4,773 matches
-
resursă politică în stare să cumpere alte resurse.4 Unii au analizat rețelele de patronaj care există la nivelul instituțiilor politice și modul în care politicienii își organizează alianțele de putere ca să reducă incertitudinea pe care o produce fragmentarea.5 Teoreticienii pluraliști și criticii lor se sprijină pe dovezi empirice atunci când își susțin afirmațiile. Adesea, specialiștii mai tineri din domeniu sunt desemnați să testeze un studiu dintr-o anume arenă politică de interes, care să îi ajute să își stabilească poziția
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
forma sa cea mai dezvoltată. Cunoașterea totală este, în consecință, accesibilă doar celor capabili să transceadă „peștera” realității vizibile și să ajungă la lumina înțelegerii filozofice. Lumea ne propune, dar noi suntem aceia care dispunem ce eliminăm și ce nu. Teoreticienii politici ai Evului Mediu, care și-au bazat filozofiile pe religie, au fost tentați să folosească și ei metafizica drept fundație. Realitatea supremă este Dumnezeu și din această realitate s-a născut lumea pe care a El a creat-o
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
la extrem, fiecare persoană - datorită diferențelor din propriul său mediu social, istorie familială și structură psihologică - vede lumea oarecum altfel. În cele din urmă, fiecare dintre noi operăm cu o structură de semnificații ușor diferită prin care judecăm evenimentele. Unii teoreticieni literari postmoderni adoptă această atitudine, insistând asupra faptului că nu există noțiunea de text, că fiecare persoană își face citirea individual. Dacă o cultură se definește ca un complex de structuri de sensuri împărtășite, atunci poate că fiecare individ reprezintă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
vedere logic de selecțiile probabile ale celorlalți) sau strategice (interdependente din punct de vedere logic cu selecțiile probabile ale celorlalți).1 Tocmai această ultimă categorie - a acțiunilor strategice, optimizatoare, raționale și intenționate - s-a bucurat de o atenție deosebită din partea teoreticienilor interesați de alegerile umane. În limbaj popular, această arie de studiu este numită „teoria jocurilor”. Domeniul se ocupă de alegerile indivizilor care încearcă în mod rațional să-și maximizeze profiturile, conștienți fiind de faptul că și ceilalți indivizi fac același
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cum ar fi faptul că orice individ într-o situație paralelă ar avea tendința de a aplica metode aproximativ asemănătoare și ar face o evaluare asemănătoare cu privire la eficiența mijloacelor disponibile. În sfârșit, raționalitatea poate fi considerată universală, parțială sau segmentată. Teoreticianul poate propune ipoteza conform căreia raționalitatea se aplică la toate formele de comportament uman și în toate situațiile, se aplică la anumite componente ale comportamentului social în orice situație, sau se aplică numai în anumite situații, în special acelea cu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Am numit aceste cazuri „strategice”, ca să le deosebim de cele parametrice. Astfel, atenția noastră se va muta la analizarea situațiilor de alegeri sociale interactive, și la cadrul standard de analiză a situațiilor de acest fel, așa cum sunt ele elaborate de către teoreticienii teoriei jocurilor. II. Structura jocurilor de două persoanetc "II. Structura jocurilor de două persoane" Într-un joc avem doi sau mai mulți jucători care aleg în mod rațional, luând în considerare atât situația obiectivă, cât și alegerile probabile ale celorlalți
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în jocuri sunt importante atunci când încercăm să modelăm mai în detaliu comportamentul social și politic din lumea socială reală. Pentru scopurile noastre introductive însă, e timpul să ne mutăm atenția de la structura jocurilor la analiza lor. Ce pot oare spune teoreticienii din științele sociale cu privire la logica jocului, astfel ca să putem face previziuni despre strategiile care vor fi adoptate și despre rezultatele ce vor apare? Pentru o astfel de analiză este esențial conceptul de echilibru și modurile diferite prin care acesta se
