24,122 matches
-
necunoscut căutătoriu, să dau preferință ultimului, ceea ce-mi atrăgea (...) respingerea eseului ŤPitagora, sclavul lui Zalmoxis?ť de către Săndel Călinescu, la Dialog, pe motiv că ar fi fost excesiv de filosemit". Dintr-o atare neintegrare a mediului de obîrșie derivă o trăsătură de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Gheorghe Grigurcu Posedă oare Macedonski "notele cele mai baroce din întreaga literatură română", cum credea Adrian Marino? Oare "nici unui literat român (...) nu i s-au ilustrat atît de pertinent trăsăturile baroce", cum socotea Edgar Papu? Nu putem fi foarte convinși, atîta vreme cît în timpul literelor noastre figurează un șir de autori stăpîniți de un baroc indenegabil, de la Odobescu, Arghezi, Mateiu Caragiale la Radu Petrescu și Șerban Foarță. Dar este Macedonski
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
model, o structură temperamentală identică conduc la tipologie. Tipologia se combină cu datele particulare ale stilului, dar și cu diferența specifică a unei viziuni asumate, exprimînd, la un loc, ideea de școală, de curent, de epocă literară". Care ar fi trăsăturile baroce ale lui Macedonski în ipostaza sa omenească? E imprevizibil, pasional, febricitant, de o vitalitate debordantă care implică pe de o parte incapacitatea de disciplină, ergo o anume versatilitate, pe de altă parte propensiunea spectacolului. Introvertirea e descumpănită de extrovertire
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
estetizării împinse la detalii o constituie intenția poetului de a transcrie Thalassa în pasaje așternute alternativ cu cerneală verde, albastră, roșie și chiar a reda vocalele cuvîntului Montagnes cu verde și negru, spre a reflecta cromatica muntelui. Cea mai semnificativă trăsătură a artistului de tip baroc ar putea fi considerat dualismul său de fond, tensiunea produsă de o serie de antiteze ireductibile precum cele dintre viață și spirit, dintre viu și artificial, dintre ascetism și laicitate, dintre spiritualism și senzualism, dintre
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
înjure cu năduf pe autor și să arunce cartea cât colo. Ceea ce nu înseamnă însă că observațiile lui Cristian Bădiliță sunt greșite. De altfel, spiritul său critic nu face nici un fel de discriminare. El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice, iar succinta schemă desenată de autor ar arăta cam așa: "Trăsătura specific-negativă a românului e delăsarea (care poate lua diferite forme, de la aristocratica silă și oblomovista lehamite până la fatalismul mioritic); trăsătura specific-negativă a italianului e vorbăria (fără vorbărie
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
înseamnă însă că observațiile lui Cristian Bădiliță sunt greșite. De altfel, spiritul său critic nu face nici un fel de discriminare. El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice, iar succinta schemă desenată de autor ar arăta cam așa: "Trăsătura specific-negativă a românului e delăsarea (care poate lua diferite forme, de la aristocratica silă și oblomovista lehamite până la fatalismul mioritic); trăsătura specific-negativă a italianului e vorbăria (fără vorbărie totul ar deveni fad în Peninsulă); a spaniolului e grandomania (mai mult sau
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice, iar succinta schemă desenată de autor ar arăta cam așa: "Trăsătura specific-negativă a românului e delăsarea (care poate lua diferite forme, de la aristocratica silă și oblomovista lehamite până la fatalismul mioritic); trăsătura specific-negativă a italianului e vorbăria (fără vorbărie totul ar deveni fad în Peninsulă); a spaniolului e grandomania (mai mult sau mai puțin antipatică); a francezului însă e cea mai urâtă: meschinăria.Totul miroase a meschinărie la ei, de la ură până la
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
în spitalul psihiatric. Ni-l amintim, de asemenea, cu câtă cruzime s-a descotorosit de Petre Roman, când a simțit că viteza de alergare a aceluia îi primejduia viziunea de tip "glasnost" și "perestroika". Trebuie să ignori cu desăvârșire aceste trăsături ale străvechiului activist pentru a nu face legătura cu harababura în care s-a prăbușit, vreme de câteva luni, România. În locul lui Geoană, nu numai că nu l-aș fi ținut pe Iliescu în preajmă, dar aș fi condiționat preluarea
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
avansează o serie de observații critice noi, de natură să ajute la mai buna înțelegere și situare a scriitorului în contextul literaturii moderniste a epocii sale. De apreciat sunt eforturile întreprinse de critic în direcția identificării cât mai exacte a trăsăturilor care imprimă romanelor un profil distinct, o marcă estetică proprie și, pe de altă parte, în sensul dezvăluirii relațiilor dintre biografie și ficțiune literară, pentru ca cititorul să-l poată recepta pe acest autor, într-adevăr singular, în cât mai bună
