1,894 matches
-
lui Rafael. Cum Petru Maior a decedat la Buda în anul 1821, opera sa istorică a fost preluată și continuată de către studenții români de aici. Ideile patriotice ale lui Petru Maior, precum și demonstrarea continuității și latinității poporului român în spațiul transilvănean au fost principalele preocupări ale colaboratorilor revistei "Biblioteca românească", în perioada 1829 - 1834, revistă editată de către Damaschin T. Bojincă la Buda. De la Gheorghe Șincai și Petru Maior s-au moștenit ideile progresiste ce l-au animat pe editorul și conducătorul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
dedicat-o: Deși era mai tânăr, pictorul Lecca a fost profesorul care avea cultura cea mai vastă dintre toți profesorii craioveni. A fost o fire îndrăzneață și muncitoare, similar negustorilor brașoveni din rândul cărora a făcut parte. Tributar formației sale transilvănene, conformă idealurilor lui Gheorghe Șincai și ale lui Petru Maior, entuziasmul său creator nu s-a rezumat doar la predarea desenului în școala craioveană. El a făcut portrete boierimii locale, a pictat biserici, a făcut prima tipografie din Craiova și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
chiar dacă înainte de apariția "Mozaicului" se mai făcuseră traduceri din limba germană. Aceste traduceri veneau filtrate ca proveniență tot prin limba greacă sau franceză, astfel că prin apariția "Bibliotecii românești" a lui Carcalechi și Lecca de la Buda și prin apariția revistelor transilvănene, s-a deschis drumul culturii germane în spațiul românesc. Constantin Lecca și Ion Triffu au considerat că literatura franceză era imorală, ușoară și deseori fadă. Lecca a fost afiliat literaturii germane și a făcut numeroase traduceri. În "Mozaicul", Lecca a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
seriei de televiziune "Alte und neue Heimat" (vechea și noua patrie) difuzată inițial de postul "WDR 3", ulterior "WDR 5". Timp de 7 ani a fost referentă culturală a Grupei landului Renania de Nord - Westfalia (Landesgruppe Nordrhein-Westfalen) a Asociației sașilor Transilvăneni (Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen), timp de 6 ani a fost președinta comitetului de sprijin pentru sașii transilvăneni și șvabii bănățeni evanghelici (Hilfskomitee der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Banater Schwaben). Timp de mulți ani Höchsmann-Maly a fost angajată ca referentă culturală
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
ulterior "WDR 5". Timp de 7 ani a fost referentă culturală a Grupei landului Renania de Nord - Westfalia (Landesgruppe Nordrhein-Westfalen) a Asociației sașilor Transilvăneni (Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen), timp de 6 ani a fost președinta comitetului de sprijin pentru sașii transilvăneni și șvabii bănățeni evanghelici (Hilfskomitee der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Banater Schwaben). Timp de mulți ani Höchsmann-Maly a fost angajată ca referentă culturală a grupei regionale Drabenderhöhe și inițiatoarea unui mic amsasamblu, denumit "Grüppchen" (Grupușor) al femeilor originare din Transilvania
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"), ivoraș-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea") sau salamandra de foc ("Salamandra salamandra"). În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Surse
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Friedrich Miess (grafiat și Rudolph , ) a fost un pictor din Transilvania care s-a remarcat prin contribuția sa la evoluția picturii, cu predilecție în domeniul peisagisticii transilvănene (unde dealtfel s-au încadrat și cele mai de succes lucrări ale sale). S-a impus printr-un stil plin de claritate și cultivat, precum și prin modul în care a utilizat și a asimilat puternicile influențe ale impresionismului german, fără
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului. Atelierul său din Brașov a devenit centru cultural și locul de întâlnire a celor mai mulți artiști brașoveni care vor juca un rol important în viața artistică transilvăneană. A fost influențat de pictorul realist Wilhelm Leibl. Picturi ale sale se află la Muzeul Național din Budapesta, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Brukenthal din Sibiu și Muzeul de Artă din Brașov. s-a născut la 21 august
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
