5,710 matches
-
caracteristică de a concretiza În formule verbale expresive puterea de observație, istețimea și Înțelepciunea creatorilor anonimi din popor, proverbele demonstrează, În fapt, cât de dificilă, dar și cât de prolifică este prin Învățăminte „școala vieții” (sau „școala lumii”), care cuprinde tipologii și atitudini umane dintre cele mai complexe sub raport psihologic. Proverbele, ca și maximele (sau „cugetările culte”) s-au născut, pe de o parte, din nevoia omului de a Înțelege, de a-și explica mai bine complexitatea psihologică a ființei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
toate timpurile, este doar obligația morală de a se exprima cât mai mult la nivelul unor anumite valori, adică de a veghea ca disponibilitățile lor psihice să nu fie folosite În scopuri distructive. În schimb, rostul acestei diversități extraordinare a tipologiilor psihologice umane este acela de a spori continuu resursele actului creator uman - singurul care poate asigura progresul și autenticitatea existenței umane. Μ Cuvintele biblice: „Mult i se va ierta, fiindcă mult a suferit” vor să sublinieze - observa filosoful Emil Cioran
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tendințele de risipire energetică ale unui eu hipertrofiat, atras doar de fapte urâte, de fapte josnice, imorale. Μ Orice climat familial Își are rezervat un anumit stil de expresie, adică o anumită configurație a raporturilor intrafamiliale: de aceste raporturi, de tipologia și natura lor depinde acel efect specific al climatului familial (de a fi, de exemplu, tonifiant, securizant sau, dimpotrivă, stresant, angoasant). Μ Conținutul operei de artă devine uneori riscant, dar acest lucru nu se datorează operei În sine, ci particularităților
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
raționale, de concluzii ferme, demonstrate logic. Cel de-al doilea are, cum spunea Pascal, o suplețe În gândire și o capacitate intuitivă care-i permit să surprindă dintr-o dată semnificațiile profunde, definitorii ale lucrurilor. Primul are asemănări cu extravertitul din tipologia lui C.G. Jung, iar cel de-al doilea, cu introvertitul (care se știe că excelează prin subtilitate În sesizarea a ceea ce este unic și inexprimabil În „mișcările inimii”). Μ Trăim astăzi, Într-adevăr, o criză a valorilor? Unii susțin că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau convergențelor și complementarităților privind modelele teoretice), care merită să rețină atenția cercetătorilor în domeniul problematicii S.O.: Majoritatea modelelor teoretice prezentate se fundamentează pe câte o secvență cauzală, mai simplă sau mai complexă, fiecare incluzând doar parțial multitudinea de tipologii/dimensiuni ale variabilelor/factorilor și relațiilor dinamice care caracterizează procesul S.O. (condiții, situații, caracteristici ocupațional-organizaționale, antecedente, tipuri de incertitudine ca stresori; percepții, evaluare; mediatori sau moderatori; strategii sau mecanisme de coping; tipuri de strain; răspunsuri, rezultate, efecte la nivel
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
învinge, de a-și înăbuși adversarul sau de a obține o victorie care să satisfacă ambele părți; grupurile se înfruntă prin acțiuni și contraacțiuni reciproce; fiecare grup încearcă să-și creeze o poziție relativ favorabilă în comparație cu cea a adversarului. În ceea ce privește tipologia conflictului, criteriile luate în considerare sunt foarte variate, rezultând o multitudine de clasificări, care pun în evidență complexitatea fenomenului. Ioan Frujină și Angela Teșileanu clasifică conflictele în funcție de: numărul de persoane implicate - individuale, interioare, între două sau mai multe persoane, de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
acesta nu a fost soluționat corespunzător, adecvat, nu „se stinge” de la sine, ci apare din nou în prim-plan. 5. Tehnici de prevenire și soluționare a conflictelor Referitor la stilurile de abordare a situațiilor conflictuale, au fost elaborate mai multe tipologii, strâns legate de personalitatea individului. Spre exemplu, Thomas stabilește cinci stiluri de abordare a conflictelor, mai mult sau mai puțin eficiente: evitarea conflictului (implică ignorarea conflictului în speranța că va dispărea, înăbușirea conflictului prin invocarea unei strategii lente de rezolvare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
respect și îngăduință), colaborarea (se obține prin demonstrarea dorinței de rezolvare a problemei, confruntarea punctelor de vedere diferite și împărtășirea ideilor și informațiilor, căutarea unor soluții integratoare, găsirea situațiilor în care toți pot câștiga, considerarea problemelor și conflictelor ca stimulative). Tipologii asemănătoare cu cea propusă de Thomas au mai fost elaborate și de către Johns, Blake și Mouton. Aceștia din urmă au realizat o grilă conflictuală, care reprezintă o modalitate de identificare a supozițiilor pe baza cărora acționează oamenii în situații conflictuale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai stabil decât alții. La alte trăsături și în alte contexte, se poate la fel de bine ca ceilalți indivizi să fie mai stabili. Tocmai de aceea s-a recomandat fie o operare la nivel individual, fie o operare la nivel de tipologie (grup cu aceleași caracteristici) în determinarea stabilității. Ca atare, limitarea la aspectul temporal și ignorarea celui situațional, contextual pot conduce de multe ori la artefacte. Acest fapt s-a întâmplat foarte des, deoarece în mod predilect stabilitatea temporală s-a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