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
nu le-au acordat, poate, toată importanța cuvenită, Gh. Glodeanu constată că prozatorul taxează "mediocritatea conduitei umane în fața morții", aducând în prim plan drept erou "un lucid care se autoanalizează fără menajamente" (p. 101) și are sentimentul că prin asemenea trăsături A. Holban s-ar apropia de G. Bacovia, prozatorul fiind un "analist al stărilor sufletești abisale". La nivel stilistic, exegetul apreciază utilizarea tehnicii jurnalului intim și conchide că "textul se împletește cu metatextul, anticipând proza de factură postmodernă" (p. 102
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază, universalismul, autonomia, autoritatea, translîndu-se în particular și ipotetic, naufragiind într-o mare diversitate de conexiuni. Preocuparea ce-ar fi în măsură a o susține e proiectată în marginal, accidental, minor. Cuvîntul de ordine al acestor discursuri decadente
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Construcția editorială inovatoare, conține povestiri pentru copii - care vor înțelege și dezvolta calitățile necesare celor 7 medalii: curajul de a vorbi în public, cooperarea/rezolvarea conflictelor, răbdarea, empatia, perseverența, curiozitatea, creativitatea și colțul părintelui (unde există alte exerciții prin care trăsătura respectivă se poate forma și optimiza). Pentru ca adulții de mâine să aibă un viitor bun, părinții au nevoie de sprijin și copiii au nevoie de îndrumarea părinților. Bazată pe experiența autorilor (profesori universitari din domeniul științele educației și psihologiei la
Cele 7 medalii ale succesului, o construcție editorială inovatoare by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80367_a_81692]
-
pedagogie practică este un excelent instrument de educație pentru părinți (acasă), dar și pentru profesori (la clasă). Fundamentarea psihologică și pedagogică este evidentă în cele mai mici detalii: spre exemplu culorile medaliilor sunt relevante - la nivel psihologic și educațional - cu trăsătura descrisă (astfel, activismul dat de culoarea roșie este bine calibrat pe curajul de a vorbi în public, calmul indus de culoarea albastră este atribuit răbdării etc.). Volumul se găseste în librării și pe site-ul editurii (www.polirom.ro), iar
Cele 7 medalii ale succesului, o construcție editorială inovatoare by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80367_a_81692]
-
și la Sorbona IV, dar răspunsul nu se termină decît la capătul a 450 de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: "les réactionnaires de charme". Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi "paradoxalism" (moștenită în primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar în sensul în care nu este adeptul
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon, o marcă a unui segment al ei) și vituperarea reprezintă, toate cinci, corolare ale primei trăsături antimoderne: așa sunt antimodernii, tipologizează Compagnon, care nu ne spune însă și ce au făcut ei, atunci cînd rangul politic și statutul social le-au permis.
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
a constituit una dintre condițiile de posibilitate ale impertinentei invenții ale lui Cossa" (p. 28), dacă trecem peste micile accese de frivolitate inutilă, atunci volumul este o încîntătoare excursie în universul cîtorva tablouri celebre. Și totuși, dacă mai există o trăsătură agasantă a lucrării, ea stă în mania cu care Arasse descoperă subînțelesuri sexuale acolo unde ele nu există. E ca și cum autorul ar suferi de mania erotizării cu orice preț a tablourilor comentate. În loc să se miște în platoul savant a unor
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
d-sale, Titu Maiorescu n-ar fi ilustrat decît un cumul de defecte care i-ar fi alterat caracterul, i-ar fi subminat șansele constructive ori pur și simplu de rezonabilă umanitate. Vanitatea i s-ar fi manifestat de timpuriu: "Trăsătura cea mai izbitoare a tînărului Maiorescu este voința de-a străluci. Paginile primilor ani de jurnal sunt pur și simplu invadate de rezultatele școlare, e adevărat că excelente, etalate cu nedisimulat orgoliu, comparate cu ale colegilor, explicate, justificate, chiar prevestite
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
a părea învățat, e ... năravul meu - s-o spun scurt: de a minți ! Ce-i drept, o fac în treburi neînsemnate, inofensive, dar lucrul este, totuși, cu atît mai mult, nedemn, meschin"". Să admitem că măcar o parte din asemenea trăsături întunecate ar fi în măsură a compromite orice individ!
