2,637 matches
-
atrage atenția Nicolae Iuga În a sa Etică creștină - au subliniat cu claritate că experiența sacrului nu este ceva accidental, ci constituie un element important În structura conștiinței, Încât „Religia inundă toate conținuturile vieții și le face să irumpă În transcendent, Într-o formă nouă.” Pentru educația religioasă, cultivarea intensității trăirilor, stimularea nevoii de sacraliate, fervoarea susținerii și argumentării necesității de a crede Într-o lume mai bună, aflată Într-o dimensiune de ideal, divină, sunt determinante. Lipsită Însă de suportul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
despărțitoare, e nevoie de o nouă gramatică, hrănită de metodologia transdisciplinară și de o pluralitate de discipline ce merg de la studiul Torei la literatura rusă și fizica cuantică. Trupul, ca și limbajul, devin un spațiu de frontieră între imanent și transcendent, un ne-loc în care se inserează discursul celuilalt. De fapt, cu ajutorul conceptelor și metodologiei transdisci plinare, Raluca Bădoi ne dezvăluie, în toată splendoarea ei complicată, țesătura integratoare a aspirației către totalitate. Pășind mai întîi pe urmele lui Husserl și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu Cioran), el operează o distincție între un "conținut interior", perfect separat și chiar ostil inteligenței, care definește omul, și "marele conținut". Primul pare să fie un ecou al "scînteii" eckhartiene, în care Dumnezeu este în același timp imanent și transcendent, dar și al vidului plin oriental, ca stare a conștiinței unificate. Ar urma un salt către "marele conținut", în care Cioran acceptă să-l vadă pe Dumnezeu ca pe ultima limită a singurătății sale și prag al dialogului pustiitor dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multiplele adevăruri care apar atunci când un punct de vedere particular s-a instalat "în forță" pe scena discursivă; opoziția dintre cunoașterea adevărată și cunoașterea incompletă și parțială; opoziția dintre sinele care este îndreptat către înțelegerea adevărului și a cunoașterii adevărate, transcendente, exterioare și sinele care este îndreptat către interior, în vederea cercetării propriilor prejudecăți și presupoziții. Fish subliniază că fiecăreia dintre aceste dispuneri opozitive i se poate atașa, în subtext, o opoziție dominantă, între două tipuri de limbaj: "pe de o parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care opera de artă are statutul de obiect ritual, implicat în forma ancestrală a cultului; a doua etapă corespunde unei faze culturale și estetice avansate care marchează o calitate singulară a operei, nu imanentă ca aceea aparținând obiectului ritual, ci transcendentă și individualizată; al treilea stadiu, considerat a fi contemporan nouă, este desemnat de forma sa politică, a dispariției operei de artă în procesul reproducerii mecanice. Dacă forma rituală nu cunoaște originalul, în etapa politică nu mai există decât o multiplicare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sună atât de straniu după derularea scenelor coșmarești, încât ele pot fi recuperate doar cu mare dificultate din unghiul discursului identitar. Omului îi moare nepotul și, ca orice individ pus în fața absurdului și efemerității vieții, face apel la singura instanță transcendentă pe care o cunoaște: Dumnezeu. Ce motor patriotic profund decelați în spatele acestui act disperat? Nuvela debutează în registrul sublimului; naratorul se lasă sedus de tentația manifestă a maiestuosului, de extracție romantică. Explicația titlului survine în paragraful secund: "în fața cerului, mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Manolescu nu ezită să-l includă pe autor printre reprezentanții literaturii SF din deceniul al patrulea al secolului trecut (1980: 239). 67 Ideea umbrei care se mișcă printre făpturile incarnate, ea însăși aparținând, simultan, unui "dincoace" material și unui "dincolo" transcendent și putând fi, așadar, percepută prin simțuri, dar depășindu-le totodată, apare, cu paisprezece ani înaintea publicării volumului lui Oscar Lemnaru, în deja amintitul film al lui Carl Friedrich Dreyer, Vampyr. 68 De altfel, unul dintre aceste episoade analizate de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și filosofii creștini recomandau, după model ebraic, patru interpretări ale Scripturii: aproape de litera scrisă, prin trimiteri aluzive la alte sensuri decât cele ce rezultă din pronunțarea sensibilă a cuvintelor, interpretarea figurată prin parabole, legende, proverbe și prin invocarea unei realitați transcendente, misterioase, de natură metafizică. Aceeași tradiție arată că trecutul nu este numai imemorabil, ci rămâne populat de străbuni cu ținute de sfinți exemplari pentru prezentul, trecutul și viitorul oamenilor. Mai laici, filosofii susțin că, întrucât de prea multă vreme se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
