1,596 matches
-
informații precise că existau acolo 252000 de arme. Unde s-au dus cele 202000 de arme? Cam 45000 se află la separatiști. Celelalte au fost vândute. Din 1995, se produc în serie arme la Elektromaș și Kirov din Tiraspol, la Tighina. Fac automate AKM, pistoale Makarov, aruncătoare de grenade și de mine, turnate la Râbnița. Au dus multe arme în Abhazia, dar celelalte unde se vând? Aeroportul din Tiraspol nu e controlat de nimeni. Ce vine și pleacă de-acolo nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai sare nimeni și nimic. Parcă tot cu turcii ar fi mai bine, cum gândeai Măria Ta după ce ți-au omorât fiica la Mosc. Nu, moscalii nu mai vin “de-a călare” după ce-au luat cetățile Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina, Lăpușna, Alba!... Le dăm noi tot ce vor și tot ce n-au gândit. Așa deștepți și frumoși am ajuns. Că și pe osmanlîi i-am mursicat cu muierile noastre, Doamne, că-s mai iabrașe ca ienicerii și spahiii lui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cazuri: Opatchi, fost președinte ai Tribunalului Cetatea Albă, s-a spânzurat; Rusu, fost judecător aflat în București, s-a spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului, semnat la Moscova (12 sept. 1944) insistențele pentru “repatriere” capătă un caracter centralizat și intensificat, autoritățile rusești pretinzând aplicarea prevederilor art. 5 din Convenția de Armistițiu. Acest articol stabilea obligația
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut copilăria și tinerețea. Locuisem, în aproape întreaga perioadă interbelică, pe strada Tighinei nr. 2-4 (unii o mai numeau încă, Benderskaia). Aici era un complex de imobile, ce păreau impozante pentru acele timpuri. O clădire masivă cu un etaj. La parter era școala primară de băieți, cu 4 clase elementare. La etaj o
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
revenisem cu părinții în Chișinăul ars și distrus, în mare parte. Acestui aspect dezolant i se adaugă corpurile neînsuflețite ale celor descoperiți în gropile comune, din strada Viilor, asasinați prin împușcarea în ceafă. Ne stabilim la vechiul domiciliu, din strada Tighinei nr. 2-4, în clădirile rămase intacte, datorită poziției periferice. La început cu bucuria realipirii Basarabiei, la Patria-Mamă și cu speranța că totul se va vindeca și reface. Peste, relativ, scurt timp se instalează sentimentul incertitudinii, din cauza schimbării situației de pe front
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Igor Smirnov prim-secretar la Tiraspol în ceafă, cel care s-a retras din timpul dezbaterilor din 27 august 1991, la declararea independenței, susținând continuarea cu sovietele. În scurt timp a izbucnit războiul din Transnistria, care m-a surprins la Tighina. Prin prisma evoluției ulterioare, și Igor Smirnov e alt președinte cu care am avut dialog jurnalistic (ar fi al 9 lea). Și, nu mai cred că Transnistria va reveni vreodată la România la câtă oștire rusă și tancuri ,,apără” azi
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Cum o fi obținut ăsta sprijin rusesc nu știu. Bănuiesc doar că în calitate de prim-secretar și-a asigurat spatele iar Maica Rusia avea nevoie ca să-și adăpostească Armata a XIV-a. Geopolitica, bat-o vina! Am văzut, cu inima ticăind, Tighina. Ne duceam spre Odesa, iar la podul din marginea orașului erau trupe de voluntari care deschideau foarte ușor focul. Nici o clipă n-am crezut că vor fi așa de violenți și eram acolo când l-au încătușat pe Ilașcu, proromânul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
a trimis pe țigani la Bug, și eu, care citisem romanul Satra a lui Zaharia Stancu, căscam ochii și nu înțelegeam nimic. Când m-au împins cu baionetele ,,moldovenii noștri” și ne-au dus cu escortă până după podul de la Tighina (șoseaua spre Odesa) am priceput ce a însemnat războiul transnistrean care s-a declanșat atunci, de cine-i purtat de fapt, sub ochii mei, l-am filmat cu camera TV.V. Ce sentimente, ce rememorări, ce interpretări mai puteam avea când
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