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
Iorga, care vorbea într-o conferință a sa despre Portugalia, despre greutatea moștenirii celtice. O vedea dealtfel și în accentul cu care era imprimată latina vulgară din care evoluase limba portugheză. La extremitățile continentului european s-au păstrat multe din trăsăturile celților, vastul neam scufundat al Antichității care avea să stea la temeiul atâtor etnogeneze din Occident. Componenta romană a rămas totuși preponderentă în micul regat iberic. Aceasta constituie și una dintre explicațiile faptului că un învățat de talia lui Scarlat
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
ceea ce a văzut prin intermediul propriei gândiri creatoare. " Imaginația în artă" - spunea Courbet - "constă în a ști cum să găsești valoarea completă a unui obiect existent". Cele mai bune dintre tablourile lui Courbet, indiferent de maniera în care sunt pictate, cu trăsături groase de penel sau tușe delicate de acuarelă, au o calitate viscerală. Fiecare detaliu semnalează implicare, pasiune "romantică". Chiar dacă tot ceea pictează este mereu legat de concret - "muntele" este un colț de Jura, "arborele" este un anume stejar - Courbet vede
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
Excepționalismul său se află cantonat aici, iar încercarea de a-i crea o imagine de geniu maudit care se droghează precum de Quincey și Baudelaire pentru că nu mai încape în granițele strâmte ale normalității nu face decât să exagereze grotesc trăsăturile puternice ale acestui om de o anumită candoare. Candoarea merge de la ideile banale pe care le împărtășește cu regizorul la bucuria reală de a trăi, o vitalitate care trece prin sângele arenei ridicată în picioare de golul lui Maradona, la
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
planuri realiste și creează astfel o nouă percepție a spațiului și volumului. Un exemplu sunt nudurile care apar mereu în prim plan, desenate realist. Ele sunt proiectate pe o suprafață decorativă, din care ies, intră și se întrepătrund. O altă trăsătură este erotismul, care se realizează atât la nivel alegoric, cât și prin simbolurile alese. Poate cel mai cunoscut sărut din lume, tabloul „Der Kuss” (Sărutul) va fi piesa centrală a expoziției. Bărbatul cuprinde femeia într-un sărut extatic într-un
Gustav Klimt, jubileu la 150 ani () [Corola-journal/Journalistic/81676_a_83001]
-
tip cronicăresc și de la fragmentul autobiografic primitiv la proza de ficțiune se petrece în literatura română datorită lui Costache Negruzzi. Distanța - uriașă și astăzi ușor perceptibilă - dintre prozatorul nostru și cei care l-au precedat poate fi măsurată prin cîteva trăsături stilistice fundamentale. Negruzzi este cel dintîi autor care, în narațiuni diverse, construiește caractere memorabile, personaje literare înzestrate cu individualitate distinctă, mai ales prin limbajul lor; pentru prima oară, în scrierile semnate de Negruzzi personajele se autocaracterizează lingvistic, deoarece ele vorbesc
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
lor după culori și forme; rochiile Zoei, costumul de gală al lui Iancu B., vestimentația solemnă a Doamnei Ruxanda, toaletele sărbătorești ale doamnelor din înalta societate a Chișinăului îl atrag mai mult decît întîmplările propriu-zise. Pentru a reuși descrierea unei trăsături în mers, așa cum o face autorul în O alergare de cai, era nevoie de un talent nativ de prozator: "Un frumos landau de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi costium rusesc, cu barba lungă, îi mîna
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]