3,898 matches
-
va dura o lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane roșii. Toată lumea e îmbrăcată în roșu și verde. La palat sunt invitate cinci trupe de operă pentru a da spectacole. Tobele și muzica inundă aerul. Reprezentațile se țin lanț zi și noapte. Beția e ca acasă printre bărbații și femeile de toate vârstele, cea mai frecventă întrebare fiind: „Unde este camera de toaletă?“. Din nefericire, toată veselia asta nu împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada șirului sunt camere-garderobă și camere de toaletă ambulante. Pedestrași ghidează caii și măgarii care transportă lemn de foc, carne, orez și legume în coșuri adânci, alături de ustensile de bucătărie, oale și tigăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prințul Kung. Nuharoo se ridică: — Trebuie să merg la sicriul lui Hsien Feng și să mă rog. Majestății Sale ar trebui să i se spună despre asta, astfel încât spiritul său să ne ajute din Ceruri. Paznicul de noapte bate din tobă de trei ori. Este trei dimineața. Întunericul e încă adânc. Întinsă în pat, mă gândesc la ce a spus Nuharoo. Într-adevăr, Su Shun este alegerea soțului nostru: Hsien Feng avea încredere în el. Greșesc oare că am dubii în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albă, care cădeau jos precum fulgii de zăpadă. Nuharoo, Tung Chih și cu mine am trecut, înainte de a urca în palanchinele noastre, pe lângă lama și călugări, alături de care erau cai și oi de ceremonie pictați. Sunetul trompetelor tibetane și duduitul tobelor era atât de puternic, că nu puteam să-mi aud vocea când vorbeam cu Tung Chih. Nu a vrut să stea singur, dar i-am spus că trebuie să o facă, de dragul etichetei. Tung Chih s-a bosumflat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până sosește momentul ca sicriul să fie pus la locul său. La micul dejun mi s-a servit un terci. Apoi trei călugări își leagănă cădelnițele cu tămâie și merg în cercuri în jurul meu. Fumul gros mă îneacă. Se aud tobe și muzică și vântul distorsionează sunetul. Peisajul este golaș și vast. Cărăușii duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
te-ar aștepta mai târziu. Dar s-ar putea ca necunoscutul care îți calcă pragul editurii sau revistei, sau chiar al casei proprii, să-ți aducă o carte pe deplin reușită, și atunci cu atât mai mult trebuie să bați toba și să spui că ai descoperit un mare talent sau geniu. Ei bine, și dacă după aceea el nu mai scrie nimic reușit? Ce-i faci? Gorki a spus pe vremuri despre Leonov când l-a descoperit că are talent
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să cadă pe scara unei pivnițe, uitând intenționat chepengul deschis. Copilul pățește ceva la spinare și nu mai poate depăși în creștere un metru înălțime. Părea apoi și puțin arierat, îi plăcea, la o vârstă nepotrivită, să bată în continuare toba lui de copil și mai ales să spargă geamurile și vitrinele orașului cu 150 țipătul său care era atât de pătrunzător și de o atât de înaltă frecvență încît urechile obișnuite nu-l percepeau. Mama, cu amorul ei adulterin, are
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de copii mă pișcau cu invizibile. Cu toată demnitatea mea, am cules de pe jos câțiva bolovani de pământ și i-am azvârlit către zmeuriș. Ăia de acolo cântau și parcă vedeam cum băteau pumnii a sâc: „Repetentu’ după ușă bate toba la păpușă!”. „Repetentu’! Repetentu’!” se auzeau vocile ascunse dincolo de gard. În gând l-am trecut pe tata pe la icoane, că rostise cuvântul ăsta În cancelarie, și pe Foiște că-l răspândise În tot satul. Imbecilu-ăla care se crede mare poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Îndrumat către ușă și i-a proptit clanța În palmă. Când Foiște a izbucnit pe hol, inspectorul Albu se afla În Colțul pionierului, studia gazeta de perete Cutezătorii și se interesa dacă În școală știa vreun elev să bată toba sau să sufle-n goarnă, așa cum impunea ceremonialul pionieresc. Intelectualul cel mai de vază al satului a trecut glonț pe lângă ei și s-a năpustit În curte trântind ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când nevestele lui Tatapopii aduseră o tavă imensă cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În puținul timp cât fusese și director al Căminului cultural, Jivinoiu, pe lângă construirea meselor de șah În aer liber, a băncilor solide, cu piloni groși, de beton, Înfipți adânc În pământ, adusese scaune rabatabile pentru sala de spectacol, chitare electrice, tobe și o grămadă de alte lucruri ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