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cădea de acord asupra acestei diviziuni ca substitut al negocierii strategice și al formării de coaliții. Concluzia, la fel ca și în cazul jocurilor de două persoane, este că analiza teoretică a jocului este adesea mai puțin satisfăcătoare pentru acei teoreticieni din științele sociale care caută o soluție unică și definitivă cu privire la modul cum se comportă indivizii în lume. Modelele formale pot avea grade mari de abstractizare, cu structuri de joc complicate și numeroase opțiuni specificate de rezultate. Criticii se întreabă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ca fiind în mod independent în căutarea puterii de stat și în cazul în care acestea cred că pot să guverneze mai bine decât adversarele lor și atunci când au poziții ideologie proprii - iar rezultatul de echilibru rămâne la punctul median. Teoreticienii au dezvoltat o serie de completări ale modelului de bază, adăugând diferite premise pentru a se putea rezolva mai bine situațiile reale. De exemplu, candidații care caută să obțină nominalizarea pentru posturi din partea partidelor lor vor face apel mai întâi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
am acționat în aceste moduri, uneori pentru cauze diferite. Întrebarea care se pune este dacă aceasta este suficentă pentru a contracara problemele generate de acțiunile colective, care par proprii construcției societății și practic fiecărui grup care operează în cadrul acesteia. Mulți teoreticieni sunt sceptici îndreptându-se astfel spre soluțiile interne, care nu se bazează pe prezența unor agenți externi de impunere, ci pe preferințele indivizilor autonomi care iau decizii și care sunt implicați în situația respectivă de acțiune colectivă. Mulți dintre teoreticienii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
teoreticieni sunt sceptici îndreptându-se astfel spre soluțiile interne, care nu se bazează pe prezența unor agenți externi de impunere, ci pe preferințele indivizilor autonomi care iau decizii și care sunt implicați în situația respectivă de acțiune colectivă. Mulți dintre teoreticienii care se ocupă de jocurile legate de problema acțiunii colective s-au întrebat dacă rezultatul dezastruos prezis nu depinde cumva de prezumțiile conținute de însăși structura logică a jocului. Dacă da, atunci revizuirea structurii de joc ar putea duce la
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dintre jucători de pe urma strategiei iraționale pe termen scurt cu optimizare pe termen lung depinde foarte mult de strategia irațională pe termen scurt aleasă de ceilalți. Acum câțiva ani, Robert Axelrod de la Universitatea din Michigan a lansat o provocare pentru ceilalți teoreticieni ai jocurilor. El a realizat un concurs de super-jocuri de „Dilema prizonierului” de două persoane, pentru care teoreticienii și-au trimis strategiile preferate, iar el a aplicat aceste strategii una împotriva celeilalte pe computer. Câștigătoare în fiecare concurs de două
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
irațională pe termen scurt aleasă de ceilalți. Acum câțiva ani, Robert Axelrod de la Universitatea din Michigan a lansat o provocare pentru ceilalți teoreticieni ai jocurilor. El a realizat un concurs de super-jocuri de „Dilema prizonierului” de două persoane, pentru care teoreticienii și-au trimis strategiile preferate, iar el a aplicat aceste strategii una împotriva celeilalte pe computer. Câștigătoare în fiecare concurs de două persoane urma să fie strategia care obținea recompensele cele mai mari după mai multe jocuri repetate, iar câștigătoarea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pe cea mai bună strategie logică pe care ar putea-o adopta celălalt jucător. Condițiile în care o strategie de cooperare dependentă devine rezonabilă pot fi specificate. Turneul lui Axelrod a oferit un răspuns experimental și i-a făcut pe teoreticieni să caute dovezi formale. După cum arată Michael Taylor, avantajul lui tit-for-tat față de necooperarea consecventă depinde de niște condiții relativ stringente.1 În primul rând, jucătorii trebuie să creadă că superjocul se joacă la infinit. Dacă jucătorii cred la un moment
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dificilă și, totodată, în super-jocul „Dilema prizonierului” de n persoane se află inculcat un complicat joc de tip „Lașul”. Ba mai mult, populația de jucători cooperanți se poate schimba la fiecare repetare. În prezent, se poartă o discuție aprinsă între teoreticieni dacă se pot sau nu îndeplini cu suficientă consecvență și generalizare condițiile pentru soluțiile super-jocului, pentru a se sprijini solidaritatea comunitară esențială și coeziunea socială. Până acum am discutat soluțiile externe ale problemei acțiunii colective și am discutat soluțiile interne
