2,542 matches
-
apel. Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
telefon, nu crezi? m-am gândit eu. —Păi, ăăăă... fără nici un motiv. E... ăăă... e grozav! a zis el. Continua să pară surprins. Era clar că se așteptase să refuz să mă întâlnesc cu el. În felul ăsta se explica tonalitatea persuasivă și surprinza generată de calmul cu care acceptasem întâlnirea. Dar acum, cinstit vorbind, ce aveam de câștigat dacă refuzam să mă văd cu el? Voiam să mi se răspundă la vreo câteva întrebări. De exemplu: de ce ai încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că atunci când actele nu aveau să apară la timp, James avea să mă facă să mă simt de parcă și asta era tot din vina mea. Dar cred că totuși ar trebui să ne întâlnim astă-seară, a continuat el cu aceeași tonalitate plină de eficiență, vorbind ca un profesionist de clasă. Timpul înseamnă bani, nu-i așa, James? Dar, cinstit vorbind, avea dreptate. Trebuia să ne întâlnim oricum. Aveam atâtea de discutat. Mi se părea logic. Evident că îmi doream ca totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am lucrat, am primit numai amărâta aia de cotă de maternitate, tu a trebuit să plătești ipoteca, chiria la încă un apartament și... — Ce vrei să spui cu chiria la încă un apartament? a zis el tare și pe o tonalitate deranjată. — Păi, apartamentul în care locuiți tu și... și... Denise, am spus. Aproape c-am murit când i-am pronunțat numele. — Dar m-am mutat înapoi în apartamentul nostru, m-a anunțat James privindu-mă ușor nedumerit. Nu știai? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Denise? Știam că nu trebuia să pun întrebări, dar pur și simplu nu m-am putut abține. Deci ți-a dat papucii? am întrebat. Am încercat să strecor întrebarea în treacăt, dar n-am reușit decât să dau cuvintelor o tonalitate plină de amărăciune. — S-a întors la Mario, Sergio sau cum l-o chema? — Nu, Claire, mi-a răspuns James privindu-mă atent. Eu am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut un obicei din chestia asta. Mă refer la părăsitul femeilor, am adăugat cu răutate, în caz că nu pricepuse. Da, Claire, știu la ce te referi. Tonalitatea vocii lui James lăsa să se înțeleagă că se simțea cumva deasupra situației. Dar că era un tip cumsecade, care era gata să-mi facă pe plac. Eu i-am dat înainte fără să țin cont de nimic. —Oricum, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doară mai mult decât orice altceva. James suporta să fie acuzat de răutate, cruzime și insensibilitate. Dar să-l faci iresponsabil era o lovitură sub centură. Cum ai putut să ne abandonezi? Aveam nevoie de tine. Am terminat pe o tonalitate ridicată și pasională. Apoi a fost tăcere. James a rămas nemișcat - amenințător de nemișcat - preț de-o clipă și un soi de emoție, dar nu una pe care o cunoșteam, i-a scânteiat pe chip. Când a început din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu erau acolo. Păi, ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă. Măcar acum aveam să aflu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rămâne cu felul în care tu m-ai făcut să sufăr și m-ai umilit? — Dar niciodată n-am vrut... Păi, nici eu n-am avut intenția să te fac să suferi, mi-a replicat el. Vocea îi căpătase o tonalitate ușor nerăbdătoare. S-a întâmplat pur și simplu. Dar ai spus c-o iubești pe Denise, am zis eu aducându-mi aminte de partea care mă duruse cel mai tare. — Am crezut c-o iubesc, mi-a răspuns cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut amenințarea mascată din răspunsul lui. —James, am spus nervoasă, tu știi că nu mi-e tocmai ușor. Mă simt în continuare trădată și jignită. Iar sentimentele astea nu o să dispară imediat. Nu, a fost el de acord pe o tonalitate ultraînțelegătoare. Poate că nu imediat. Dar trebuie să faci tot posibilul ca să scapi de ele, nu-i așa? Dacă nu poți să mă ierți, atunci căsnicia noastră nu are nici un viitor. —Știu, am spus aproape părându-mi rău că adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l fac pe Adam să-mi mărturisească adevărul. Fiindcă nu eram deloc pregătită pentru ceea ce mi-a spus în continuare. Atunci nu putem să fim nimic, mi-a spus el țepos. Am simțit cum panica pune gheara pe mine. Din cauza tonalității din vocea lui. Din cauză că mi-am dat seama că Adam era așa de dezamăgit de mine. Din cauza gândului că nu aveam să-l mai văd niciodată. — Îmi dai numărul tău de telefon? am întrebat dintr-o suflare. Nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
examenele și-o să se întrebe dac-o să aibă puterea să se culce cu profesorul Macauley și-o să-mi pună tot felul de întrebări cretine despre Grecia Antică. În fond, ce știu eu despre Grecia Antică? a zis Anna cu o tonalitate suferindă. Helen crede că fiindc-am lucrat șase luni într-un bar din Santorini, acum trebuie să știu totul despre Zeus și gașca lui. Anna a oftat și s-a apucat să-și strângă lucrurile. Cred că intru și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tai tensiunea sexuală cu cuțitul. Eu am fost cea care a risipit vraja. Asta înainte ca unul dintre noi sau amândoi să ne consumăm în urma unei combustii spontane. —Să vedem dac-am înțeles corect, am spus, încercând să adopt o tonalitate pragmatică. Vii la Londra. Pentru ce? De ce? — Am o slujbă, mi-a răspuns el ca și cum ar fi fost cea mai naturală explicație din lume. Dar cu facultatea cum rămâne? l-am