continua să se joace încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și avea antrenamenul robust al samurailor. Nu era sub nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se întâmplase ceva și deveni îngrijorat. Nu e nici un motiv de spaimă, răspunse unul dintre păzitori. Dar trebuie să ne pregătim degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus, bătând din palme: — Chiar? Ce minunăție! Și alergă în camera lui. — Mă duc la Azuchi! Au spus că plec într-o călătorie cu Seniorul Hanbei! Gata cu dansul și cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și răspunse: — Domnia Sa vă amintește să faceți baie și să vă aranjați frumos părul. Paznicii îl conduseră pe Shojumaru la baie, îl băgară în covată și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Yoshimasa și Baisetsu. Știu că e foarte complicat, Unchiule, dar voi avea din nou nevoie de dumneata în fruntea unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când, din turnul noului castel, se auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șmecheria asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză o petrecere cu băutură și le arătă vasalilor săi scrisoarea. Dacă asta îl impresionează pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața castelului, fața păru să i se golească încet de orice culoare. Chokansai se întoarse spre Mitsuhide, spunând: — În curând va fi Ora Cocoșului, așa că asta trebuie să fie toba care-ți cheamă trupele pe terenul de adunare. Mitsuhide era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața castelului, fața păru să i se golească încet de orice culoare. Chokansai se întoarse spre Mitsuhide, spunând: — În curând va fi Ora Cocoșului, așa că asta trebuie să fie toba care-ți cheamă trupele pe terenul de adunare. Mitsuhide era din ce în ce mai deprimat. — Știu, spuse el, pe un ton ce părea înverșunat, și-și goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era și ea în mișcare. Acele forțe inundară cartierul din jurul Străzii a Treia, trecură ca fumul prin partea interioară și încercară să o încercuiască Templul Myokaku din Nijo. Se auzeau semnalele răsunătoare ale cornului și bubuituri de gonguri și de tobe. N-ar fi o exagerare să spunem că zgomotul cutremura pământul și cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat în toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de tare de emoție, încât nu mai puteau decât să urle. Și astfel, scoaseră strigătul de luptă încă înainte de a vedea zidurile cu acoperișuri ale Templului Myokaku. Pe neașteptate, dinspre frontul unității se ridică un strigăt, iar gongurile și tobele începură să sune și ele cu nervozitate. Mitsuhide era cu armata a treia. S-ar cuveni să spunem că avea cartierul general amplasat unde se nimerea să se afle, iar, de astă dată, se oprise la Horikawa. Era înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea voi să bateți din palme ritmul și să cântați din gură? Muneharu se ridică în bărcuță și deschise un evantai alb. În timp ce se mișca în ritmul bătăilor din palme, barca se legăna ușor, stârnind mici valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sine. Își abandonase adevărata inteligență în schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide încă nu avea idee unde se găsea Hideyoshi, dar atitudinile seniorilor locali îl nelinișteau. A doua zi dimineață, părăsi tabăra de la Shimo Toba și urcă, prin Trecătoarea Horagamine, în Yamashiro, loc unde stabilise să-și unească armata cu cea a lui Tsutsui Junkei. — Tsutsui Junkei n-a fost zărit încă? își întreba Mitsuhide cercetașii, la intervale regulate, pe tot parcursul zilei. Întrucât Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de apropiat clanului Akechi e capabil de așa ceva! Imprecațiile lui Dengo nu se mai sfârșeau, dar, pe chipul ridat al lui Toshimitsu, nu se citea nici o surprindere. Mitsuhide plecă pe la amiază, fără a fi realizat nimic. Ajunse înapoi la Shimo Toba cam în același timp în care Hideyoshi trăgea un scurt pui de somn în Amagasaki. În acea zi, era o caniculă la fel de mare atât la templul Zen din Amagasaki, cât și în tabăra de la Shimo Toba. Imediat ce reveni în tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ajunse înapoi la Shimo Toba cam în același timp în care Hideyoshi trăgea un scurt pui de somn în Amagasaki. În acea zi, era o caniculă la fel de mare atât la templul Zen din Amagasaki, cât și în tabăra de la Shimo Toba. Imediat ce reveni în tabără, Mitsuhide se întâlni cu generalii săi, la comandament, și discută strategia de luptă. Încă nu-și dădea seama că Hideyoshi se afla deja la o zvârlitură de băț, în Amagasaki. Deși avangarda lui Hideyoshi își ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oștirii centrale, care acționa ca armată de rezervă, se aflau cinci mii de oameni comandați direct de Mitsuhide la Onbozuka. În dreapta lor mai erau încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea în toba mare, iar oamenii se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]