2,014 matches
-
față, discutând aceeași problemă a „vocilor narative“, decupează, aplicând poate fără să vrea tot arhitectura conurilor dantești, cinci cercuri concentrice structurante (să le spunem, tot în spirit dantesc, limburi?): 1. realitatea textuală a scriitorului (prefață și post-prefață), în care, în treacăt fie spus, eu văd strecurându-se și ipoteza unui triplu auctoriat simbolic: autorul declarat, apoi Víctor Goti, care-și dezvoltă propriul riman încapsulat în Ceață, și în fine, Supra-Autorul divin în care toate acțiunile omenești se topesc în speranța veșniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Trebuie să mă apăr de femeia aceea, trebuie să mă apăr de privirea ei. Mă ajuți tu, Rosario, mă ajuți să mă apăr de ea? Un da extrem de slab, ca un susur venit parcă din altă lume, îi atinse-n treacăt urechea lui Augusto. — Nu mai știu ce-i cu mine, Rosario, nici ce spun, nici ce fac, nici ce gândesc; nu mai știu dacă sunt îndrăgostit de femeia aceea, de femeia aceea căreia tu îi zici rea... — Păi eu, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la bun sfârșit, asemeni naufragiatului care se agață de o scândură fragilă, îi veni ideea de a se consulta cu mine, cu autorul acestei narațiuni. În acea perioadă, Augusto citise un eseu de-al meu în care, deși doar în treacăt, vorbeam despre sinucidere, și se pare că-i făcuse o asemenea impresie, încât nu vru să părăsească lumea aceasta fără a mă cunoaște și-a sta nițel de vorbă cu mine. A întreprins, așadar, o călătorie aici, la Salamanca, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
piept ca un însemn de onoare. Când ne-am dus să plătim nota, fata din spatele tejghelei, de la bufetul unde mâncam uneori cu Harry, ne-a privit supărată că îi întrerupsesem lectura. Venind într-o după-amiază la birou, am zărit în treacăt chipul Annei înainte ca secretara să o ascundă la loc în birou. Mă simțeam ca un om hăituit, care vede peste tot afișe cu recompensa pentru arestarea lui. „Nu îți poți imagina ce înseamnă asta. Jurnalul va fi publicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sus. Soarele atârnă pe cer, deasupra supermarketului, ca o monedă fără strălucire. Iau o batistă din buzunar, îmi șterg nasul și mă uit în jur. Femeile trec în grabă, trupurile lor înclinate în față împingând coșurile supraîncărcate, mă privesc în treacăt și apoi merg mai departe. Un băiat se oprește să se uite la mine. Mama îl apucă de mână și îl trage după ea. O altă femeie nici măcar nu încetinește. Ținându-și cu o mână copilul, își conduce căruciorul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu va lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații. Dar la ce bun? În cel mai fericit caz, vreun student va aminti la sfârșitul secolului viitor, În paranteză, În treacăt, abordarea Învechită a teoriei Nisan-Kropotkin, care a fost pentru scurt timp În vogă la Ierusalim, la sfârșitul secolului al XX-lea, În faza de declin a perioadei socio-empirice, caracterizată de hiper-emoționalism și folosirea unor unelte intelectuale stângace. Nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unde avea deja o reputație de mic geniu. De ce n-ar Încerca pagina respectivă din Zohar pe Yitzhak Rabin și pe Itzhak Șamir, chicoti Fima, apoi bombăni supărat că vărsase niște sos pe pantaloni. În ziarul Yated Neeman citi În treacăt niște remarci malițioase despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu a trebuit să presteze serviciul militar, așa că își putea permite o drumeție de duminică în munții Jura împreună cu familia, un prânz cu prietenii la Turnul negru. Au existat și momente de iritare, și W. a fost atins doar în treacăt de amintirea fetei de la birou. Era atât de tânără și emana atâta prospețime, cum lui nu-i fusese dat niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și totuși mlădioasă. O primise după ce făcuse un calcul rece de femeie de afaceri, concediind pe loc două fete slăbănoage, stoarse de muncă. Ceva mai înaltă decât mine, Albertina mă privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dus a fost. La scurt timp după vacanța de vară sau pe când noi ne mai scuturam încă ultimele fire de nisip din păr, prietenul meu lipsea, sau nu lipsea, fiindcă nimeni nu era dispus să contrazică o constatare rostită în treacăt: „dispărut fără urmă“, fiindcă eu îmi înghițisem pentru a nu știu câta oară cuvintele „de ce“, fiindcă nu le rostisem. Abia acum auzeam că tatăl lui Heinrichs, care, în perioada Republicii, fusese membru USPD, apoi deputat social-democrat și se opusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la începutul anilor ‘70, când am scris Jurnalul unui melc - se spune lapidar: „Am fost crescut prost într-o manieră cât se poate de bună“, se face referire și la practica mea în recuperarea datoriilor. Am uitat să pomenesc în treacăt frecventele amigdalite care, înainte și după sfârșitul copilăriei mele, m-au scutit zile întregi de școală, ce-i drept, dar m-au și împiedicat să-mi îndeplinesc serviciul cu clienții, atât de rentabil. Celui pe cale de însănătoșire mama îi aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