mondial, bârlădeanul Marcel Guguianu (m. 2012). Cadrele (portretele) acestora și multor altele înnobilează activitatea TV.V. și a slujitorilor acestuia, într-o perioadă care rămâne unică în cadrul Curentului Cultural Informațional Vasluian. EMIL CONSTANTINESCU VALOARE NAȚIONALĂ Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939, Tighina, acum în Republica Moldova) este un politician și om de știință român. Constantinescu a fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1966 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București. A parcurs toate treptele carierei
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
practic ce-ai făcut?” Ei? Ce vei zice? Iar pe mine El mă va întreba: „Te-ai rugat, Vasea?”. „Nu m-am rugat, Doamne, că n-am avut timp”. „Dar ce-ai făcut pentru mine, Vasea?”. „Multe, Milostive. Am luat Tighina și Camenița de la păgâni, i-am împins la gurile Dunării, la țânțari, am dus crucea la dracu-n praznic la tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
az’, atuncea mâne! - și mai zice: Las’, că Dumnezeu Îi mare și bun, El... Târziu, după toamnă, În preajma iernii, mama nu mai primește telegrame; nu mai ține-legătură, deci nu se mai duce - la Cernăuți și la Ismail, la Bălți, la Tighina. Târziu, În pragul iernii, mama se Îmbracă În negru. Gata. Nici o nădejde. Moș Iacob cioplește crucea, sapă un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Oricum, știam un lucru: păsărica lor trebuie cinstită cu păsărica ta. Altfel cade - la băiat. Asta am auzit-o Întâia oară de la Tecla, dar și de la altele, toate mari. Adică și cu negru. Ca la Tecla. De loc era de pe la Tighina. Mărunțică, frumoasă, de picà: părul negru-negru, cu ape albăstrii, ochii verzi-verzi, de mâță - nu de pisică, de mâță; verzi, cu stele de aur. Când a venit, la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era seminarist fiind ales președinte al secției literare a Seminarului Teologic. Aflat sub influența benefică a prof. Dimitrie Gusti Înființează la Șestaci un Cămin Cultural și În aceeași ordine de preocupări participă la campaniile monografice În sate din jud. Soroca, Tighina, Orhei, Lăpușna. Consacrându-se publicisticii, Începând cu anul 1932 a colaborat la ”Cuvântul Moldovenesc” ca secretar de redacție și În curând are o participare la toate publicațiile care apăreau În Basarabia - "Gândul Neamului", "Raza", "Gazeta Basarabiei", "Zorile", "Gând Basarabean", "Luminătorul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de apărare a existenței unei comunități naționale. Preotul Alexandru Cristea s-a născut În 13 decembrie 1890 În orașul Chișinău În familia lui Ștefan al lui Filip Cristi și al Elenei Timotei fiica lui Gheorghe a lui Spiridon din jud. Tighina. Pregătirea școlară a elevului Al. Cristea a fost complexă pentru timpurile formării sale profesionale și culturale. Școala primară, studiile secundare și cele spirituale precum și instruirea specială de muzică au avut caracterul specific perioadei de intensă rusificare a Învățământului de toate
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și a urmat Școala Superioară de Comerț, Academia Regală de Muzică din București (1939ă și clasa de canto și solfegiu la conservatorul de Muzică din Strasbourg (1934). A ocupat catedra de muzică vocală la mai multe școli din chișinău și Tighina. S-a bucurat de aprecieri din partea specialiștilor. În perioada 1942-1944 se află la Chișinău iar după evacuarea din 1944 funcționează În com. Sf. Ana din jud. Arad. Este foarte apreciat de unitățile În care a funcționat având o bogată activitate
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
parte recurge la duioșii de „trubadur”, evocând Întâlniri „pe malul Nistrului” la „Năpodeni În parc”... Țara de mucenici, pământul basarabean e motiv de definiții: Țară cuprinsă În brațele apelor Țară de vinuri și de grâne „Curcubeu peste veac” cetățile: Soroca, Tighina, Cetatea... Hotin! Eul liric al celui „născut din zbucium și urgie” se autoprezintă semeț. Tumult, temerități, vitalitatea se Înscriu Într-o monadă: „Eu n-am să mor, desigur, niciodată, Căci simt În mine toate câte sunt... Tresar În sânge câte
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
entuziasmat în a afla după 1990 o țară românească din afara României, a participat la Podurile de Flori, a fost martorul declanșării agresiunii de la Nistru a armatelor rusești, a fost prezent la mitinguri de solidaritate cu românii de peste Nistru și din Tighina, a fost de față la ample manifestări legate de apărarea drepturilor naționale ale românilor basarabeni. L-am zărit de multe ori cu ochii jilăviți de cele ce vedea, ca și cum și-ar fi spus “vedeți, uitați-vă bine ca să puteți ține