modernismul de la începutul secolului al XX-lea ori modernismul antic, după cum aprecia Guénon, prin creșterea preocupărilor pentru înțelegerea sensurilor social-umane ale lumii, pe care omul ar vrea să o stăpânească cât mai bine, reușitele rămânând mereu parțiale, perfectibile cu ajutorul factorilor transcendenți acceptați de unii, respinși de imanentiști, de către unii umaniști, atei ori liber-cugetători (vezi cap. 2, paragraf: "De la idei majore la strategii sectoriale"). Avangarda La începutul secolului al XX-lea, modernismul s-a numit "avant- garda" și a fost ilustrat îndeosebi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosofie, sustrași fie de lupta pentru existență, fie de alte seducții, mai "lucrative". Pentru ideile lui Guénon, A. Manolescu și F. Mihăescu, prefațatorii lucrării de la (9a), preiau termenul atât de drag autorului "nonuman". Acestui termen îi este asociat termenul de "transcendent", des folosit de idealismul modern pentru a separa lumea simțurilor de lumea inteligibilă. Apropiați de acest termen sunt "transcendental" și "transcendentalism". Medievalii foloseau termenul "transcendental" pentru atribute care nu făceau parte din cele zece categorii aristotelice, cum sunt unul, adevărul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
odată cu părăsirea "inițierii", a "intuiției intelectuale" ca o facultate de cunoaștere diferită de percepții și de rațiune. Excluzând și ierarhizările oamenilor în funcție de aptitudini, modernii au coborât știința la nivelul "profanului", ignorând importanța scopurilor superioare și a principiilor călăuzitoare către adevăruri transcendente și cunoaștere supremă. Contemplarea este de resortul inteligenței. Când funcționează, ea duce la înțelegerea stabilității lucrurilor, în lumina unui principiu-sursă ca cel susținut de Aristotel prin "motorul imuabil". Pentru că în epoca modernă se urmărește mai ales acțiunea, schimbarea cu viteze
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este al cincilea organ; al șaselea este Cuvântul Vestitor, adică Hristos, care indică și cel de al șaptelea organ, personificat de Mohammad. "Scara lui Iacob", pictată pe mânăstirile Bucovinei și în atâtea alte tablouri cu conținut religios creștin, indică drumul transcendent al sufletului, sinonim al procesului formării de sine a fiecărui credincios. Sunt prezente aici atât "istoria sfântă", cât și antiistoria ei; de asemenea, cele două cetăți, Jabalqa și Jabarsa, cu cele două timpuri trecutul vieții omului și arhetipurile sub care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Capitolul 3 Opinii despre funcțiile culturale ale tradițiilor Introducere Filosofii secolului al XX-lea au manifestat un interes sporit pentru înțelegerea influențelor culturale ale tradițiilor. Pe măsură ce dovezile că imanentismul este insuficient, s-a trecut la completarea lui cu factori supraumani transcendenți. Literaturile și artele, științele și tehnologiile, filosofiile, religiile și ideologiile secolului al XX-lea au sporit imaginile și argumentele despre interdependențele oamenilor pe pământ, dar și ale Pământului tot mai încălzit atât de propriile energii, cât și de exploziile solare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
binevenite și încurajările de a reinventa ori de a reveni la vechi sensuri părăsite în numele unei modernități suspecte. De prea multe ori se preferă a doua cale, care o conține pe prima: se încearcă instituirea sensului prin credința în factorul transcendent al Dumnezeului creștin, dar în viața curentă slujitorii programului contravin idealului propus. Creștinismul a apărut în câteva locuri din Orientul Apropiat, s-a extins pe țărmurile Mediteranei și a ajuns religie dominantă în majoritatea statelor europene apărute la sfârșitul primului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
9, 13, 18, 21, 91, 97-98, 111, 119-120, 135, 151-153, 155, 157, 161, 165,-171, 176-178, 180, 182, 214-216, 238-239, 244, 254, 280, 290, 294, 308, 323, 325, 337, 346, 349, 353 tradiționaliști / 29, 52, 150, 152, 159-164, 171, 197 transcendent / 90, 139, 338 transcendentalism / 90-91, 181 Transilvania / 30-31, 59, 101, 111, 128, 322, 325 Transnistria / 163, 216, 233, 281, 309 Tratatul de la Amsterdam / 25 Maastricht / 25, 34 Nord-Atlantic / 34 Roma / 34, 257 Varșovia / 160, 261, 265, 330 Trigg R. / 295
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
urban. Benjamin respinge această interpretare, pun ctând într-o scrisoare către Scholem accentul metafizic al cerce tării sale. După cum voi încerca să arăt, este vorba despre un proiect aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ci autoritatea ezoterică, cel care descifrează, în cuvinte, ruinele acestui înțeles. Astfel, notează Benjamin, alegoria nu este frumoasă. Ea nu are rolul de a împăca semnificațiile, ci de a le menține în dispersie, întrucât această dispersie le vă dește originea transcendentă. Zeul alegoriei, spre deosebire de cel al simbolului, este absent; abia astfel, el salvează lucrul, nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele Romei antice vorbesc, altfel spus, mai cu putere de spre Cetatea Eternă decât reconstrucția sa actuală
