2,344 matches
-
1956, la Optsprezece lecții asupra societății industriale (1962) și Democrație și totalitarism (1965). Printre criticii care urcă până la rădăcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul Karl Popper opune, în Societatea deschisă și adversarii săi (1962), „societatea deschisă” - democrație și economie de piață - totalitarismului. Jules Monnerat publică în 1949 Sociologia comunismului, interpretat ca „islamul secolului XX”, prezentându-se „în același timp ca religie seculară și ca stat universal”. Apropiați de conseiliști, situaționiștii consideră că sistemul comunist nu-i decât un capitalism de stat. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
presei „gărzilor roșii”. Despărțindu-se de troțkism după Eliberare*, Claude Lefort, fondator împreună cu Cornelius Castoriadis al revistei Socialisme ou Barbarie și care a urmărit seminariile lui R. Aron între 1960 și 1967, revine la o abordare centrată pe conceptul de totalitarism. în Un om în plus (1976), el scrutează opera lui Soljenițîn care „face să apară marea mașină a opresiunii, mecanismele exterminării ascunse sub panourile decorative ale revoluției”. Critica pe care o face totalitarismului și reflecțiile sale asupra emergenței democratice (Invenția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la o abordare centrată pe conceptul de totalitarism. în Un om în plus (1976), el scrutează opera lui Soljenițîn care „face să apară marea mașină a opresiunii, mecanismele exterminării ascunse sub panourile decorative ale revoluției”. Critica pe care o face totalitarismului și reflecțiile sale asupra emergenței democratice (Invenția democratică, 1981) îl incită să comenteze lucrarea prietenului său Franșois Furet Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii de comunism în secolul XX (1955); el îi contestă anumite puncte, insistând asupra fascinației violenței și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
absurditatea unui sistem care nu oferă oamenilor decât un viitor prefabricat și normalizat (Mica Apocalipsă, 1978). Absurditatea și umorul sunt specialitatea lui Slawomir Mrozek, care parodiază scrisorile cuprinzând denunțuri. Acest autor poate fi comparat cu Eugène Ionesco, care denunță ravagiile totalitarismului în Rinocerii (1958) - o parabolă în care el atacă atât nazismul, cât și comunismul; de altfel, Ionesco a refuzat ca piesa lui să fie reprezentată în URSS, unde autoritățile insistau ca rinocerii să poarte uniforme naziste. După 1968, romanele lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grăbi transformarea radicală a societății, de a monopoliza în profitul ei exclusiv organizarea vieții sociale și de a-i confisca, prin chiar acest fapt, clasei muncitoare posibilitatea, teoretic recunoscută, de a-și scrie propria istorie. Dacă legătura dintre marxism și totalitarism* rămâne parțial problematică, cea care unește leninismul* și totalitarismul este indiscutabilă. Astăzi e acceptată ideea că marxismul revoluționar și-a cam trăit traiul. Chiar dacă el a inspirat experiențe și utilizări diverse, nu există niciuna care să fi rezistat erodării în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profitul ei exclusiv organizarea vieții sociale și de a-i confisca, prin chiar acest fapt, clasei muncitoare posibilitatea, teoretic recunoscută, de a-și scrie propria istorie. Dacă legătura dintre marxism și totalitarism* rămâne parțial problematică, cea care unește leninismul* și totalitarismul este indiscutabilă. Astăzi e acceptată ideea că marxismul revoluționar și-a cam trăit traiul. Chiar dacă el a inspirat experiențe și utilizări diverse, nu există niciuna care să fi rezistat erodării în timp și să nu fi fost expusă revanșei societăților
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
22 august 1939 în mare taină, Joachim von Ribbentrop, ministru al Afacerilor externe al Germaniei, aterizează la Moscova unde, după câteva ore de discuție cu Stalin, semnează cu Molotov, omologul său sovietic, un pact de neagresiune. Semnatarii - „stelele gemene ale totalitarismului*”, dixit Troțki* - nutresc revendicări teritoriale în urma tratatului de la Versailles din 1919. încă din 1937, Hitler i-a îndepărtat pe aceia care pledau pentru o revizuire pacifistă a tratatului. Cât despre Stalin, el consideră încă din 1938 că „al doilea război
