14,689 matches
-
vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care redactorul -șef privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îl interpretez ca fiind o referire la tendința ei de a sta în poziții contorsionate asimetrice. Trupul și trăsăturile ei nu se află niciodată într-un repaos real. Antonia are un apetit special pentru relații personale. Este o femeie cu trăiri intense și pasionale și din această cauză a fost adesea considerată ca fiind lipsită de umor, acuzație care este, de fapt, neîntemeiată. La fel ca și mine, Antonia nu are convingeri religioase, dar poate să-și susțină unele păreri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă făcuse să simt - poate pentru puțin timp, dar cu o intensitate disperată - concretețea legăturii dintre mine și Antonia, imaterialitatea legăturii dintre mine și Georgie. Și totuși, cât mă exaspera Antonia! Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp mă revolta reacția ei, modul ei de a judeca lucrurile - precaut, scrupulos și, în maniera ei personală, plin de demnitate. Trebuia să mă despart de Georgie, dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
durere sferică la periferia căreia atârnau, ca niște bucăți de carne, părți din ființa mea. Cu greu puteam găsi un nume potrivit pentru starea mea, într-atât se deosebea de mult de tot ceea ce simțisem altădată când fusesem îndrăgostit. Parcă trăirea mea actuală și cele din trecut nu aveau nimic în comun. Și totuși nu mă puteam gândi la nici un alt termen, dacă nu acela de dragoste, pe care l-aș fi putut asocia sentimentului care mă îngenunchease astfel. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la început era timidă și supusă numai fiindcă așa o doream eu, dar, cu timpul, și-a făcut și ea o pasiune din a se uita în oglindă și de a urmări reflectarea împreunării noastre cu o privire ce amesteca trăirea intensă cu uimirea. Vedea oare ce vedeam și eu? Doamnelor și domnilor, în crețul negru, în greutate de șaptezeci și șapte de kilograme, din care cel puțin o jumătate înseamnă halva și pastramă iute nedigerată, evoluează Alexander Trompă Portnoy, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie de volume de psihologie. Îi cunoștea pe toți soldații săi cu profunzimea unui confesor și știa până unde mergea brutalitatea acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și trăirile noastre de zi cu zi. Și cum Mihai Vlădeanu, personajul central al ciclului romanesc Valea Brândușelor, a traversat ultima jumătate de secol ca un cal nărăvaș cu frâul cenzurii însângerându-l adesea, aștept romanul Cristina, sau morile de vânt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu cumva... venise tocmai ca să aibă necaz, ce?, nu i-ar conveni o căsătorie cu un inginer?... Stupid!" Sare din scaun și începe să se plimbe, oprindu-se mereu lîngă ferestre, să potrivească mai bine pernuțele izolatoare. "Și totuși, cîtă trăire în fata asta, parcă lua foc, ardea!, cu fiecare vorbă, încălzea în juru-i numai cu privirea, iar gesturile ei..., atît de delicate, de feminine... O mie de Marii, cu tot jarul de sub zgură, cu toată înfățișarea lor de statuie... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avea ceva în plus, o flacără ce încălzea în jur; nu un contur exact, frumos, rigid. Să nu cauți frumusețe, Mihai. Nu numai frumusețe. Că, dacă nu-i dublată de un caracter ales, îmbogățit printr-un suflet mare, capabil de trăiri înalte, nu valorează doi bani. Ba mai mult; ți se poate da peste nas, cum am pățit eu odată: "Tu, care ai o soție așa frumoasă, încerci s-o curtezi pe aia?!" Numai că "aia" clatină Săteanu din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prisosință, chiar și cînd șoptesc "te iubesc!" Voiam să spun că tu m-ai chinuit născînd în mine întrebarea: de ce? Și o repet: de ce? Cristina face un gest furios, aproape violent, trădîndu-și începutul durerii: Pentru că, ajunsă în brațele tale, doream trăirea deplină a clipei, împreună, ca o explozie la întîlnirea celor două jumătăți ale masei critice de uraniu. Te rog să mă lași! face ea un gest scurt cu brațul. Ori tu ai venit aici s-o faci pe tîmpitul, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prozei. În creația sa lirică, poetul abordează o tematică vastă, în stiluri diversificate, utilizează parabole abrupte și un limbaj cât se poate de expresiv. Poemele sale cântate sunt de o originalitate extraordinară. Depășind tiparele potrivit cărora acest gen este destinat trăirilor