21,550 matches
-
de nedumeriri legate de realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Iarna Decanului, apărută în America în 1982. Moment din care Bellow a devenit persona non grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci. Abia în 1991, în febra și boomul de publicații postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Am descoperit opera ei la bibliotecă, pe când citeam pentru o serie de prelegeri pe care le-am ținut despre ritm. Am găsit-o menționată de Pasternak în Safe Conduct și am descoperit că nu exista decât în rusă. Așa că am tradus-o, la început doar pentru mine, cu ajutorul Angelei Linvingstone de la Facultatea de Rusă a Universității Essex. A fost o experiență care m-a modificat. M-a eliberat de constrângerile poeziei ce se scria în jur... De frica să nu mă
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Ai fost acolo? E un spațiu care te interesează? E.F. Am văzut România acum câțiva ani, într-o vizită de o săptămână prin Consiliul Britanic. Nu cred să am rude acolo... Am fost de multe ori în Rusia și am tradus, cu ajutor de la specialiști, câțiva poeți importanți, inclusiv Marina }vetaeva (îi găsești în Collected Poems). Tocmai am încheiat biografia Annei Ahmatova. L.V. Citesc în Allegiance: "moștenirea mea/ - Kovno, Odesa, strânge tot și fugi -". Nu spui mai mult. Mă duce gândul
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
și de un grup de prieteni buni, poeți romancieri, care se-ntâmplă să locuiască pe câteva continente și în Londra. Poemul acela l-am scris la Cordova, unde timp de o săptămână am ajutat un grup de poeți să-mi traducă pozia în spaniolă. Lucrurile stau cu totul altfel acolo, fiindcă doar de vreo douăzeci de ani au avut evreii voie să revină. Repet, caut soarta poporului evreu în totalitate, istoria lui mereu amenințată.
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
s-au impus trei cineaști francezi: Jean-Jacques Beineix, Leos Carax și Luc Besson. Au avut priză la tineri, mai puțin la critici care i-au considerat postmoderni și au vorbit apropo de ei ca de "cinema du look", care se traduce simplificat prin imagine = mesaj. 2. Coloana sonoră te mai face să uiți de scenariu. Marele albastru e unul dintre acele filme rare în care aproape poți ignora sunetul diegetic. Între imagine și cel non-diegetic există însă o chimie palpabilă. Firește
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Emilia David Drogoreanu Premiul "Giuseppe Acerbi" a revenit anul acesta literaturii române. Sîmbătă 5 martie, scriitorii Mircea Cărtărescu, Marin Mincu și Răsvan Popescu și-au prezentat la Castel Goffredo, vechi și elegant burg mantovan, operele traduse în limba italiană care intră în concurs, urmînd ca pe 2 iulie să fie desemnat un singur cîștigător, învingătorul premiului. Este vorba de un premiu internațional pentru proză, ajuns la a XIII-a ediție, care se acordă inițial literaturii unei
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
adus cel mai mare succes în țară și-n străinătate: "Povești de dragoste și meditații metafizice, episoade onirice și pagini realiste alternează în acest volum considerat astăzi clasic în Romînia, ca și-n multe țări ale lumii, unde a fost tradus. Pe mizerul teren de joacă din spatele unui bloc muncitoresc din București apare un copil genial. Ca în Împăratul muștelor de William Golding, asistăm la mărirea și decăderea copilului cristic, care reușește să impună reguli noi și stranii grupului, al cărui
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
inițial în 1989, textul ei a fost mutilat de cenzură. Ulterior, textul integral a cunoscut un mare succes în România, unde a fost publicat în peste zece ediții. Fragmente din carte figurează în multe manuale de liceu. Cartea a fost tradusă pînă-n prezent în franceză, spaniolă, germană, italiană, suedeză, norvegiană, maghiară și este sub tipar în engleză și slovenă. Italienistul Marin Mincu a explicat că a scris direct în italiană Il diario di Dracula. Prin urmare, ediția în limba română, Polirom
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
scrisă sau orală, gradul de adaptare morfologica etc. Se vorbește, în consecință, de abrevieri, sigle, apocope, trunchieri etc. Abrevierile instrumentale, apărute de obicei în scris, pentru conectori și formule de aproximare, locuțiuni care substituie o enumerare (ș.a.m.d., ș.a.), traduc adesea formule similare cu o veche tradiție culturală, acceptate de norme (și pentru că apar în afara firului principal al discursului, în închideri de text, în paranteze sau note). Alte abrevieri de acest tip, pentru cuvinte cu mare frecvență și ușor de
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
Virgil Nemoianu Acum vreo 13 ani (mai exact în 1992) publicam, mai curînd într-o doară, un articol într-o mică publicație româno-americană, explicînd de ce partidul republican este preferabil celui democrat (sau, ca să traducem în termeni europeni, de ce liberalii sunt mai de dorit decît social-democrații, sau dacă vreți, în termeni românești, de ce "Alianța" e întrucîtva mai bună decît PSD-ul). îndată doi anonimi, pe cît de ignoranți, pe atît de înfierbîntați, s-au năpustit
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
prin replici din reclama Milka: Ťsigur că da, și marmota învelea ciocolata în staniol...ť" (FanClub Forum); "dacă zice cineva aberații, i se mai zice: Ťda, da... și marmota învelea ciocolata în staniolť" (utilizatori.ro). Provine din dialogul unui clip tradus în română; de fapt, extinderea actuală transformă un enunț narativ în replica - rămasă subînțeleasă în mesajul publicitar - a interlocutorului care îl aprobă ironic: "Da, da...". La prima vedere e ciudat ca o replică atît de lungă și nefirească să devină
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
poate fi fatală și ambasadorului, conștient că drumul e ticsit de vînători de capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
