2,431 matches
-
că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi originea lumii "ca și cum ar fi rezultatul unui act motivat de voință"61 sau rezultatul unei acțiuni a transcendenței, de altfel necunoscută și incognoscibilă pentru noi, și anume ca actul prin intermediul căruia transcendența, sau "supra-ființa" care stă deasupra ființei (Über-Sein) și precedă lumea, se dizolvă în imanența lumii, așadar în non-ființă (Nicht-Sein): geneza lumii își are originea în voința lui Dumnezeu de a trece de la supra-ființă la nimic, este "autocadaverizarea lui Dumnezeu". Tot
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea sensibilă, dintre transcendență și imanență, din moment ce chiar și pentru înțelept lumea ideală este doar o promisiune, așadar fiind deocamdată inaccesibilă. În același timp este devalorizată lumea sensibilă: existența terestră decade în domeniul aparenței, a ceea ce este trecător, chiar dacă i se prezintă posibilitatea de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
104. Când devine clar că "nu este legitim să interpretăm caracterul general al existenței nici prin conceptul de "scop", nici prin conceptul de "unitate", nici prin conceptul de "adevăr", vom ajunge să înăbușim orice principiu organizator și orice formă de transcendență și să acceptăm ca unică realitate lumea în eterna sa trecere și devenire: problema este că aceasta din urmă apare lipsit de sens și de valoare. Așadar "această lume care totuși nu se vrea să fie negată este insuportabilă"105
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rațiunii constă în distrugerea oricărui element substanțial și în faptul de a se erija în propriul său fundament. Exercițiul rațiunii este virtutea unei ascetici mundane ce recunoaște și acceptă caracterul creat al lumii, dar care renunță la orice valoare de transcendență, considerând finitudinea drept unica dimensiune temporală prin care se măsoară succesul sau eșecul existenței. În acest sens poate fi citită abstinența pe care Weber o recomanda la sfârșitul primei sale conferințe müncheneze, reluând cuvintele din răspunsul străjerului din Idumea în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe care Heracles a reușit să-l ucidă numai ridicându-l de pe pământ. Pământul este așadar pântecul care dă naștere omului, doica ce îl hrănește și ocrotește, străfundul din care acesta își ia puterile și energia. Este un fel de "transcendență naturală" care funcționează ca o contragreutate pentru tehnică, atunci când aceasta din urmă devine factor de nihilism, așadar când consumă și erodează resursele simbolice și naturale ale omului, provocând sărăcire, diminuare, pierdere. La rigoare, din punctul de vedere al tehnicii și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prizonierul nihilismului însuși. Concluzia și judecata lui Heidegger sunt peremptorii: Tentativa de a traversa linia rămâne captivă unei reprezentări care aparține cadrului în care domină uitarea ființei. Și de aceea aceasta se exprimă folosind conceptele fundamentale ale metafizicii (formă, valoare, transcendență)180. Înainte de a dori să depășească nhilismul, pentru Heidegger este absolut necesar să-i surprindă esența, iar acest lucru înseamnă să înțeleagă că nihilismul este un eveniment care aparține istoriei înseși a ființei, faptului său de a se dărui și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
inaugurează și o reprezintă, și pe care el o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a proiectului de înstăpânire cognitivă și operativă asupra a tot ce există își
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a proiectului de înstăpânire cognitivă și operativă asupra a tot ce există își află adeverirea esențială în configurarea tehnică a ființei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unei annihilatio mundi operează o izolare radicală a sufletului în scopul de a obține salvarea și reunirea cu Dumnezeu, atunci nihilismul contemporan poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb la orice formă de transcendență, acesta se concentrează pe o descriere tragică a dezrădăcinării și a exilării existenței muritoare. În solitudinea sa cosmică, existența repetă interogația gnostică, știind că va rămâne fără răspuns: cine suntem?, de unde venim?, încotro ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândirii contemporane care s-au inspirat din aceasta: cea din direcția teologiei și filozofiei religiei și cea din direcția existențialismului ateu și nihilist. În primul caz s-a încercat posibilitatea de a gândi sacrul și divinul în epoca deziluziei, ostilă transcendențelor, punându-se sub semnul întrebării categoriile filozofice folosite de teologiile tradiționale și rafinând instrumentele conceptuale. Acest lucru a condus la reevaluarea acelor moduri de a gândi divinul, precum teologia apofatică, în care a intrat în vigoare ante litteram, din motive