între anii 1883 - 1885 cursurile Academiei de Artă din Viena, trecând imediat la Academia de Artă din München, ale cărei cursuri le termină în anul 1885 la clasa profesorului Johann Caspar Herterich. Aici, în capitala Bavariei, unde mai toți artiștii transilvăneni veneau la studii, Friedrich Mieß ia contact cu operele lui Hans Thoma, Wilhelm Leibl, Max Liebermann, Fritz von Uhde și Max Slevogt. Sub indrumarea profesorilor Gabriel Hackl, Ludwig von Löfftz și Johann Caspar Herterich, Friedrich Miess a urmat o educație
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
mai rar, după anul 1894, cu preponderență după 1897, Mieß s-a implicat în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan artistic a patrimoniului și a istoriei sașilor transilvăneni. Astfel, artistul Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
La Brașov realizează cea mai mare parte a creației sale în pictură și grafică. În scurt timp, atelierul său devine un centru cultural și locul de întâlnire a celor mai mulți artiști brașoveni care vor juca un rol important în viața artistică transilvăneană. Printre aceștia se regăsesc Hans Eder, Walter Teutsch, Eduard Morres, Hans Mattis-Teutsch, Margarete Depner și Ernst Honigberger, pictori care în perioada interbelică au reprezentat un adevărat nucleu de avangardă. O dată cu stabilirea în Brașov a lui Arthur Coulin, Mieß găsește în
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
integrarea lui în mediul înconjurător. În 1923, Otto Ot îi dedică un articol omagial cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani în revista Klingsor. Otto Ot remarcă influența pe care Wilhelm Leibl a avut-o asupra lui Mieß. Pictura transilvăneană, nu se caracteriza printr-o încadrare riguroasă în curentele artei europene. Astfel, deschiderea accelerată spre influențele artistice venite din Europa centrală și de vest, a dus la suprapunerea de stiluri care păstrau trăsături vetuste mai specifice decât în cazul altor
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
cazul altor zone culturale sau geografice. Aceste motive duc la descoperirea în opera lui Mieß, atât a elementelor moderne cât și a trăsăturilor artei tradiționale. Friedrich Mieß se remarcă prin contribuția sa la evoluția picturii, cu predilecție în domeniul peisagisticii transilvănene, el impunându-se printr-un stil plin de claritate, cultivat, precum și prin modul cum a utilizat și a asimilat, fără să părăsească concepția academică, puternicile influențe ale impresionismului german. Concepția academică este prezentă în opera lui Friedrich Mieß prin portretele
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
lor pe silueta femeii și a pereților interiori ai camerei. Deși tematica impune o minuțiozitate deosebită prin explicitarea detaliului, atenția artistului a rămas concentrată pe captarea efectelor lumii calde în întunericul camerei. Subiectul tabloului este unul rar întâlnit în iconografia transilvăneană, el dovedind că Mieß a abordat și teme mai puțin prezente în spațiul ardelenesc, tocmai prin încercările sale novatoare în domeniul limbajului plastic și al tematicii. Muzeul Brukenthal prin colecțiile sale, are tablouri care surprind prin ineditul abordării soluției compoziționale
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
prelucrat și asimilat din peisagistica germană, mai ales din operele pictorilor Max Liebermann și Fritz von Uhde. Friedrich Mieß a ilustrat cinci cărți publicate de către Wilhelm Morres începând cu anul 1898. Subiectul acestora era legat de istoria și tradițiile sașilor transilvăneni, ele au fost publicate în cadrul colecției „Biblioteca săsească a poporului și tinerilor”, colecție inițiată de către librarul Heinrich Zeidner. Toate ilustrațiile au fost create narativ descriptive, ele reprezentând personalități ca Michael Weiss, Johannes Honterus sau Markus Pempflinger precum și episoade istorice în
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
satul Nazna, județul Mureș și a succesorului său Ioan Duma ca proaspăt hirotonit (1891-1919). Ca și pictura altor biserici de lemn din zona centrală a Transilvaniei, pictura de la Săcalu de Pădure este de factură populară, o colaterală a picturii brâncovenești transilvănene. Asemănător celorlalți pictori care au activat în Transilvania, precum Toader Zugravul, Coman Zugrav, Gavril Zugrav și alții, Stențel Condrat nu este de formație brâncovenească, dar în compozițiile sale întâlnim numeroase elemente din ornamentica muntenească. Tabloul iconografic al bolții pronaosului, remarcabil
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