organizări absolute, infailibile; toate organizările sunt proaste; trebuie căutate organizări mai bune; trebuie stabilit în fiecare moment și în funcție de context ce este o organizare bună”. Capitolul se încheie cu prezentarea în manieră comparativ critică a celor mai importante clasificări și tipologii ale organizațiilor. Se reține constatarea importantă că criteriul prezent în toate clasificările analizate este scopul (fie el unic sau multiplu, predominant sau derivat). Capitolul III („Teoriile organizațiilor”) prezintă sistematic și minuțios evoluția diverselor concepții și puncte de vedere până la închegarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
primei probleme, se face o fină analiză a relației dintre grup și organizație, dintre individ și grup, evidențiindu-se condiționările reciproce în planul satisfacerii motivațiilor și al beneficiilor. După ce se demonstrează rolul grupului în organizație, se procedează apoi la analiza tipologiei proiectării, formării și reconstrucției grupurilor de muncă, îmbinându-se în mod strălucit interpretările și explicațiile teoretice cu comentariile și sugestiile practice. Dinamica și dezvoltarea grupurilor de muncă se abordează, de asemenea, din perspectivă sistemic-evoluționistă. Cu alte cuvinte, grupul este considerat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care trece societatea impun cu necesitate adaptarea și eficientizarea procesului de management. Cercetătorii în științele socioumane, psihologii, consultanții în management trebuie să țină pasul cu aceste schimbări, să propună metode și instrumente de selecție a viitorilor manageri și să alcătuiască „tipologii” cât mai practice și elocvente. Lucrarea pe care o propunem cititorilor noștri: Révélez le manager qui est en vous! (Descoperiți managerul care este în dumneavoastră!) aparține autorului francez Patrice Fabart și a apărut la Paris în anul 2002. Ea a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
puțin „roșu” în „verdele” nostru, puțin „galben” în „albastrul” nostru (fiecare dintre noi avem în profilul nostru managerial cele patru culori reprezentate de comportamentele aferente, diferă însă ponderea „celor 4 culori”). Autorul prezintă comportamente concrete, aspecte de care fiecare „culoare” (tipologie) are nevoie pentru a se dezvolta. De exemplu, un „roșu” are nevoie, după cum spune autorul, să exerseze o ascultare activă, să dea o imagine mai destinsă moderându-și comportamentul, să-și dezvolte răbdarea, umilința, sensibilitatea și empatia, să fie mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trebuie să fim conștienți de distorsiunile stilului nostru de management, să înțelegem anumite riscuri pe care le implică. Partea a doua a lucrării prezintă modul de utilizare a metodei Success Insights care diferențiază, pornind de la patru culori de bază, opt tipologii divizate în 60 subtipologii, ele însele provenind dintr-o matrice de mai multe mii de profiluri individualizate. În capitolul VII, Patrice Fabart coroborează limbajul culorilor, teoria trăsăturilor (Marston), roata (Jolande Jacobi) și cele opt tipuri psihologice (Jung). Această combinație de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
organizație sau mai multe stiluri. Autorul merge mai departe și atinge problema flexibilității și a stabilității stilului de conducere, apropiindu-se în acest fel de abordarea situațională a stilului de conducere, fără a o trata ca atare. El realizează o tipologie a stilurilor de conducere, evidențiind următoarele tipuri: autoritar, colegial, diplomatic, liberal, profesional, constructiv, documentar, demonstrativ. Autorul consideră că în practică se întâlnesc foarte rar cazuri când un conducător utilizează doar un stil de conducere și de aceea acestea trebuie să
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
merită să fie considerate exemple ale aceluiași „tip” de caz general. La rândul lor, astfel de observații pot duce la Încercări de a afla dacă seriile de date reflectă subgrupe sau categorii ale cazurilor generale - mărind astfel posibilitatea apariției unei tipologii de cazuri individuale care sunt deosebit de revelatoare. Acest exemplu arată felul În care sintezele comparative pot deveni mai complexe, acoperind aspecte mai cuprinzătoare, nu doar analizând caracteristici separate. Un avertisment important legat de utilizarea acestui tip de sinteză comparativă este