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
anarhicii și nihiliștii 203. Principiul în jurul căruia gravitează motivele reflecției sale apăsătoare și disperate ar putea fi definit ca "defetism filozofic": indiferență absolută față de ceea ce este existent, ros de cariul decadenței, opoziția inflexibilă față de orice ideal, respingerea apodictică a oricărei transcendențe și ordini, obsesia catastrofei și a morții. Singura religie pe care o acceptă este cea gnostică: Dacă aș fi întrebat în ce cred, m-aș declara gnostic, și am fost astfel de când am început să gândesc și să simt204. Este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fericite, nici măcar într-o descriere factuală. Voința de a imagina un final fericit a dispărut și nu se mai riscă filozofii ale istoriei decât în planul cunoașterii ezoterice. Nihilismul culturii contemporane nu este numai criză a valorilor și absența unor transcendențe împărtășite: este și faptul că, acționând, omul nu se mai înflăcărează între cei doi poli opuși ai tradiției și revoluției, ci se învârte în perspectiva restrânsă a lui "aici și acum". Nici istoria, nici adevărul, ci caracterul punctiform al clipei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a gnoseologiei. Interesantă, în contextul nostru, este calea pe care Bontadini a urmat-o pentru a ajunge la acest lucru. El a pornit de la o interpretare a filozofiei moderne ca "gnoseologism", cu alte cuvinte ca organizare speculativă în care, din moment ce transcendența ființei în raport cu gândirea este presupusă în mod naturalist, ființa nu apare imediat manifestă, luându-și așadar ca punct de plecare alternativ cunoașterea, al cărei primat este teoretizat în "gnoseologie". Având în vedere caracterul eterogen și excendent al ființei față de cunoaștere
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
bine nici în planul practicii. Forța constrângătoare a normelor morale și posibilitatea ca acestea să-și afle disponibilitatea de a fi acceptate și aplicate au dispărut. Chiar și în acest caz trebuie să constatăm: Paradigm lost. Referințele tradiționale miturile, zeii, transcendențele, valorile au fost erodate de dezvrăjirea lumii. Raționalizarea științifico-tehnică a produs caracterul indecidabil al alegerilor ultime doar în planul rațiunii. Rezultatul este politeismul valorilor și isostenia deciziilor, aceeași stupiditate a prescripțiilor și aceeași inutilitate a interdicțiilor. Într-o lume guvernată
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândire sinuoasă și prudentă, care ne face capabili să navigăm fără echipament de bord printre stâncile din marea precarietății, în traversarea devenirii, în trecerea de la o cultură la alta, în negocierea dintre un grup de interese și altul. După căderea transcendențelor și intrarea în lumea modernă a tehnicii și a maselor, după coruperea domniei legitimității și trecerea la cea a convenției, singura conduită recomandabilă este de a opera cu convențiile fără a crede prea mult în acestea, singura atitudine lipsită de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acceptat și aplicat. Pe de altă parte, simbolul aparține lumii umane a semnificației, întrucât sensul lui nu este legat de spațiu sau timp și este legat de o multitudine de interpretări care conduc spre o acceptare a planului fizic prin transcendență. Un simbol autentic funcționează ca un întreg complex de "semne polivalente semantic, focalizatoare sub aspect psihologic și inductoare de valori și sensuri vizând luminosul, transcendentalul, insondabilul"309. De fapt, în timp ce semnul rămâne ancorat în funcția lui practică, simbolul, chiar dacă o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
raportul discursului, înseamnă a arăta că nici măcar istoria identificare a Aceluiași nu ar putea pretinde să realizeze totalizarea Aceluiași cu Altul. Cel Absolut Altul a cărui alteritate este depășită de filosofia imanenței pe planul pretins comun al istoriei își păstrează transcendența și în sânul istoriei. Același este în mod esențial identificare în ceea ce îi este diferit, este istorie, sistem"429. Pentru a sublinia diferențele dintre identitate și alteritate, accentul este pus pe ideea unui Altul Absolut, în sensul că acestea nu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ceea ce nu se poate gândi, anume sciziunea absolută a ființei în ea însăși, hăul sau abisul ei ca ceva dat pentru totdeauna astfel"445. Pe de altă parte, punctul de vedere metafizic asupra alterității dezvăluie o alteritate absolută care este transcendența însăși, Dumnezeu în ipostaza de creator 446. La nivel absolut, această alteritate deschide calea către o stare pe care eul nu o poate atinge, la care ne vom referi în finalul capitolului, dintr-o perspectivă ușor nuanțată. Astfel, alteritatea absolută