întrebat uluită. Renunți? — Nu, m-a lămurit el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care o manevrez și eu, dovadă ecranul computerului pe care-mi apar situații și femei limită, datorează filmului o grămadă de caracteristici: mișcarea, balansul. Detaliul. Forma lui, mărimea, deplasarea, Încărcarea electrostatică, electrotonusul. Travelingul temporal pe șină și prim-planul. Tonalitatea vocilor, dispersia lor În lumină, În aer, În apă, dacă-i un text acvatic. Capacitatea de a dezasambla Întregul pentru a-l recompune altfel deconstruirea, procesul kafkian al lui Welles de identificare și distanțare , lipsa omogenității, filmele fiind construite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acolo și aruncă o privire. Șase jurați la o masă, cu fața spre boxa martorilor. Ellis Loew mitralia Întrebări, Ed Exley stătea În boxă. Nu se juca cu ochelarii, nu ezita, nu mormăia. Glasul Îi era cu o octavă sub tonalitatea normală și rămînea foarte egal. Slăbănog, nu ca polițistul standard, impunea totuși autoritate și se sincroniza perfect. Loew Îi arunca mingi perfecte la fileu. Exley știa că vor veni, dar mima surprinderea. Ăl de-l pregătise făcuse o treaba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
viguros al vremii. Nu găsesc un cuvânt potrivit în românește ca să exprim entuziasmul superlativ al rusescului maladeț (молодец) - tânăr! - exclamație a excelenței și a admirației nereținute: rutina capricioasă a vremii, repetiția ei aparent plictisitoare este statornicie și prospețime supremă, în tonalitățile liricii noastre: Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești. Acum e de înțeles de ce-i tot mai trist moșneagul: zilele babei îl dau de rușine prin tinerețea lor perpetuă. Corneliu Traian Atanasiu Pe foaia goală doar un creion fără
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”... Imuabilitatea
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
poate sta tăcută ore Întregi, În timp ce unul din cei doi, de obicei masculul, dar uneori și femela, Își trece cu blândețe ciocul prin penele perechii sale. Timp de cinci sau șase luni, până atinge maturitatea completă, gângurelile masculului au o tonalitate tocită și melancolică, acestea Înlocuind sunetele slabe și relativ nazale ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prin catolicismul reformist al epocii, Rosmini îi opune viziunea unei Ecclesia pauperum, care, chiar dacă nu este, așa cum ar fi putut părea unor observatori, în conflict radical și de neînvins cu cea de dintîi, cu siguranță însă dă reformismului rosminian o tonalitate cu totul diversă: "Așadar tocmai pentru că Biserica este plină de prada din Egipt ca și de alte trofee, tocmai pentru că ea pare că a devenit arbitră a sorții omenești, atunci tocmai ea este neajutorată: ea este David oprimat de armura
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
își compunea cu migală anumite expresii faciale care să fie cât mai interesante pentru cei din jur. își alegea cu grijă îmbrăcămintea și accesoriile - nu numai accesoriile vestimentare, precum fularul, dar și ceea ce pentru el era tot un accesoriu important: tonalitatea glasului, mersul, gesturile -, totul pentru a fi interesant. Totul era planificat pentru a sublinia faptul că este o persoană interesantă. Era convins că a lăsa impresia unei persoane interesante înseamnă a fi altfel decât ceilalți. înghiți o aspirină oftând și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o: niciodată! Graiul îi era jos, reținut și, firește, cu atât mai melodios. Lui Vladimir i se năzări că încăperea și bolțile culoarelor de marmură ale etajului întreg reluară șoapta ei într-o succesiune de neverosimile ecouri, la fel cu tonalitățile de jos ale unui registru de orgă. De surprindere, aproape că-i scăpă paharul de whisky pe tablaua argintată. Întrebă, cât se poate de contrariat: N-ai mai făcut... sex până acum? Drept orice răspuns la întrebare, Melanie imită gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se ating, altele prezintă basul adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Locotenent Rădulescu! Surprins, Mâțu se lipește și mai mult de pământ în timp ce ciulește urechile. Ai cinci minute la dispoziție să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest apel nu mai luăm prizonieri. Glasul are o tonalitate rece și vorbește într-o română cu accent dur. Predă-te, locotenent Rădulescu! Mai ai patru minute. În amurgul care se scufundă încet într-un întuneric asemănător unui mormânt, vocea care continuă cu aceeași intonație aspră numărătoarea inversă dă impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe seama lui (după cum am mai arătat la Începutul acestei rememorări), orice veste pe care o aducea la cunoștință femeilor nerăbdătoare de „noutăți”. „Noutățile” căpătau astfel În convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze În tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel Însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența Încîntată de venirea lui. Femeile exclamară În cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse În cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura În conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, Într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitînd de strategia și tactica victorioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]