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pune în frunte un Comitet revoluționar militar condus de Troțki. Desigur, mulți dintre vechii militanți sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grijă formarea sistemului concentraționar*, numărând deja 1 milion de deportați în 1934. Astfel, GPU supraveghează aplicarea planului cincinal* și lupta împotriva „sabotajului economic”. în plus, dispune de o secție de spionaj*, INO. Din 1929, Stalin a inaugurat în URSS un totalitarism* de mare intensitate, care își atinge apogeul între 1937 și 1935 și al cărui principal instrument este poliția politică. în 1934, GPU este integrat NKVD, Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne, cu 500000 agenți în 1941, unealta terorii staliniste, răspunzător mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât mai mult că popoarele sunt capabile să se revolte. Dubla amenințare, internă - prin rezistența societală - și externă - prin izbucnirea Războiului Rece*, determină polițiile politice să-și extindă prerogativele, să-și diferențieze câmpurile de acțiune și să-și întărească structurile. Totalitarisme de mare și mică intensitate Dacă, între 1917 și 1953, polițiile politice au fost principalul instrument al terorii, după moartea lui Stalin se observă evoluții suscitate de două evenimente. Primul este, în iunie 1953, revolta din Berlinul de Est. înăbușită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apropiat - și temându-se ca cea mai mică remarcă să nu i se adauge la dosar. Climatul de teamă generală astfel creat este înfățișat pe deplin de filmul cineastului german Florian Henckel von Donnersmarck, Viața celorlalți (2006). Resemnare socială și totalitarism de mică intensitate în anii 1970, puterea militară a blocului comunist, năruirea speranțelor într-o intervenție eliberatoare occidentală, relativa ameliorare a condițiilor economice fac ca o mare parte a populațiilor democrațiilor populare să nu mai nădăjduiască, să se ralieze regimului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să susțină contestarea se lovește de mari greutăți. La începutul anilor 1980, polițiile politice sunt peste tot și supraveghează cvasi-totalitatea societății și a culturii. Totuși, dacă, în anii 1970-1980, URSS, democrațiile populare și Cuba* au intrat într-o fază de totalitarism de mică intensitate, China populară*, Cambodgia khmerilor roșii*, Vietnamul* pe de-a-ntregul „comunizat” continuă să traverseze faze de teroare intensă, ba chiar neegalată. Aceste poliții politice au niște moduri de funcționare identice. Nu dețin exclusivitatea mijloacelor coercitive, statele comuniste dispunând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de vechi și de o voință de distrugere radicală - „Să-nceapă al lumii vechi apus” cântă „Internaționala*”, „China este o pagină albă” proclamă Mao* -; și, din secolul al XIX-lea, o ideologie* care poate să meargă de la democrația liberală la totalitarism*. Revoluția franceză, care poartă în germen aceste diverse orientări, slujește drept model, mai ales în Franța unde este reactivată ciclic pasiunea revoluționară democratică - în 1830, în 1848 -, apoi comunistă - în 1871 odată cu Comuna din Paris. Dacă, la sfârșitul secolului al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stânga în America Latină*, începând din 1959. în definitiv, departe de mitologia revoluției sociale, puterea comunistă și-a întemeiat, de cele mai multe ori, expansiunea mondială pe forța militară pură, mai înainte de a se prăbuși, în 1989-1991. SOVIETE -> 1917-1922 (momente cruciale) STALIN MAESTRUL TOTALITARISMULUI Bolșevic de primă oră, succesor al lui Lenin, Stalin este adevăratul organizator al puterii comuniste a secolului XX. Domnia lui absolută din 1929 în 1953 a marcat profund ansamblul sistemului comunist mondial. Răspunzător pentru nenumărate crime împotriva umanității, Stalin nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relațiile cu Tito, Hrușciov* mergând până acolo încât să-și recunoască public greșeala, deplasându-se la Belgrad, în 26 mai 1955. De atunci, Tito revine în mișcarea comunistă și va subscrie, de pildă, intervenției sovietice în Ungaria, în noiembrie 1956. TOTALITARISM ALIANȚA MONSTRUOASĂ îNTRE IDEOLOGIE șI INDUSTRIALISM Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie și care, în consecință, să pătimească mai mult în a-și proba prolixitatea de explicații. Trebuie, în primul rând, să respingem fără ocolișuri ipoteza larg-agreată, conform
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încât să-și recunoască public greșeala, deplasându-se la Belgrad, în 26 mai 1955. De atunci, Tito revine în mișcarea comunistă și va subscrie, de pildă, intervenției sovietice în Ungaria, în noiembrie 1956. TOTALITARISM ALIANȚA MONSTRUOASĂ îNTRE IDEOLOGIE șI INDUSTRIALISM Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie și care, în consecință, să pătimească mai mult în a-și proba prolixitatea de explicații. Trebuie, în primul rând, să respingem fără ocolișuri ipoteza larg-agreată, conform căreia noțiunea de „totalitarism” s-ar fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
