541,899 matches
-
și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa este mai mult decât dramatizarea unui fapt divers sordid, pe care vechimea nu are cum să-l înnobileze. Tot timpul apare câte o piedică în calea planurilor macabre și personajele se adaptează "la vedere", împletind minciuna cu adevărul, obiectivele pe termen scurt cu cele pe termen lung într-o dinamică a vitalității, esențială pentru tensiunea dramatică. Toți sunt răi și
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
vă îmbrățișeze la vederea versurilor dedicate lui Eu vă mulțumesc pentru solara dvs. epistolă și pentru spiritul generos cu care ați făcut posibilă, prin aceste versuri, întoarcerea, fie și pentru o clipă doar, dovedindu-se însă prețioasă și fidelă, în timp. Ave, Nichita, Ave Gabriela, nimic nu s-a schimbat pe pământ ( Ioan Huțu, Tisa Nouă) * Poate că dacă ați face un foarte mic efort de voință și v-ați uita încă o dată la daruri, dacă ați reciti, în cheia tandreții
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
fără nici o întrerupere. Pînă una, alta sînt și singurii care au dovedit că pot construi această recunoaștere. Au fost ediții cu totul remarcabile, ca cea din 1997, de la Sala Palatului, sau cea de anul trecut. Au fost, de-a lungul timpului, invitați ca Gérard Depardieu, Fany Ardant, Ileana Cotrubaș sau Vanessa Redgrave. Au fost sărbătoriți mari artiști ai teatrului românesc regizori, scenografi, actori, actrițe, critici de teatru, păpușari, pedagogi, actori pentru revistă sau pentru teatru de copii. Au fost și ediții
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
pare faptul că după această formidabilă experiență cu Frații, și absolut benefică pentru teatru, numele lui Alexandru Dabija nu se mai regăsește, de atunci, pe afiș. Recidiva, ca să-i spunem așa, mi s-ar fi părut obligatorie de-a lungul timpului, fie și numai pentru credința că, doar ce se repetă, semnifică. Prezența regizorilor mari, importanți, chiar dacă nu aduce neapărat și imediat succesul sau, cum se spune acum cu voluptate, evenimentul, aduce un stil vital, contaminant de a face și a
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
păstrat, și anume, disponibilitățile actoricești și interesul pentru calitate. Un capital deloc de neglijat, pe care mulți directori și l-ar dori să-l aibă și să-l pună la bătaie, un capital ce trebuie îngrijit ca să nu-i treacă timpul sau să se risipească, cum pare să se cam întîmple. Propunerea de acum a regizorului Kincses Elemer cu Domnișoara Iulia de Strindberg, în traducerea lui Valeriu Munteanu, este extrem de onorantă și de ofertantă. Cu o singură condiție: să-i fi
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
un vecin pensionar pe scară; mă întreabă dacă am drum prin centru. Nu voia să abuzeze, dar poate la o farmacie din centru îi găsesc medicamentul lui pentru tensiune. E rețetă compensată... Acest om respectabil care își plătește totdeauna la timp întreținerea și își socotește banii la ultimul leu, ca să n-aibă datorii, era stingherit rău de această rugăminte, pe care a pus-o pe eventualul meu noroc. Iau rețeta. Era o zi de sîmbătă pe la ora 11 dimineața. În mașină
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
-și poată cumpăra medicamentele la care au dreptul. Ca plătitor de impozite nu mă interesează că nu merge bine relația cu nu știu ce Casă de Asigurări de Sănătate care n-are destui bani pentru a plăti farmaciilor medicamentele compensate. Guvernul are timp, remarc, să se bage în stadioane, să inaugureze muzee, în funcție de ultimele preocupări ale premierului Năstase. Avem bani și pentru a deschide un sediu al României la Bruxelles pentru relația cu Uniunea Europeană. Nu mai iau în calcul banii pentru dotările Parlamentului
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
Constantin Țoiu Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul... El fiind suma definitivă a faptelor și posibilităților noastre, dovedite, o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece... Și abia așteptăm să treacă. Viitorul, neformat încă, poartă în cârcă, din naștere, germenul aceleiași deveniri. În urma tuturor, se înalță Masivul, abia răcit, Himalaya împietrită a tuturor dogmelor, Utopia de granit pe care scrie, în sanscrită: Am
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
