3,583 matches
-
pași. Șușoteli și tăcere. Din nou tăcere! După un timp nu prea lung, am auzit pași îndreptându-se spre ușă. De partea cealaltă domnea liniștea. NU VOM NEGOCIA! NU AVEM CE NEGOCIA! SUNTEȚI NIȘTE TERORIȘTI ȘI VEȚI MURI CA NIȘTE TERORIȘTI! Capitolul 12 La orizont, modelat după forma dealurilor din depărtare și a micuțelor case și biserici, o linie portocalie apăru ca o sabie de flăcări în noapte. Despică întunericul, separându-l în pământ și cer. Atunci mi se făcu frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lucra de asemenea ca voluntar la un program de după orele de școală pentru adolescenții cu probleme. (Dwight nu Îl mai văzuse pe puști de vreo zece ani și ceva. Ultima dată Îi spusese lui Dwight că era cel mai mare terorist dintre toți cei cu care avusese de-a face, lucru care Îl lăsase pe Dwight cu un gust amar.) Vera, după cum au aflat, avea doi copii mari, care acum Își aminteau de un Crăciun când ea dăduse bani nevoiașilor În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceață. Habar nu aveam care era situația acolo. Sigur am auzit ceva de genul: «Câteva persoane au leșinat.» În metrou nu există nimic care ar putea exploda și m-am gândit că bomba a fost pusă. Da, mă gândeam la teroriști. ăsta e un lucru destul de delicat. După ce am făcut anunțul și călătorii au coborât, observatorii din stație au început să percheziționeze metroul. M-am uitat și eu pe unde am putut, am închis ușile și metroul a pornit mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
explodează în prăvălii, pe străzi, în imnuri, în universități. Cad necontenit oameni nevinovați. Iar când monarhiștii arestați trec, sub puternică escortă, pe stradă, sunt atacați de la ferestre cu focuri de armă. Într-o casă, o bombă explodează și ucide pe teroristul care-o pregătea; din fericire, explozia nu atinge depozitul de bombe care s-a găsit acolo, și care ar fi transformat în ruine o stradă întreagă. Numărul grevelor e fără sfârșit. Numai în 1919, și ținând seama numai de grevele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În memoria soției mele Agripina, Ce Înainte și după evadarea mea din România a fost terorizată prin nelimitate percheziții domiciliare și interogări la poliția capitalei de către teroriștii dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu Într-o așa manieră, Încât violent speriată a contractat congestie cerebrală si a murit! Comparativ cu exemplarele apărute În 2005 limbajul Englez la Editura Univers și pus În vânzare publică la librăria „Booksellers Barnes & Noble-U.S.A.
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ei scoase fluerul, suflând În el cu așa o forță, alarmând toată lumea, după care urlă cu gura lui bine hrănită de către stăpânii lui, cât putu de tare. “Prinde-ți hoața. Puneți mâna pe ea...!!” Făcându-se părtași la toate samavolniciile teroriștilor oficiali, unii binevoitori care pot fi găsiți În toate timpurile și Împrejurările, o imobilizară. Înjurând cumplit, Își făcu alergând apariția caraliul care o acostase cu o pereche de cătușe legându-i mâinile la spate, dându-i o palmă că o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așezat și și-a scos pantofii lustruiți. Ca de obicei. Lui Mike nu i se permite să vorbească despre ceea ce face la serviciu, ceea ce desigur înseamnă că Jina își imaginează tot felul de lucruri mult mai înfricoșătoare decât realitatea. Vede teroriști la fiecare colț de stradă, planuri pe care Mike le descoperă pe calculatorul unui nebun și din care află că școala lui Danny avea să fie detonată. Din felul în care bărbatul verifica ferestrele în fiecare seară, Jina își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și să analizeze din punctul de vedere al profilului psihologic. Cândva, Mike fusese ofițer activ în FBI, dar și-a pierdut partenerul și-a decis c-ar putea să facă mai multe din spatele frontului, stabilind, pe computer, profilurile psihologice