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de n peroane - de exemplu, stabilirea nivelului minim de încredere interpersonală, ajutorarea obligatorie sau crearea unei predispoziții pentru cooperare - contribuind prin aceasta și la cimentarea fundamentelor ordinii sociale, și la sprijinirea condițiilor premergătoare de schimb a asigurărilor reciproce suplimentare. Ca teoreticieni de științe politice, înțelegem doar în mică măsură crearea, evoluția și modul de operare al comportamentului cooperant, modul în care înțelesurile și practicile comune interacționează cu raționalitatea individuală, și de ce condițiile de succes ale acțiunii colective sunt diferite în funcție de felul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
variații asupra variabilei independente pentru valorile înregistrate la variabila dependentă. Acest principiu călăuzitor pentru observații are, astfel, două aspecte - o gamă de variație suficientă și selecția pentru variabila independentă. Le vom examina pe ambele, începând cu cea de-a doua. Teoreticienii de metodologie politică se exprimă cu vehemență împotriva practicii de a selecta observațiile pe baza valorilor variabilei dependente. Achen și Snidal numesc aceasta un „delict inferențial” (inferential felony) care poate avea „implicații devastatoare”.1 Ciudat, însă, dar practica aceasta rămâne
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
aceștia își descoperă propriile atitudini în timp ce și le exprimă. Mai mult, sondajul presupune că la nivelul individului singular există o opinie asupra comunității, ca o chestiune de conștiință și cunoștință personală, care trebuia doar să fie descoperită și însumată. Mulți teoreticieni ai democrației susțin că opiniile autentice pot fi produse numai prin deliberare, care implică procesul social de ascultare, descoperire și dezbatere. Astfel, opinia publica se naște din procesele vieții social-politice angajate și nu poate fi evaluată separat de aceste proceduri
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
1965. Devine asistent în cadrul aceleiași facultăți, pentru ca în 1969 să plece la Paris, unde obținuse o bursă „Joliot-Curie” la Universitatea „Pierre et Marie Curie”. În 1970, după terminarea stagiului, se stabilește în Franța. În același an va fi angajat fizician teoretician în cadrul Laboratorului de Fizică Nucleară și Energii Înalte al Centrului Național de Cercetare Științifică, iar în 1972 își susține doctoratul cu profesorul Robert Vinh Man, cu o teză despre difuzarea pion-nucleon. Între 1976 și 1984 este profesor la Berkeley, în
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
sociali, economiștii clasici a libertății ca autonomie care susține o ,,ordine naturală”, rezultat al reglării automate, spontane a raporturilor dintre indivizi. Ca reacție la caracterul utopic al acestui model a apărut tipul ideal al ,,modernității organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem. Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
era acceptată ca atare de către elita țării. De multe ori sociologia din acest răstimp se reduce la activitatea echipelor studențești conduse de Gusti. Nu a existat un câmp deosebit de prielnic afirmării ca atare, poate și din cauza tensiunii dintre monografiști și teoreticieni, dintre Școala lui Gusti, pe o de parte, și T. Brăileanu și P. Andrei, pe de altă parte. Până și tolerantul prieten al lui Gusti, C. Rădulescu-Motru, scrie În Revizuiri și Adăugiri. 1943 (173): ,,De mai bine de douăzeci de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a Partidului Comunist Sovietic. Marxism-leninismul reprezenta o prelucrare a teoriei lui Marx, completată de Engels și apoi de Lenin, cu o codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teoriei lui Marx, completată de Engels și apoi de Lenin, cu o codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx, Engels, Lenin, Stalin (În prima parte a anilor ’50
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx, Engels, Lenin, Stalin (În prima parte a anilor ’50); citate din documentele PCUS; citate din documentele partidelor naționale; citate din studiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]