societăți aculturale și la indivizi inculți, întrucît orice societate ar poseda o cultură imanentă, care n-ar putea fi apreciată drept "primitivă" sau "inferioară": "Fiecare ființă umană, indiferent de faptul că este cultă sau nu, este o ființă culturală, atîta timp cît participă la o anumită cultură". Deci o pledoarie pro domo! Germanii, bunăoară, vădind o atitudine prin excelență "pozitivă" și "activă", vor trece cu brio examenul adaptării. Dar românii? Lipsiți de suficientă mobilitate și flexibilitate, aidoma membrilor oricărei societăți mici
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
participă la o anumită cultură". Deci o pledoarie pro domo! Germanii, bunăoară, vădind o atitudine prin excelență "pozitivă" și "activă", vor trece cu brio examenul adaptării. Dar românii? Lipsiți de suficientă mobilitate și flexibilitate, aidoma membrilor oricărei societăți mici, mult timp izolate, consideră Gabriel Stănescu, ei învederează "o rezistență însemnată în contact cu alte culturi datorită influenței Orientului", așa cum a remarcat, între alții, și Dimitrie Drăghicescu, în Psihologia poporului român. Singurii care nu suportă criza schimbării culturale rămîn copiii și adolescenții
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
la redacție? Că fără plăcerea lecturii, organismul meu ar fi invadat de toxina mortală a plictiselii? Că unele deprinderi - așa nesănătoase cum or fi ele - mă abstrag paradoxal din suferință, în timp ce zidul protector aseptic mă înfundă în ea? Că atîta timp cît mă interesează lumea și cărțile e O.K. și dacă, spre binele meu, am renunțat la tutun, carne, dulciuri și o grămadă de alte bunătăți, nu pot în ruptul capului să mă desprind din țesătura complicată a cotidianului, cu
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
plăcută îngrijirea acelor fete ca niște îngeri, preocuparea lor sinceră pentru sănătatea mea, priceperea și convingerea cu care își făceau meseria, dar recunosc, oarecum vinovată, că, dacă m-am simțit bine în Eden e în primul rînd fiindcă am avut timp berechet să citesc sau să recitesc stufoase romane despre lumea superb păcătoasă: Marea, marea de Iris Murdoch, Ultimul suspin al Maurului de Salman Rushdie, Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Nemurirea lui Kundera ș.a. Pe lîngă toate celelalte "proceduri", cred
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
paginile noastre a fost eseistul însuși. Cronicarul îi mulțumește pentru această concluzie înțeleaptă care ne-a scutit să facem cenzură. l "Diferită de tot ce se scrie acum la noi, poezia lui George Virgil Stoenescu a fost și este în afara timpului, a timpului nostru minunat vreau să zic", scrie dl Eugen Negrici în CALIGRAFUL de la Mehedinți. Poezia dlui Stoenescu nu e însă diferită atîta de ce se scrie la noi acum, cît de ce este poezia pretutindeni și în toate timpurile. Două pagini
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
a fost eseistul însuși. Cronicarul îi mulțumește pentru această concluzie înțeleaptă care ne-a scutit să facem cenzură. l "Diferită de tot ce se scrie acum la noi, poezia lui George Virgil Stoenescu a fost și este în afara timpului, a timpului nostru minunat vreau să zic", scrie dl Eugen Negrici în CALIGRAFUL de la Mehedinți. Poezia dlui Stoenescu nu e însă diferită atîta de ce se scrie la noi acum, cît de ce este poezia pretutindeni și în toate timpurile. Două pagini ale revistei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
este în afara timpului, a timpului nostru minunat vreau să zic", scrie dl Eugen Negrici în CALIGRAFUL de la Mehedinți. Poezia dlui Stoenescu nu e însă diferită atîta de ce se scrie la noi acum, cît de ce este poezia pretutindeni și în toate timpurile. Două pagini ale revistei ne furnizează proba: în loc de poezii ale dlui Stoenescu, citim niște versificații găunoase și din coadă sunătoare pentru care autorul a luat și un important premiu academic. Guvernul și gazonul În momentul în care Cronicarul face această
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
lexic pe jumătate modernizat: obținerea unui dublu pașaport ("m-am rugat să aibu îndoite pașoporturi"), cererea de azil politic ("Asylul să cuvine a-l dobândi acei ce dosescu dă la un mare rău și peire și primejdie"), devalorizarea monedei în timp de război ("S-au văzut însă pâste puțin după ce s-au râdicat războiul că și moneda s-au micșorat cu multă pagubă a opștii"). În plus, e interesantă utilizarea termenului europei ("Mehmed al cincilea, precum îi zic europeii"; "obicinuescu europeii