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de a poseda, cu alte cuvinte de a suspenda alteritatea însăși a ceea ce nu e altul decât la prima vedere și altul în raport cu mine aceasta este tocmai maniera Aceluiași." (Ibidem). 426 Pentru Lévinas, totalitatea se retrage în fața Celuilalt, întrucât apare transcendența, pe care o abordează din perspectiva infinitului: "Poate că non-cunoașterea unde începe cunoașterea filosofică nu coincide cu neantul pur și simplu, ci doar cu neantul de obiecte. Fără a substitui eshatologia filosofiei, fără a 'demonstra' filosofic 'adevărurile' eshatologice, se poate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
neantul de obiecte. Fără a substitui eshatologia filosofiei, fără a 'demonstra' filosofic 'adevărurile' eshatologice, se poate regăsi plecând de la totalitate o situație în care totalitatea se sparge, această situație condiționând totalitatea însăși. O asemenea situație este strălucirea exteriorității sau a transcendenței în chipul Celuilalt. Conceptul acestei transcendențe, definit în mod riguros, se exprimă prin termenul de 'infinit'". (Ibidem, p. 8). 427 "Ideea infinitului este modul de a fi infinirea infinitului. Infinitul nu este mai întâi, pentru a se revela apoi. Infinirea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
eshatologia filosofiei, fără a 'demonstra' filosofic 'adevărurile' eshatologice, se poate regăsi plecând de la totalitate o situație în care totalitatea se sparge, această situație condiționând totalitatea însăși. O asemenea situație este strălucirea exteriorității sau a transcendenței în chipul Celuilalt. Conceptul acestei transcendențe, definit în mod riguros, se exprimă prin termenul de 'infinit'". (Ibidem, p. 8). 427 "Ideea infinitului este modul de a fi infinirea infinitului. Infinitul nu este mai întâi, pentru a se revela apoi. Infinirea sa se produce ca o revelație
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
eveniment, confirmă caracterul relațional al identității" (Vasile Tonoiu, op. cit, loc. cit., pp. 615-616). 439 Paul Ricoeur, op. cit., p. 116. 440 Ibidem, p. 118. 441 Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Iași, Editura Institutul European, 1994, p. 5. 442 Transcendența, susține Afloroaei, implică prezența celuilalt: "de la alteritatea ce irumpe în noi înșine la alteritatea celui străin sau cu totul depărtat, și apoi la cea proprie timpului sau istoriei, faptul transcendenței deschide însuși orizontul lumii. Astfel se constituie, clipă de clipă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a celuilalt, Iași, Editura Institutul European, 1994, p. 5. 442 Transcendența, susține Afloroaei, implică prezența celuilalt: "de la alteritatea ce irumpe în noi înșine la alteritatea celui străin sau cu totul depărtat, și apoi la cea proprie timpului sau istoriei, faptul transcendenței deschide însuși orizontul lumii. Astfel se constituie, clipă de clipă, ceea ce numim lume sau istorie omenească. Dar totul devine cu putință prin survenirea alterității absolute, a celei divine". (Ibidem, p. 7). 443 Ibidem, p. 5. 444 Ibidem, p. 75. 445
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
clipă, ceea ce numim lume sau istorie omenească. Dar totul devine cu putință prin survenirea alterității absolute, a celei divine". (Ibidem, p. 7). 443 Ibidem, p. 5. 444 Ibidem, p. 75. 445 Ibidem, p. 106. 446 "Modul în care omul percepe transcendența, acel 'lucru ultim' pentru el sau pentru întreaga sa comunitate se reflectă atât în semnificația puterii negativului cât și în înțelegerea celuilalt, a alterității ca atare. Transcendența însăși poate fi resimțită la un moment dat ca fiind Dumnezeu însuși, Altul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ibidem, p. 75. 445 Ibidem, p. 106. 446 "Modul în care omul percepe transcendența, acel 'lucru ultim' pentru el sau pentru întreaga sa comunitate se reflectă atât în semnificația puterii negativului cât și în înțelegerea celuilalt, a alterității ca atare. Transcendența însăși poate fi resimțită la un moment dat ca fiind Dumnezeu însuși, Altul absolut pentru omul acestui timp." (Ibidem, p. 184). 447 Afloroaei propune o regândire a alterității demonice, susținând că este o greșeală ca metafizica să considere demonia drept
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]