editura Propyläen din Berlin, romanul lui povestește, preț de cinci sute de pagini, despre bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în carnetul său de notițe ce filme rulau în prima săptămână a lui septembrie în Langfuhr și-n cinematografele din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, la fel ca și mine atunci, erau bucuroși din cale-afară că, pentru cei ca ei, luase sfârșit nu numai serviciul la Tineretul Hitlerist, care devenea din ce în ce mai imbecil, ci și școala. E adevărat că în țesătura romanului se consumă în treacăt și ceva iubire, ca surplus de demență, cu toate acestea e cazul ca acum să se afirme solemn că acea fată firavă pe nume Tulla Pokriefke, ce a descins, în programul de vizită de la sfârșitul săptămânii, la Bateria Kaiserhafen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zgârcenie, din cauză că eu prinsesem, ce-i drept, capitularea necondiționată a celui de-al Treilea Reich sau, cum avea să se spună curând, „prăbușirea“, ca rănit ușor în orașul-lazaret Marienbad, dar acolo voi fi luat cunoștință de ea mai degrabă în treacăt sau, în ignoranța mea, voi fi înregistrat-o ca pe ceva trecător, ca pe o pauză între lupte. La asta s-a adăugat și faptul că epitetul „necondiționată“ ce preceda capitularea nu trăda la început nimic definitiv. În Marienbad, vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se întreacă-n citate. Am vorbit despre pietre la rinichi și la fiere, despre măcelul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, despre celălalt frate din casa hanseată, iarăși despre necazurile fără sfârșit ale hughenoților și, prin comparație, despre Bordeaux și Lübeck. În treacăt i-am bălăcărit pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat scaunele tari cu cele moi, am invocat apoi puiul duminical din oala oricărui francez și ne-am certat - în timp ce, după supa de pește, prietenii mei savurau o mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi, că le-ai fi putut pieptăna. De la bun început ne-a pus în temă în legătură cu cariera lui. De la București, prin Sofia și Budapesta, ajunsese până la Viena, ca bucătar-șef foarte apreciat. În treacăt, erau pomenite numele unor hoteluri de lux din alte orașe. În Zagreb sau Szeged susținea că a fost bucătarul personal al unui conte croat sau ungur. Până și hotelul vienez Sacher a fost pomenit drept carte de vizită a carierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru lanterne, iată ce s-a perindat, cântărit și numărat de mine, pe masa de la bucătărie. În treacăt, am reușit și eu să valorific o parte din lamele de ras ce reprezentau capitalul meu; curând dispuneam de bani. De dimineața până târziu, veneau clienții cu mărfuri la schimb, de valori aproximativ egale: până și blănurile, printre ele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fratelui ei. Purta ciorapi de mătase asortați la diverse pălăriuțe, mirosea a iarbă de mai, dar nu putea fi atinsă decât de dorințe cu degete lungi. Oare e posibil ca, plutind angelic prin dreptul meu, să mă fi mângâiat în treacăt pe păr? Ca să comepnsez, o ștergeam și fugeam la cinematograf: îl mai văd și acum, palatul filmului rămas în picioare printre ruine și în care - ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
instrument zgrunțuros. Apoi, un pasaj lent îl ajuta să netezească din nou. Lemnul lui luneca în sus și în jos. Numai când Mages își celebra tura de corecturi, virtuozul își înterupea programul de concerte. Astfel am ajuns să beneficiez, în treacăt, de educație muzicală și, însetat de cultură cum eram, aș fi continuat să profit de pe urma fluierătorului, dacă nu s-ar fi ajuns la o dispută de principii cu profesorul meu. Nu că aș fi căutat ceartă. Iar el părea mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
l-a preschimbat pe blajinul pacifist într-un vulcan ale cărui erupții întunecau cu o violență expresivă orișice hârtie. Prezența sa declanșa orgii în negru. El vedea totul în negru, înnegrea, cocoașa lui arunca umbre negre ca noaptea. Doar în treacăt fie amintit că Oskar Mazerath pozase ca model și la Mages și-l rebotezase îndată „profesorul Maruhn“. Mulți dintre colegii mei cărora el le-a oferit cocoașa spre contemplare la orele lui Maruhn și Cozonac, au fost folosiți mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
surzească. Mie, însă, pe care proaspăta suferință din iubire mă făcea imun la atacuri de acest fel, mi-a strecurat adresa soțului ei de care se despărțise, care locuia la Villa Medici cu o bursă oferită de statul francez. În treacăt, Dina Vjerny mi-a dat de înțeles: „Îi place să primească vizite...“ Și așa și era: și-a primit oaspetele fără nici un fel de farafastâcuri. Trebuie că m-am instalat repede în atelierul său pe cât de gol, pe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată. La Paris am început, chiar dacă numai în treacăt și parcă pe sub mână, să încerc să iau decizii politice, așadar, în cursul dezbaterilor de bistrou, cu și fără Katz, să adopt puncte de vedere proprii. Treptat, am început să înțeleg că raporturile de putere politică sunt măsurabile. Mă amestecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zi ca asta Îți dă poftă dă viață. Pă curând, Félix Ubalde VIII Dragă Avelino, Sezonu d-acile mi s-arată ca călătoria dă studii pă bune. Fără prea mari sforțări pătrund În studiu dă fond al păturii sociale care, În treacăt fie zis, e pă stinselea. Pentru ginitoru alert, ultimele vlăstare ale feudalismului ie spectacolu care reclamă oareșce interes. Nu mai departe dă ieri, la ora dă ceai, Chantal a intrat În salonaș c-un blid dă clătite pline ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]