ale teroriștilor. Biblioteca lor reprezenta un amestec competitiv de cărți de artă, care-i aparțineau Jinei, și de biografii de criminali în serie, care erau ale lui Mike. Până și știrile de la jurnalele de seară îi despărțeau: după ce auzea anunțurile alea brutale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu trebuia depășită. Trebuia doar să nu mai țină cont de ea. Fie că se ascundea într-un birou, fie că el era cel care deschidea ușa, nu exista nici o diferență. Oamenii tot aveau să-și pună planurile în aplicare. Teroristul chitit că facă rău, tot o să apese pe trăgaci, dar va fi și sclavul acelui lucru pe care-l detestă: un stil de viață pe care nu-l tolerează sau o religie pe care o disprețuiește. Într-un fel, teroristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Teroristul chitit că facă rău, tot o să apese pe trăgaci, dar va fi și sclavul acelui lucru pe care-l detestă: un stil de viață pe care nu-l tolerează sau o religie pe care o disprețuiește. Într-un fel, teroristul e deja capturat. Tot ceea ce trebuie să facă personajul pozitiv este să aștepte. Am vorbit cu șefu’, i-am zis că sunt gata să mă întorc pe teren. Când am aflat că Ahmad e aiciAi venit după Ahmad ? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mike a strâns-o pe Jina de mână și s-a uitat la Irene și Naji care stăteau tăcuți, în partea din față a bărcii. Apoi i-a aruncat o frânghie lui Patrick Bergowitz, care era un maestru în localizarea teroriștilor, dar căruia nu-i dăduse prin minte să se îmbrace în pantaloni scurți. Bărbatul transpira abundent în jeanși și-o cămașă încheiată până la gât. Până și Naji a fost nevoit să zâmbească. Mike, i s-a adresat imediat Bergowitz, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau Adi și Vali. După câteva secunde spuneau: „Închid că se trage”. Spre deosebire însă de prima noapte, simțul datoriei a fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a început al doilea act al revoluției, în care noi eram inconștienți figuranți. Mâna plină de sânge a armatei române trebuia spălată; iar noua putere trebuia să se legitimeze în focul luptei pentru cauza poporului. Așa că au inventat Marele Inamic: Teroriștii! Ăștia erau vicleni, fanatici, bine înarmați și peste tot, măi frate. Dar nu-i nimic, noi, armata, vă apărăm! Totdeauna v-am apărat! Ne dăm viața pentru poporul suveran, tragem în tot ce mișcă. De diversiunea de la televizor am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șef de poliție erau cinci telefoane, și un „fir scurt”. Cele cinci telefoane sunau încontinuu: „Domnule, am auzit că a fost atacată poliția!?” „Nu-i adevărat, domnule, suntem noi din comitetul de inițiativă aici, stai liniștit.” „Domnule, am auzit că teroriștii au otrăvit apa, domnule, să mai bem apă?” „Cine v-a spus prostia asta?” „De la televizor, domnule!” „Nu-i adevărat. O să verific, da’ nu-i adevărat.” „Domnule, teroriștii au atacat televiziunea locală!” „Nu, domnule, chiar acum am verificat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi din comitetul de inițiativă aici, stai liniștit.” „Domnule, am auzit că teroriștii au otrăvit apa, domnule, să mai bem apă?” „Cine v-a spus prostia asta?” „De la televizor, domnule!” „Nu-i adevărat. O să verific, da’ nu-i adevărat.” „Domnule, teroriștii au atacat televiziunea locală!” „Nu, domnule, chiar acum am verificat, nu-i adevărat, cine v-a spus?” „Au anunțat ăștia, la București, vine o coloană de blindate...” Nu se mai sfârșea. Crede-mă, dacă știa cineva ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi-aduc aminte ce zicea Marx despre rolul maselor populare în istorie: „Ei nu știu, dar o fac”. Așa eram noi atunci și cine știe de câte ori o să mai fim. Jocul avea trei actori. Primii sunt cei care „se luptau cu teroriștii” (militarii de rând, „revoluționarii” etc.), cărora nici acum nu le convine să recunoască faptul că inamicul lor nu exista, iar ei trăgeau ca bezmeticii unii într-alții sau în biblioteca universității. Cum să se autodeposedeze de o experiență personală „extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a mess. Oamenii vor apă, căldură, mâncare. Și în SUA, când problema centrală a devenit securitatea, au lăsat-o mai moale cu democrația. 