în SLAST, nr.22, 3 iunic 1989; Munteanu, Romul - Aventură poetica, în Flacăra, nr.8, 24 febr. 1989; Cosovei, Traian Ț. - ,Pana unde-l poți însoți pe Don Quijote“, în Contemporanul - ideea europeană, nr.2, jan.1992; Ulici, Laurențiu - Poeți tineri transilvăneni, în România liberă, 22 febr,1992; Bourescu, Dan-Silviu - față cu livrescul, în Luceafărul, nr.8/ 11 martie 1992; Preda, Sorin - Chirurgia unni zâmbet, Suplimentul literar ,Tineretul liber“, nr.4, anul IV, aprilie 1992; Brâsilă, Mircea - Poeme din Ev-Mediul odăii, în
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
acoperită în prezent cu foiță japoneză, etapă necesară în procesul de restaurare. Însă, cum fondurile se obțin mai greu, procesul de restaurare durează. Interesante sunt figurile reprezentate în naos, bărbați cu mustăți lungi, în straie de puternică inspirație din moda transilvăneană a vremii. La ușile împărătești, peste stratul de pictură s-a aplicat altul mai nou, care nu se ridică la nivelul picturii originale. Patrimoniul. Biserica mai deține în patrimoniul ei icoane pe sticlă din centrul de la Nicula, cât și icoane
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
țăranilor, la insistentele fraților Buzești. Nefiind conștient de pericol, cardinalul Andrei Báthory strânge o oaste formată din nobili. În Bătălia de la Șelimbăr (28 octombrie 1599), oștile lui Mihai Viteazul, la care se adaugaseră 8.000 de secui, înving oștile nobililor transilvăneni. În luptă moare Preda Buzescu. Doi oșteni secui îi taie capul cardinalului Báthory, pe care-l acuzau că a poruncit uciderea comandantului Tompa. După victoria de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră în cetatea Alba Iulia, fiind primit ca domnitor al Transilvaniei
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Sultanul otoman Mehmed al III-lea (1595-1603) l-a recunoscut pe Mihai, printr-un document remis de Selim chiar în catedrală, ca domnitor al celor trei țări. Această unire nu a ținut însă prea mult. Nereușind să înăbușe revolta boierilor transilvăneni și trădat de trupele generalului Basta, oastea lui Mihai Viteazul a fost înfrântă în Bătălia de la Mirăslău (18 septembrie 1600). În această luptă au murit printre alții Nicolae Pătrașcu (fiul lui Mihai Viteazul) și popa Stoica. Scăpat cu viață, fostul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
luptă fără armură, în cămașă și cu barda în mână. Istoricul sus-menționat a afirmat că Mihai Viteazul a dominat bătălia până la un moment dat, după care a părăsit locul bătăliei, retrăgându-se în munți pentru a primi ajutor de la principele transilvănean Sigismund. Orașele București și Târgoviște ar fi fost lăsate astfel în mâinile otomanilor. O altă idee criticată este cea a unirii celor trei țări române, profesorul afirmând că în Evul Mediu nu exista niciun astfel de proiect, deci unirea nu
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Sibiului Ioan V. Rusu, etc. Într-o scrisoare adresată lui Vasile Nașcu și P. Tanco, Moise Panga descrie viața din Mărginime: O dată cu înființarea "Astrei", Moise Panga devine membru ordinar și mai apoi chiar membru de onoare al acestei instituții culturale transilvănene. La apelul lui V. Roman, el a fost printre primii donatori de cărți la biblioteca "Asociației", donația sa însumând peste 150 de volume, fapt recompensat cu mulțumirile de rigoare din partea Comitetului central al "Astrei". La Orlat, paralel cu munca de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară. Imediat după militarizarea Racoviței ca urmare a înființării Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic, cele două jumătăți de sat au fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează sfârșitul graniței militare, Racovița trece în administrare civilă, ea făcând parte pe rând din administrațiile
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
ogor „să se odihnească” conform tabelului. O singură suprafață de teren nu avea nevoie de un astfel de sistem trienal:lunca Oltului precum și „Mestecănișul” care trebuia să fie „gunoit” (îngrășat). Aspecte ale agriculturii racovițene, comune cu cele ale altor localități transilvănene sunt: Caracteristici ale agriculturii racovițene: Principalele plante cultivate sunt următoarele: Creșterea animalelor a constituit principala ocupație a racovicenilor din cele mai vechi timpuri și până în prima jumătate a secolului al XX-lea, după care, ca efect direct al "colectivizării agriculturii
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
confluența a trei regiuni istorice: Mărginimea Sibiului, Țara Loviștei și Țara Făgărașului. Această amplasare a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]