IDEOLOGIE șI INDUSTRIALISM Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie și care, în consecință, să pătimească mai mult în a-și proba prolixitatea de explicații. Trebuie, în primul rând, să respingem fără ocolișuri ipoteza larg-agreată, conform căreia noțiunea de „totalitarism” s-ar fi născut în SUA, în perioada Războiului Rece, în scopul exclusiv de a discredita URSS și de a valoriza, în schimb, democrația americană. Cercetările întreprinse asupra preistoriei acestui concept indică, dimpotrivă, o utilizare timpurie a adjectivului „totalitar”, apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
născut în SUA, în perioada Războiului Rece, în scopul exclusiv de a discredita URSS și de a valoriza, în schimb, democrația americană. Cercetările întreprinse asupra preistoriei acestui concept indică, dimpotrivă, o utilizare timpurie a adjectivului „totalitar”, apoi a termenului de „totalitarism” - încă din anii 1920-1930 - pentru a desemna experiența fascistă și pe cea bolșevică, apoi pe cea nazistă și pe cea stalinistă. Aceste prime întrebuințări sunt acțiunea unor oponenți provenind, în principal, din trei familii politice: liberalii, creștin-democrații și social-democrații. Chestiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încă din anii 1920-1930 - pentru a desemna experiența fascistă și pe cea bolșevică, apoi pe cea nazistă și pe cea stalinistă. Aceste prime întrebuințări sunt acțiunea unor oponenți provenind, în principal, din trei familii politice: liberalii, creștin-democrații și social-democrații. Chestiunea totalitarismului A trebuit așteptat un colocviu multidisciplinar, organizat la New York, în 1940, pentru ca o comunitate savantă să ia în posesie, la rândul său, conceptul. Contribuțiile încrucișate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes, F. Borkenau, în special, vor cântări greu în înțelegerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și coercitivă, o teroare* polițienească sistematică, un control strict al economiei*, un monopol al instrumentelor de violență fizică, în sfârșit, o tutelă absolută asupra tuturor mijloacelor de propagandă* și de comunicare. Franța este, totuși, țara în care introducerea conceptului de „totalitarism” în dezbaterea publică se dovedește cea mai târzie și, totodată, cea mai sulfuroasă. Până către anii 1970, mobilizarea problematicii totalitare este apanajul a două pleiade de intelectuali mai degrabă marginale: prima, provenită din sfera de influență troțkistă*, se reunește la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Aleksandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag, dar și lucrarea de mediere întreprinsă de istoricul Franșois Furet, precum și de către revistele Esprit, le Dîbat, Commentaire și Communisme, pentru ca sus-numitele grupări să se apropie, să-și intersecteze argumentațiile și să scoată, în sfârșit, conceptul de „totalitarism” din clandestinitatea mai mult sau mai puțin rușinoasă în care se instalase. Apariția, în 1997, a Cărții negre a comunismului, atacurile pătimașe cărora le-a fost țintă ne reamintesc, totuși, că dezbaterea franco-franceză este departe de a fi închisă și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismul. în sfârșit, dacă majoritatea analizelor sunt de acord cu privire la natura autoritară a regimului generalului Franco, în Spania, și a doctorului Salazar, în Portugalia, ele consimt, de asemenea, să îl înscrie pe cel al lui Mussolini, din Italia, în categoria totalitarismelor. Chiar dacă fascismului, la începuturile lui, îi place să se definească drept o „mișcare” și se raportează nu atât la o doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să se definească drept o „mișcare” și se raportează nu atât la o doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl definește drept „calea italiană către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl definește drept „calea italiană către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru început convinsă de caracterul „nemaiîntâlnit”, ireductibil al fenomenului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru început convinsă de caracterul „nemaiîntâlnit”, ireductibil al fenomenului. Ea nu consideră ilegitim să convoace noțiunile clasice de tiranie sau de despotism. Apreciază, totuși, că aceste categorii vechi nu dau seamă despre acel aspect inedit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]