1,739 matches
-
condiției mele umane. N’ai decât să mă critici; știu că abia aștepți... pisică rea ce ești. - Miau! Ce, crezi că scapi cu astfel de vorbe? Mai ales că am auzit ce spui de vreo două săptămâni Încoace, răstălmîcind cele toarse de mine: cică factori limitativi. Unul ar fi chiar ăsta, de care fugi ca de dracu’. Scuze! Știu că ești păgân... Dar nu uita, Cristi, că În Natură nu există bătrânețe și nici tinerețe. Sunt doar indivizi incapabili, respectiv capabili
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
galilor, franțujii. Niște deficitari, aș spune eu, chiar dacă ei sunt atât de delicați cu mine numindu-mă „pisică de streașină“, nu maidaneză cum spuneți voi românii. Dar, așa maidanez cum sunt, eu sunt mai român ca tine. Fă ce-ți torc acum: Ia o strachină, căci lutul ars e excedentar; toarnă În ea oleacă de apă și presară câteva grăunțe de grâu. Dacă n’ai, poți pune orice cereală: mei, orz, secară, ovăz, ba chiar gazon ori veneticul porumb. Plăntuțele ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aveai destulă putere... trebuia strâns de gât cineva, dar Natura nu permite așa ceva. 1. Confesiunea unei pisici Mă cheamă Moti și sunt un motan negru și deștept (pleonasm!). Dovadă că sunt radiofonist, dar nu precum colega vărgată, Kilohertza, aceea care toarce la cabina 6, ci la microfon. Mă ocup cu ecologia, nesuferind Însă ecologiștii, dar trag pisicește spuza pe turtă, adică fac lobby, ori de câte ori redactorul nu bagă de seamă, mai precis se preface. Ca acum. Eu, pisica, am ascuțite nu doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aveți cumva ceva Împotriva păgânilor? - pregătiți-le un spațiu Yin. Cel mai bun sunteți chiar voi când vă copleșesc metehnele. Precum dureri de șale ori vreun picior rupt. Atunci pisica va căuta singură acel loc dureros și se va covrigi, torcând satisfăcută. Asta se cheamă În popor „căldura de pisică“ și rivalizează cu orice tratament balnear. Dar, din păcate - pentru ea -, mai curând decât ar spune orice medic, meteahna trece, iar pisica Își pierde astfel „obiectul muncii“. Și este obligată să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unul dintre cele mai rezistente la ger animale, aleg căldura, entropia energiei degenerate. De-ar fi numai asta. Dar: Știu că mulți dintre voi iubesc pisicile. De-ar fi mai mulți, căci merităm. Dar nu știți că pisica care vă toarce În poale ori, ca mine, la urechea lui Cristi nu vede decât roșul, portocaliul... și, treacă-meargă, verdele. Păi entropia Își spune și aici cuvântul: În spectrul solar, albastrul și violetul, ba mai dihai ultravioletul reprezintă negentropia, chiar poartă cea mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se crispează, în trei zile de marți, consecutive, cu țărâna luată de pe tulpină de gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei, își pune furca-n brâu și începe să toarcă. Iar oamenilor mirați de aceasta, le spune: - «Nu vă mirați de mine că torc azi, duminecă, mirați vă de copilul meu care se chișă în pat». În felul acesta copilul se tămăduiește. - Ciuma. Când se aude de molimă de ciumă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei, își pune furca-n brâu și începe să toarcă. Iar oamenilor mirați de aceasta, le spune: - «Nu vă mirați de mine că torc azi, duminecă, mirați vă de copilul meu care se chișă în pat». În felul acesta copilul se tămăduiește. - Ciuma. Când se aude de molimă de ciumă, se adună nouă babe laolaltă și cos o ie pe care musai s-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de șezătoare Găzdiță, găzdiță, gazdă ca pe tine N-am găsit pe nime să ne țîie ghine : C-un blid de pâsat, tu ne-ai săturat, C-o oală de poame, la ficiori li-i foame. Tortu ce l-am tors, fie-ți de folos, Să umbli pe munte cu mâneci bătute, Să umbli-n ospețe cu poalele crețe. Găzdiță, găzdiță,ieși până-n portiță Și te uită-n sus, că luna s-o dus, Te uită pe cer, că stelele pier
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
amestecat printre iobagii din Streja Cârțișoara. Grea viață, no, ș-acolo. Grea ! Iobagii din Cârțișoara erau siliți să strângă pentru castelul domnesc, muguri de arini, jir, mere pădurețe, alune, hamei. No, și astea le adunam dumineca, peste roboata săptămânii. Muierile torceau toată iarna cânepă, iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne au istovit cu un adaos de munci grele. Și cu cât roboteam mai trudnic, cu atât eram mai muritori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de la babele satului, descântece pentru chemarea sau alungarea ploilor, basme al căror conținut îl fascina, creații cuprinzând o întreagă mitologie țărănească: Povești și doine, ghicitori, eresuri,/ [...]/ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri5. De asemenea, Mama-i știa atâtea povești pe câte fuse/ Torsese în viață 6, iar tatăl, crescut în spirit religios și cunoscător al tradițiilor, sădește, la construcția casei, doi salcâmi ce vor străjui cu mirosul și umbra lor curtea gospodăriei. După vatra satului, centru al așezării sătești și vatră a primei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eminesciană care surprinde atmosfera satului, cum puțini în literatura noastră au știut s-o facă: Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prin uși țiue vântul -/ [...] Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ Abia conture triste și umbre au rămas 85. Bisericuța datează de pe la 1680 și, după multe schimbări și preschimbări, devenise o ruină, nelipsită însă de un farmec misterios: Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur,/ Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur86. Dar misterul bătrânei bisericuțe în care La botez l-a dus pe micul/ La icoane l-a-nchinatu-l87 constă mai puțin în mantia de religiozitate în care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două turte în cenușă,/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă,/ Prin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă/ Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă;/ Hârâe-n colț colbăită noduros râșnița veche,/ În cotlon toarce motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adevărata muncă-mișcare se derulează pe ogoarele din preajma satului. În plină zi, tăcerea capătă substanță materială, iar mișcarea este mai mult un simulacru, o umbră a celei considerate, în optica rurală, mișcare adevărată: copiii se joacă tăcuți în praful drumului, babele torc liniștite în umbra prispei, iar moșnegii care nu mai pot să meargă pe câmp la muncă, își petrec restul vieții torcând amintiri pe glasuri molcome, venite din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
simulacru, o umbră a celei considerate, în optica rurală, mișcare adevărată: copiii se joacă tăcuți în praful drumului, babele torc liniștite în umbra prispei, iar moșnegii care nu mai pot să meargă pe câmp la muncă, își petrec restul vieții torcând amintiri pe glasuri molcome, venite din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale) se întrețes în mod natural abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură și când se începe acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
capătu-unei laiți,/ Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț;/ Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și bătrână,/ Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul 76. Biserica rămâne pentru totdeauna simbolul profund creștin, chiar și în starea degradată: Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul [...], iar poezia ei constă în atmosferă: Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur,/ Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur77. Întocmai ca în imaginea satului văzut de sus, biserica își face simțită prezența mai ales prin sunet: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la tors, mai chema într-ajutor pe două vecine, singure și necăjite, două fete bătrâne din capătul uliței, Leonora și Profira, care veneau bucuroase ca la un fel de clacă, la un ceas de taifas; și mai mult povesteau decât torceau, apoi târziu, când se-ntorceau la bordeiul lor, se căpătau de fiecare dată cu câte ceva de soi, de-ale gurii sau cu câte-o haină. Eu fie că mă învârteam și rămâneam printre ele până târziu, fie că mă urcam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
femei. De altfel, cu excepția cositului și drumurilor ,,la țară", nevestele își însoțeau sau înlocuiau soții în treburile gospodăriei. În ierarhia acestor munci, n-aveau statut inferior. Dimpotrivă, aș zice! Pâinea și hrana, de fiecare zi, o pregăteau ele. Tot ele torceau, țeseau, împleteau și coseau hainele, așternuturile și decorațiunile casei. Iarna, cu lampa de petrol stinsă după ce adormeau toți ai casei, își trăgeau scaunul la fereastră și sub lumina lunii, proiectată pe omătul de-afară, își isprăveau caierul de tors. Băutura
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Împletesc co(r)fe sau coșuri din nuiele de alun, de răchită sau de salcie. Cofarii Înainte de a Începe Împletitul propriu-zis, călesc la foc lemnul de alun, apoi Îl taie În fâșii groase cu cuțitul-șine. Rudarii lucrează și furci de tors simple sau cu forme simbolice (cu aripi, cu coarne, cu măr/roată, simboluri ale fertilității și căsătoriei) obținute prin traforare și cioplire, iar ornamentele prin incizare, crestare și scobire. Bâtele și cârjele păstorești, Însemne ale puterii și bogăției erau lucrate
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
notații” descriptive (natură, portrete, atmosferă) și momente, secvențe narative pregătitoare: și funcționale doar ca atare. Așa pare să fie. Dar așa și este sau, totuși, lucrurile stau, până la urmă, altfel? Iată: „stând singură pe prispă, în lumina de toamnă și torcând”, cu ochii „duși departe”, așa apare pentru întâia oară eroina Baltagului. Și cu gândurile femeii, care îl caută pe Lipan al ei în „povestea” care deschide textul (despre voia lui Dumnezeu, asupra soartei „muntenilor”, când a pus El „rânduială și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de data aceasta În spiritul și În spațiul indian (Clipa indiană, afirmă domnia-sa!). „Simt că mă cuprinde, treptat, o somnolență catifelată, mânietoare, În jurul limbilor satanice ale focului din șemineul bunicilor ce se ridică și coboară Într-un joc demențial, torcând povești ingenioase despre lumi dispărute dintr-un Orient nedefinit, exotic...”. Dar dincolo de atitudinea romantică, scriitoarea provoacă situații joviale, ironice și comice, de la călătoria cu carul cu boi..., la 677 călătoria Într-un vagon de dormit cu trei etaje, cu un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
izvor (Facere 24, 11-16) sau strângând spine în urma secerătorilor (Rut 2, 2). În societatea israelită femeia se integra activ în viața social economică a familiei soțului, luând parte la grelele munci ale câmpului ori pregătind hrana pentru membrii familie. Ea torcea lâna, țesea pentru necesitățile casei, iar surplusul îl valorifica sporind starea materială a familiei (Pilsde 31, 24; Tabil 2, 11-14). Menirea esențială a femeii israelite era de a deveni mamă și de a avea copii cât mai mulți. A avea
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]