astăzi, când canoanele alternative coabitează firesc și când surprizele reevaluărilor critice amenință temeliile, consolidate în timp, ale valorilor oficial omologate. Privilegiul de a citi capodopere e, până la urmă, parte din seducătoarea meserie de cititor, iar romanul lui Jonathan Franzen, Corecții, tradus în sfârșit și la noi cu acuratețe de către Cornelia Bucur, adaugă încă un nume listei de mari prozatori contemporani americani (sigur, există o doză rezonabilă de risc în a începe o cronică cu verdicte de felul acesta). Pe lângă Underworld al
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
de data asta evidente în modul în care filmează traiectul trenurilor. M-aș ambiționa chiar să spun că, deși analiza aceasta sumară nu oferă un ansamblu complet de argumente, că Jeunet are - printre regizorii actuali - cel mai acut fler cinematic: traduce cu precizie emoția în mișcarea camerei. De altfel, acesta e motivul pentru care actorii din O logodnă foarte lungă (printre care se numără și thespianul de suflet al regizorului, Dominique Pinon) au o prestație actoricească mult mai rezervată decât cei
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
goală, cu tricorn/ Să fie, pradă dulce, mîncată de licorn." Altfel spus, o carte a iubirii amenințate, pîndite de un pericol aproape fantastic, de o prezență "rea", în felul indefinit în care este René o prezență "bună". Scrisorile recitite atent, traduse în românește, cu grija de a păstra "poezia" lor, dar lăsînd "alinturile", de început și de final, în franceză, au rolul unui flacon cu ulei volatil, de esență tare. Mirosul cunoscut, în care se amestecă un iz străin. Așa sînt
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
de pe Broadway. Reprezentările evenimentelor majore din viața lui Joe sunt contaminate de kitschul tipic show-biz-ului; regizorul se confruntă cu moartea lui în forma unei emisiuni televizate. Experiența dramatizată nu-și pierde tragicul: deși terorizat de perspectiva extincției, regizorul preferă să traducă "nenorocirile" în coregrafie, cântec, histrionism, pentru a fi capabil să le asimileze. Moartea îi pare mai ușor de îndurat când are o înfățișare familiară. Poate din această cauză filmul nu derapează în clișee de genul "suferința geniului neînțeles", ci arată
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și certitudinea tiparului atît monumentalelor ediții Eminescu și Caragiale, cît și altor scrieri de valoare din afara spațiului literar: Istoria românilor de Constantin C. Giurescu sau Biblia tradusă de Gala Galaction. Pentru atîția alții, printre care T. Arghezi, Camil Petrescu ori Mihail Sebastian, sinonimia "editor - prieten" definește firescul. O poveste aparte o are editarea Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent a lui G. Călinescu, în condițiile
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
Cehov se uitau cu drag Merejkovski și Rozanov, și până și curentele extremiste ale avangardei ruse, ca futurismul, nu se prea grăbeau să-l arunce "peste bord" din barca contemporaneității. Și peste graniță Cehov e răsfățat: a început să fie tradus mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul celor mai mari. în dramele lui Cehov unii observau germenii teatrului
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Totul e Versace, - răspunse Soljenițîn cu modestie. Frumos dar, din păcate, neverosimil. Prea sunt diferiți acești doi oameni. Și ar fi putut deveni erou național ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original al volumului tradus în română "Stejarul și vițelul" este "Vițelul împungea stejarul", n.n.) a învins o boală mortală. Ascunzători, sicofanți, ziariști occidentali, kaghebiști înnebuniți. Toată omenirea a plâns în hohote pe cartea lui. Memorabila expulzare din țară. Mâna întinsă de Nabokov cu prietenie
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
anului 1960, restul rămânând inedit până în 1991, când a fost editat la "Dacia", în îngrijirea și cu prefața lui Geo Șerban. Încheierea întregului sistem epic e dată, după voința scriitorului, de romanul Incognito, scris în exil, inițial în română și tradus de autorul însuși în franceză pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor, autobiografiilor și memoriilor contemporane", cunoscut
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Amintirile sînt și ele "secvențe izolate", ca și imaginile transmise pe hîrtia fotografică sau pe afișul filmului. Invenția suplinește imaginea interzisă sau absentă, și de fapt, a inventa este "o formă de a-ți aminti". Romanele lui Julio Llamazares, încă netraduse în limba română, valorifică ficțiunea pentru consolidarea memoriei în înfruntarea cu forța distrugătoare a trecerii timpului și își susțin pledoaria pentru memorie pe dezvăluirea semnificațiilor profunde și a ultimelor consecințe ale atitudinilor opuse, de acceptare și de respingere a unei
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
ajutor pentru Teodosie, deoarece el studiase la școlile din Alexandria, învățând mai multe limbi, printre care și aramaica. Cu mare bucurie, Teodosie descoperi că poate comunica cu acești oameni simpli din piață, folosindu-se de acest tălmaci nesperat, care putea traduce din limba aramaică, în limba localnicilor. A doua zi și în zilele următoare, Teodosie nu pierdu vremea, și se folosea de bunăvoința tălmaciului, ca să povestească localnicilor pentru ce venise în Etiopia. Privitorii erau entuziasmați ce cele auzite. Nicicând n-au
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
Nicolae Manolescu " O luă la goană după ce auzi cîteva cuvinte/ în limba lui de împrumut [...],/ se refugie în plinul cuvintelor unei alte limbi,/ nici ea maternă": versurile îi aparțin lui Sebastian Reichmann și le-am tradus, cum m-am priceput, din franceză. Au apărut în volumul Balayeur devant sa porte, Editions L'Improviste, 2000, prezentat cititorilor români la Institutul Francez din București, miercuri 20 iunie. Nu le-am citat întîmplător. Reichmann a început prin a scrie
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]