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Prutului, sau se trecea în grupuri organizate de excursioniști, și cu siguranță că erau în grup securiști-KGB-iști-pentru a urmări ca nu cumva să ne cunoaștem neamul bine. întâi am mers la Chișinău, apoi am călătorit până în satul Calfa de lângă orașul Tighina (Bender). La Chișinău am locuit la doamna Aurica Tizu, care avea locuință în oraș, pe strada Bubnovschi, devenită Matei Basarab. La data de 18 iunie 1991, împreună cu prof. Aurica Tizu, am plecat către satul Calfa, călătorind cu trenul, un tren
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ploaie, am încercat să repar un gard din grădină. Era în jur de ora 10, când, de aproape, am auzit un foc de armă. Cu puține momente înainte trecuseră două avioane militare, foarte aproape de sol, două Mig-uri care veneau dinspre Tighina și se îndreptau spre Bulboaca. Se auzeau și până atunci focuri de armă, dar de mai departe, de peste dealurile de la Gura Bâcului sau de la Bender, dar așa de aproape nu. Eram doar cu bătrâna, Aurica Tizu se întorsese la Chișinău
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sau cine știe ce s-ar fi întâmplat cu mine. Am reușit să iau trenul ce venea dinspre Bender. Urcându-mă, am văzut lumea foarte agitată, și cum toți vorbeau rusește eu nu înțelegeam nimic, nu știam nimic ce se întâmplase în Tighina, adică în Bender. Ajuns la Chișinău, am văzut la televizor tancurile rusești trecând podul de la Tighina, trăgând focuri de tun, iar unul dintre tancuri luând foc si retrăgându-se. Erau scene de groază. Dacă scăpam trenul acela nu mai puteam
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Bender. Urcându-mă, am văzut lumea foarte agitată, și cum toți vorbeau rusește eu nu înțelegeam nimic, nu știam nimic ce se întâmplase în Tighina, adică în Bender. Ajuns la Chișinău, am văzut la televizor tancurile rusești trecând podul de la Tighina, trăgând focuri de tun, iar unul dintre tancuri luând foc si retrăgându-se. Erau scene de groază. Dacă scăpam trenul acela nu mai puteam să ajung la Chișinău, a fost ultimul tren din acea perioadă, toate se opreau la Bulboaca
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aceste lucruri de mare preț pentru bietul român, sărmanul român basarabean, bătrâna plângea, își aducea aminte de 1944 și mereu tresărea la fiecare bubuitură de tun, rafale de mitralieră, împușcături ce nu conteneau să se audă în acele momente, dinspre Tighina, Gura Bâcului, Cocieri, Dubăsari, Varnița, dar și de mai aproape, din pădurea ce era la circa 100 de metri de căsuța ei. în toată regiunea se dădeau lupte grele, mureau copii Basarabiei, măcelăriți de hoardele străine, bine înarmate de Moscova
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vindeau produsele prin zona gării. Așa, printre împușcături, oamenii strângeau ce aveau pe lângă casă și plecau până la Chișinău să facă un ban, să poată cumpăra un medicament și ce le trebuia pentru familie, pentru copii. Dacă în Transnistria sau la Tighina, la Vadul lui Vodă, Dubăsari, Cocieri, Varnița și în alte zone de pe Nistru se dădeau lupte crâncene, în restul Basarabiei viața decurgea cât de cât bine. Atâta doar că banditul de Smirnov întrerupsese gazul metan, uneori și curentul electric, iar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Aveam doar cinci ani, la mijlocul anului 1940, și locuiam în orașul Tighina, cu familia mea, Alexandru Cârlig tatăl, mama Evdochia și fratele Aurel de 7 ani. Duceam o viață liniștită și îndestulată. Tatăl meu, salariat la Ocolul Silvic Tighina, și mama, casnică, proprietară a unei averi importante (zeci de hectare de pămînt
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Aveam doar cinci ani, la mijlocul anului 1940, și locuiam în orașul Tighina, cu familia mea, Alexandru Cârlig tatăl, mama Evdochia și fratele Aurel de 7 ani. Duceam o viață liniștită și îndestulată. Tatăl meu, salariat la Ocolul Silvic Tighina, și mama, casnică, proprietară a unei averi importante (zeci de hectare de pămînt arabil, livadă cu pomi fructiferi, vie, casă și acareturi în comuna Cobusca ș.a.), puteau să asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]