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Din punctul de vedere al dimensiunii sale epis temologice, experiența urbană reprezintă o reconstrucție metafizică a mișcării, a tranzitivității, opusă, după cum afirmă comentatorul englez, metafizicii tradiționale a substanței. Mișcarea nu este văzută însă de Benjamin ca principiu ori ca esență transcendentă a lumii, ci ca formă sesizabilă în forme cotidiene, gesturi, personaje, atitudini. Orientarea „epistemologică“ a lui Benjamin, despre care am vorbit la început, presupune încercarea de a descrie unitatea dintre istoric și meta fizic, ca imanență absolută a suprafeței tensionate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cazul lui Pașadia, de legământul incendierii operei. În același timp însă, istoria nu este cu precizie fixată temporal, veacurile trecute sunt veacuri mitice, de fapt, ele nu fac altceva decât să certifice caracterul de ruină al prezentului, nu vreo legitate transcendentă care să-l explice. Gestul deconstructiv pe care trecutul îl întreprinde în raport cu formele reificate ale prezentului este un exemplu de loc literar al Crailor... care intră în relație magică de similaritate cu o serie de reflexe ale experienței urbane descrise
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cea vizibilă, cea iluzorie este ascunsă. Dar este prima prin care se ajunge la realitatea celei de-a doua"7. Din acest punct de vedere, simbolismul reprezintă o depășire a realismului infuzat cu elemente care-l deschid către o dimensiune transcendentă. Refuzul a ceea ce simboliștii numesc "artiști fotografici" precum Bouguereau, Meissonier, Gerveux etc., "Zola ai picturii" (Zolas of painting)8, nu exclude câtuși de puțin utilizarea strategiilor picturii realiste în detrimentul realismului. Jean Moréas, în manifestul simbolist din 1886, publicat în Le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau Moréas, "deformare subiectivă" se pot recupera din considerațiile lui Bachelin despre noua sensibilitate estetică. Bachelin se raportează critic și la această direcție, admițând ruptura cu codul realist, prin refuzul unei arte fotografice, amendând excesul, rațiunea unicei reprezentări a conceptelor transcendente și dorințelor metafizice. Opiniile 111 lui Bachelin despre arta decorativă și înnoirea pe care aceasta ar putea-o aduce în România prin valorificarea tradiției picturii murale a mânăstirilor își găsesc un suport în studiul lui Carl A. Romstorfer, conservatorul muzeului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
balansului între o opțiune și alta, sub semnul nesiguranței. Momentul alegerii este determinant, și pictorul a ales să-l figureze spațial cât mai simplu cu putință, inserând în tablou câteva elemente-indicii care să conducă lectura de la planul real la unul transcendent. Tot în depărtare se poate vedea turla unei biserici, un pod. Doina Schobel și Hariton Clonaru realizează o sintetică fișă analitică din care observațiile privitoare la relația dintre lumină și simbolism merită menționate. "Subiect simbolist. Artistul exprimă necesitatea efortului uman
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric. Și Nicolae Vermont realizează numeroase picturi de inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum Viziunea lui Isaia, Învierea lui Iisus, Samson și Dalila, Judecata lui Paris, unele au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din convențiile interiorului printr-o accentuată stilizare, printr-un ecleraj straniu, care nu corespunde luminii naturale. Fundalul cu o accentuată notă decorativă are, mai degrabă, rolul de a aliena chipul, de a-l plasa într-o altă dimensiune, ușor hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb și puțin albastru. Coroanele arborilor se pierd în brunul fundalului. De unde vine impresia de tristețe pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru că sensul spiritual se regăsește în opțiunea pentru un anumit stil. Stilul bizantin edificat în jurul picturii hieratice aduce cu sine un întreg context, arhaicitatea sa răspunde unui rafinament îndreptat către spiritualizarea figurilor umane și concentrarea în ea a unui sens transcendent cum se întâmplă în cazul icoanelor, sau în termenii Serafinei Brukner "[...] profunzimea de gândire caracteristică acestui stil și puritatea aproape arhaică a liniei, evocând imaginea picturală a primitivilor"461. La aceasta se adaugă influența artei hinduso-egiptene, precum și cea a picturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]