și sentimentelor erotice și distractive, el ajunge la o cunoaștere și înțelegere mai largă a problemelor sociale și a vieții omului. Chiar dacă situația lui lăsa de dorit, toți cărturarii îi luau scrierile drept model. Pe vremea aceea chiar circula o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în sine, după mai bine de un deceniu de politică, democrație, capitalism și alte înalte lucrări ale spiritului. Cu cât aceste opintiri spre civilizație se dovedesc mai false și mai sterpe, cu atât un popor cade în primitivism, în zona trăirilor rudimentare, animalice. Sex, moarte și râs. Râsul gros, hăhăit, la început forțat, râsul în gașcă, râsul la comandă. Comuniștii puneau aplauze la magnetofon, capitaliștii dau de pe bandă râsete. Să ne râdem la un loc, ca să nu ne mai fie frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
suflet la auzul clopotelor, pentru ei Ștefan este un fel de tata-moșu, nu un nume gol într-un discurs. Adunarea aceasta ar fi trebuit să fie liberă, în câmp deschis, poate astfel ortodoxia românească s-ar fi apropiat de marile trăiri spirituale colective fără de care nu există religie adevărată. Toți cei ce ne aflam dincolo de poarta mănăstirii eram un fel de dop străin pus să astupe calea de comunicare a pelerinilor adevărați cu strămoșul lor. Așa, dacă o bombă, care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final, uite, dragă, copilașu’ ăsta e elevul meu. În închipuirea ei se adăugau probabil și trăiri din cancelarie, unde câteva vezici biliare ale cadrelor didactice ar fi suferit amarnic după premieră, chiar dacă limbile acelorași persoane ar fi găsit resurse s-o felicite. Oricum, visul nu i s-a împlinit, unchiul meu (mare iubitor de cockeri) negândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o facă pe pereții reci ai peșterilor, pentru a pune stăpânire pe lumea minerală, atât de străină și neliniștitoare, pentru a se familiariza cu acei pereți, a-i aduce în spațiul lor interior, a-i atașa de latura fizică a trăirii. Cititorule, te cunosc prea puțin ca să știu dacă te miști cu o indiferentă siguranță în interiorul unei universități, sau dacă vechi traume sau dorințe avute cândva transformă universul de discipoli și profesori într-un coșmar pentru sufletul tău sensibil și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aș da două șnapsuri, dacă i-aș pupa mâna și dac-aș ruga-o frumos, hai, tanti, cum ziceai că i-ai pizduit și-ai aruncat cu noroi la colectivizare?, ei, ar recita înjurăturile, ar scanda ca-n latină, cu trăire. „Ce grebla coraslei lor de fătați prin bălării să fi făcut, măi băiete? Ce luna, asfințitu’ și luminarea lor de borobeți? Bărbatul îmi murise și rămăsesem io, femeie singură, am pus mâna pe ce-am găsit când i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și nopți (patru sute treizeci și opt de mii de ore) se află aici, În Cartea morților, pe un spațiu de cinci‑șase pagini! Înainte de toate, a fost respectată cronologia, măcar În linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin varii exemplificări Încât “Însăși vina trăirii lirice“ trebuia subordonată unei morale viguroase, care, după spusele lui Franckel, se Întemeia pe tradiția iudeo‑creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu acele principii etice care nu o vor sărăci: „A crede În cuvânt, chiar dacă e vorba de Sfânta Scriptură, implică un risc cu mult mai mare de decădere morală decât Însăși Încălcarea Sfintei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hârtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nina Roth‑Swanson care, apelând la romanele Câini de vânătoare și Coloane de sare ca și la placheta de versuri Stele căzătoare, va căuta să sugereze aberanta teză despre iubirea ca incest, ca „tentativă de Încălcare a tabuurilor și de trăire a catharsisului În subconștient“! Scuzați‑mă, dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth‑Swanson să‑l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la care o obliga atunci când îi stătea dinainte să-i asigure confortul, dar citea clar în ochii ei tot ceea ce nu putea reda în cuvinte nepriceperea vârstei sale fragede. O iubea pe bunica. Simțea pentru ea, în adâncul sufletului, o trăire puternică dar, uneori, ceva anume, nu știa ce, o determina să exagereze, să insiste în a se pune de-a curmezișul dorințelor bunicii și atunci, ca mânată de o forță întunecată, făcea tot felul de obrăznicii. Nu se gândise, vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]