4. Centralitatea terorismului. Terorismul nu este deloc o noutate. Singura frică cu adevărat mai mare este ca teroriștii să nu aibă materiale nucleare de la ruși. Ceea ce contează însă mai mult decât frica de terorism este cea de colapsare a statului, de crimă organizată, de corupție. Există, spune el, terorism de stat în Pakistan, Azerbaidjan, Uzbekistan, dar SUA îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu jocurile de noroc și sportul și spun al meu mult mai des decât o facem noi, au ceea ce bărbații numesc încredere în sine și te acuză pentru crimele pe care li se pare lor că le-ai comis, sunt teroriști care conspiră, dictatori binevoitori), dar sunt pământene, și ne seamănă atât de mult. Femeile sunt mai civilizate. Gagicile sunt sexul slab. Îți pot da dureri de cap acasă, dar nu-ți fac zile fripte pe stradă. Bărbații sunt adesea mânați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu mâinile pe înfăptuitorii de iubire, dând din șolduri în față și în spate, cu penisurile sărind în sus și jos la mișcările lor. Se poate să fi fost vreun fel de dans al fertilității de la Sloane. Cred că un terorist social ar fi interpretat acest comportament ca o declarație hotărâtă despre lipsa de importanță a bărbatului în societatea contemporană, o încercare îndrăzneață de a se confrunta cu realitatea ei. Din nu știu ce motiv, cuvântul „patetic“ îmi părea foarte ușor de rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ajuns În poziția asta după ce nu terminase nici măcar liceul, și m-am retras spre capătul cozii. Pentru că Încercările mele repetate de a-i suna atât pe Penelope, cât și pe Avery pe mobil eșuaseră, dând direct peste căsuța vocală, iar teroristul de la intrare nu lăsa să treacă decât În medie vreo doi oameni la zece minute, am rămas acolo aproape o oră. Începusem să-mi imaginez diverse modalități de a-l umili sau de a-l face cumva să sufere, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
până vom cauteriza rănile trupești și sufletești și vom trăi în spiritul creștinesc creator: dragostea de om, dragostea de neam și soldați ai Crucii lui Hristos. Să nădăjduim. Credința și nădejdea e primatul luptei noastre legionare. Revenind la subiect „suntem teroriști, cultivăm teroarea și practicăm teroarea”. Am răspuns cu acest citat din cartea Pentru Legionari și nu mai încape nici un comentariu. Aceea este linia creștină. Noi nu am declanșat violențe, ci doar am răspuns la câteva violențe și suntem acuzați veșnic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de carieră, dependenți de oligarhie.” (Gândul Vrancei, mai 1931, P. N. L. de sub președinția lui George Brătianu, org. jud. Putna) Uciderea celor 14 s-a făcut din ordinul lui Carol al II-lea și a lui Armand Călinescu. Iată terorismul și teroriștii care au folosit crima ca metodă de guvernare. În aceste asasinate, cum am arătat mai sus și altădată, a fost implicat întreg guvernul prezidat de Patriarhul țării, întreaga conducere a corpului de jandarmi, care i-a instruit pe asasini cum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
așteptă ca ofițerul să Înlocuiască Încărcătorul automatului, apoi Îl Întrebă cam șovăitor: „Care ei? Cine trage În Armată?”. Însă nu apucă să capete răspunsul, căci un civil căruia Îi plăcea să dea comenzi Începu să urle Într-o portavoce că teroriștii trăgeau din cupola marii biblioteci, aflată și ea pe o latură a pieței. Vocea stridentă a revoluționarului ordona echipajelor din tancuri să tragă obuze incendiare În clădirea pe care o bănuia Înțesată de inamici. Tancul lângă care se aciuase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]