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă. Tot aici apar povestite frânturi din viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu. În romanele Rătăcire (1902) și Sybaris (1902), tipologiile sunt insuficient explorate, iar acțiunea nu are amploare, primul roman, în special, părând mai degrabă o culegere de nuvele. Dimensiunea psihologică rămâne una de suprafață, A. mulțumindu-se să creeze personaje după o schemă morală simplificatoare, în alb și negru
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
Ion Creangă, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Aron Cotruș, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, dar mai ales Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește cea mai cuprinzătoare și mai consecvent propagată pe teritoriul Poloniei de un autor pe
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
este internat în spitale de neuropsihiatrie, TBC și oncologie. Moare, se pare, de cancer la limbă. Înaintea sfârșitului visa - relatează Lucian Dumbravă - să își scrie opera capitală, „un roman de analiză psihologică și socială în care trebuiau imortalizate nu atât tipologii și situații, cât caracterele labile ale unor amici și inamici ai săi”. Singurul volum al lui M. Vulturii amiezii (1971), apare postum și cuprinde patruzeci și două de poeme, ordonate în secțiunile Cântarea poetului, La soarele-n amiază și Ca
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
fie și derizoriu. Unele scene sunt grotești, precum aceea în care o familie înscenează un accident feroviar, pentru ca CFR-ul să preia cheltuielile de înmormântare ale fiului „fără căpătâi”. În ansamblu, se constată un deficit de inventivitate în ce privește situațiile și tipologia. Cu toate că nu era lipsit de unele însușiri, M. nu s-a putut impune ca un profesionist al comediei. SCRIERI: Haidem la teatru, București, 1936; Pe urmele bolșevicilor, București, 1941; D-aia am divorțat, București, 1942. Repere bibliografice: -h-, „Nu zice
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
considerat superfluu - dar efortul tău îi va da nebănuite proporții: iată ideea de spectator dusă spre ultime consecințe”. Proza lui M. din anii ‘70 este una de calitate, chiar dacă minoră - într-un context dominat de epic, analitic, de istorie și tipologie etc. Anna sau Pasărea paradisului și Cel iubit nu sunt propriu-zis romane, ci cărți de scriitură artistă și de atmosferă, din care se reține un anumit exotism nord-carpatin, atmosfera orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
o progresie silogistică minus sau plus, cu baza într-o secvență de tip realist, care a luat forma unei narațiuni capabile să exprime o dorință sau o temere, cu ajutorul unor elemente împrumutate din (pseudo) știință sau (pseudo) tehnică. Criticul investighează tipologiile, zonele de interferență ale literaturii science fiction cu știința, fantasticul și basmul, încercând realizarea unei geografii a genului pe mapamond.” În acest context, autorul analizează într-un capitol special Literatura SF din România, excurs în care prevalează privirea istorică. După ce
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
Martin, București, 1987 (în colaborare cu Irina Bădescu); Juan Valera, Juanita, București, 1988; Eduardo Mendoza, Orașul minunilor, București, 1988, Anul Potopului, București, 1997; Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, pref. Mircea Martin, București, 1993; Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, București, 1994; Denis de Rougement, Elveția sau Istoria unui popor fericit, București, 1996 (în colaborare cu Luminița Brăileanu); Maurice Puinguet, Moartea voluntară în Japonia, București, 1997 (în colaborare); Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, București, 1997; Jean Rousset, Mitul
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
Manolescu, Un analist, RL, 1977, 7; Valentin F. Mihăescu, Talent analitic, LCF, 1977, 16; Valentin Tașcu, Dinamica personajului, TR, 1978, 52; Iorgulescu, Scriitori, 214-215; Stănescu, Jurnal, I, 145-148; Mircea Iorgulescu, Eșecul prin succes, RL, 1979, 38; Dana Dumitriu, Psihologie și tipologie, RL, 1981, 4; Teodor Vârgolici, Reîntâlnire tardivă, RL, 1987, 43; Cosma, Romanul, I, 194-196; Ulici, Lit. rom., I, 402-403; Mariana Ionescu, Trecere pentru cititori, „Universul cărții”, 2001, 1-2; Dicț. scriit. rom., III, 123-125; Popa, Ist. lit., II, 869-870; Firan, Profiluri
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
cuprinde atât versuri, proză și interviuri, cât și evocări ale unor personalități (Geo Bogza, Emil Cioran, Nina Cassian). Poezia orașelor extinde portretele spre un univers spiritual precum Parisul ori Bucureștiul, dar și Ramat Gan, spațiul israelian al prozatoarei. Povestirile schițează tipologii de activiști culturali ai anilor ‘60, aflați în confruntare cu artiștii și intelectualii autentici și cu platitudinea dogmatică, opusă libertății de expresie și gândire. Romanul Bătrânul Ieri și nenăscutul Mâine (1997) construiește un fel de puzzle cu personaje ce nu
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]