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
pe aceea a Islamului; mă gîndesc mai degrabă la două civilizații care se confruntă, ideologic și militar, cam la fel cum se confruntau în ficțiunea lui Mark Twain cavalerii de la curtea Regelui Arthur și yankeul contemporan care alunecase înapoi prin timp. Sofisticarea extremă, pe de o parte, a luptătorilor americani și a armamentului lor, care transformă alegerea țintelor într-o operație "chirurgicală" și cruță viața civililor într-o măsură atît de mare, încît ajungem la paradoxul cu care îmi începeam articolul
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
în cazul celui din urmă, una, vai, dintre cele mai vechi!) nu aparține secolului XX al lui Fukuyama și cu atît mai puțin celui în care am intrat. Concluzia ar putea fi că istoria nu se va sfîrși în același timp pentru toți, la fel cum nu a început în același moment pentru toți. Pacifiștii de pe toate meridianele nu sînt niște naivi. Și nu sînt chiar toți de bună credință. În spatele valurilor de proteste stau cu siguranță o mentalitate și un
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
Cornelia Ștefănescu Cu al său Cuvânt înainte, conceput ca istorisire a împlinirilor și plan lucid al perspectivei, își rostește Niculae Gheran, fără pedanterie, timpul alcătuirii în ediție critică a operei lui Liviu Rebreanu. Anul 1981 încheiase distinctiv volumele de proză narativă, nuvele și romane, creația dramaturgului și rostirea primelor tatonări de exprimare literară. Meșteșugul descoperit în presa literară, culturală și de atitudine, întinsă pe
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
expoziție. Lectura rotundă, cu mișcarea perpetuă și cu trecerile fără oprire de la un compartiment la altul, neutralizând diferențele, făcând să circule viața netravestită și detaliile sale de recuzită, exterioritatea peisajelor percepute în timpul diferitelor călătorii în țară și în străinătate, plăsmuirile timpului care aduc în amănunte de neuitat, atmosfera unui București traversat cu tramvaiul electric, dar și de cel tras de cai, al anilor pregătitori de mari schimbări politice, cu "zorile Unirii" într-o apropiată perspectivă, demisiile guvernelor, ca acțiuni mari. Dar
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
amintiri de atunci? - Mai am și alte amintiri din vremea aceea; de pildă, țin minte cum am plecat apoi în Belgia unde bunicul meu - Trandafir Djuvara - era ministrul plenipotențiar al României și totodată decanul Corpului diplomatic (asta s-a întâmplat timp de vreo zece ani pentru că, fiind vreme de război, fatalmente numirile nu se reînnoiseră, Curtea Belgiană era refugiată în Franța). El ne-a găzduit vreun an de zile la Bruxelles, de unde am iarăși imagini foarte precise. Țin minte prima sărbătorire
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
vreo 50, ca să fie și România prezentă printre aliați). Firește că am multe alte amintiri, dar pe acestea (dintre primele) le pot data cu precizie. - Care sunt rădăcinile familiei dumneavoastră? Este o familie veche și știu că o identificați în timp mult, mult de tot. - Și da, și nu. Djuvara - partea paternă a familiei - nu o pot urmări mai mult de mijlocul veacului al optsprezecelea, când primul Djuvara vine în Țările române; de fapt, se pare că au fost doi, unul
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
nu zicem de sărăcie, dar de sărăcire. Faptul că mama era văduvă, că din partea tatei nu am moștenit - fratele meu și cu mine - decât 40 de hectare (ceea ce pe vremea aceea însemna foarte puțin, ba mai mult, mama a fost timp de șapte ani în proces cu persoana care cumpărase părțile cuvenite unchilor mei și o vroia neapărat și pe a noastră, așa că, până la 10 - 11 ani nu am avut nici un venit nici măcar de la cele 40 de ha), că mama, la
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
hectare ale mamei, despre care v-am spus mai devreme că le-a vândut pentru a cumpăra căsuța de la București. - În privința educației? - În privința educației, lucrurile au stat altfel. Mama ne iubea mult, era foarte blândă cu noi, dar, în același timp, severă. Nu ne dădea voie să facem nimic incorect, ne dădea peste degete pentru orice lucru nefăcut cum trebuie - era important cum mănânci, cum vorbești; persista vechiul obicei german și francez de a educa sever copiii acasă. Pe de altă
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]