dracu’! — Am mai omorât un om, Meeks. O pot face din nou. Buzz înțelese că Mal era în stare de așa ceva, că îi plăcea să privească în jos de pe marginea prăpăstiei. — Partenere, un nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea să-l prezinte peste puțin timp la Timișoara, în cadrul Festivalului „Romfest”. Slujba la acest moment comemorativ a fost oficiat de către preotul Dumitru Merticaru de la biserica Banu din Iași și preotul din satul Taxobeni. De la Iași au mai luat parte, tenorul Filimon Siminică—de la Opera ieșeană— Laurențiu Chirilă, Luminița Necula—medic cardiolog la pliclinica centrală sf. Spiridon —cameramanul Radu Papuc. Am oferit familie— ficei Eugenia—un tablou cu măicuța Natalia, pe spatele căruia renumitul Istoric Gheorghe Buzatu a scris următoarele: BASARABIA
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]