3,521 matches
-
pic ca fiecare, Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare, Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare Celui plecat pe veci, sperând în luminare. Și cu credința vie, te așezi ușurat, Pe piatră de unire, a celui ce-a plecat, Și treaz prin fiecare, îți faci un legământ Cu cei ce-ți sunt afară și cu cei din mormânt. Să duci lumină vie a amintiri lor, Până colo unde, doar remușcări mai dor, Si cand curat de toate iertările lumești Te duci
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
un pic ca fiecare,Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare,Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcareCelui plecat pe veci, sperând în luminare.Si cu credința vie, te așezi ușurat,Pe piatră de unire, a celui ce-a plecat,Si treaz prin fiecare, îți faci un legământCu cei ce-ți sunt afară și cu cei din mormânt.Să duci lumină vie a amintiri lor,Pana colo unde, doar remușcări mai dor,Si cand curat de toate iertările lumeștiTe duci cu gând
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Pentru că dragostea adevărată o trăiești/ Numai atunci când simți în tine PACEA,/ Ca stare care te încearcă dintr-o dată/ Și-ți dă din nou puterea să dorești/ Minunea ÎNVIERII și LUMINII” (Tangou de Paști). Autorul are o dorință: „Să ne rămână treaz izvorul ancestral” ( Dau gândurile mele toate pe-un vis). Aproape toate versurile au trimiteri la pericopele evanghelice sau la Pildele și Parabolele lui Iisus. O notă de specificitate: Fiecare autor are, la începutul selecției sale de versuri, unul sau două
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
și am dansat cazacioc; altădată, într-un basm pe fond muzical, în trei tablouri, am fost prințesă la un bal, în rochie de mătase - și nici nu vă închipuiți cât îmi plăcea mătasea! Într-o noapte, eram mică și fiind trează când părinții primeau musafiri, am văzut o doamnă care purta o rochie dintr-un material moale și lucios, l-am pipăit și i-am spus mamei: „Tu dece n-ai din asta? Vreau să ai și tu din asta!" Apoi
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
Autorul strecoară unele instantanee din viață, care i-au oferit motive de meditație. Omul și natura - două categorii complementare care se susțin reciproc. Aici câmpul de desfășurare este imens și mijloacele - nelimitate: “Spinii stau în calea oamenilor ca să-i mențină treji”. Formulările cu tentă morală sunt în asemenea manieră scrise încât nu supără: “Apanajul tinereții este frumusețea fizică, iar al bătrâneții frumusețea morală”; ”Moraliștii ne dau o sumedenie de morale, dar nici o metodă prin care să ne învețe cum să le
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
propăși căci mare-i harul și-oblăduirea de Părinte! La brâu ne pune adevărul, cu-armura Duhului ne-mbracă, Iar platoșa neprihănirii și evanghelia păcii facă, Ca sabia Duhului și brâul ce adevăru-nfățișează, S-așeze coiful mântuirii peste o conștiință trează. Cu rugăciuni de mulțumire, cu duhul plin de Duhul Sfânt, Să ne-nchinăm în orice vreme cât mai trăim pe-acest pământ, Să ne dorim cu-ardoare cerul și mântuirea căci Cristos, Cu dragoste binecuvântă când se căiește-un păcătos
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371637_a_372966]
-
și-n cunoștință de cauză Rică. -Întocmai! Și suna telefonul în disperare, că, deși trezit, n-aș fi răspuns, că tare dulce era somnul și eu, de, mă cam lăcomesc l-așa miere... -Ce miere, frate?! Nici acum nu ești treaz?! sacadează exasperat prietenul meu. -Somnul, de! În fine, răspund. -Cine suna? Ce năuc? Ce smintit avea ce-avea cu tine?! ripostă ascultătorul meu. -Păi, stai să-ți spui! Unul mutat curând vis-à-vis, da’ nici până azi nu știu dacă-n
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E! - EP. 34 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Laura rămase multă vreme trează, gândindu-se la anii care au trecut, parcă în zbor. Vedea cu ochii minții acea zi minunată, când Dumnezeu i-a dat acel dar neprețuit, pe Ionuț. „Au trecut cinci ani pe nesimțite, mâine este ziua lui, înseamnă că el
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
noastră de înțelegere. Altfel cum se poate explica faptul că legile fizicii și ale naturii care ne apar atât de logice totuși nu ne spun nimic despre cine suntem, de unde venim și încotro mergem? (Fizică și Metafizică) • Cine are conștiința trează va suferi mai mult; cine are o inimă mai curată va suferi; cine are o sensibilitate sufletească deosebită iarăși va suferi. Omenește vorbind este multă nedreptate în rânduiala lumii acesteia. Dacă Iisus nu ne-ar fi revelat că drumul crucii
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
de mâine, veți fi doar umili / cerșetori, / într-o armură de frunze, / într-un viciu / al clepsidrelor sparte." (Ce toamnă e-n lume, iubite). Chemarea este profetică: dincolo de iubire tot ce ne așteaptă e neantul. Desigur, remușcările mai sunt încă treze, dar dragostea, fie ea cât de târzie, merită să fie invocată: "Așteaptă-mă la capăt de-ntrebare / cum ramurile spre rodire / se grăbesc / să mă-nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte). Și chiar dacă: "azi / cuvintele mi-au
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
că nu mă doare Aceasta clipă ce întreabă: "oare M-ai și uitat sau noaptea derivată Din alte vremuri începu să geamă?" Eu mă retrag să iți adorm Destinul. Aștept de-o viață trecerea prin Vama... Pe patul meu stă treaz acum doar chinul. Aprind și focul să nu-ți fie teamă; Revine iarnă... Eu rămân Străinul... FRATE nu mai văd, nu mai simt, nu mai aud, numai memoria mă aleargă spre singurul suflet ... Citește mai mult REVINE IARNĂ...Revine iarnă
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
usor când spun că nu mă doareAceastă clipă ce întreabă: "oareM-ai și uitat sau noaptea derivatăDin alte vremuri începu să geamă?"Eu mă retrag să iți adorm Destinul.Aștept de-o viață trecerea prin Vama... Pe patul meu stă treaz acum doar chinul. Aprind și focul să nu-ți fie teamă;Revine iarnă... Eu rămân Străinul...FRATEnu mai văd, nu mai simt, nu mai aud, numaimemoria mă aleargăspre singurul suflet... XV. REXLIBRIS MEDIA GROUP - REVISTA „AGORA LITERARĂ” PUBLICATĂ ȘI ÎN
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
fie-un pic, Când mă mai împiedic să mă și ridic, Să-mi mai cadă-n păr frunzele de-a valma Dar să m-ocrotească Dumnezeu cu palma. Să privesc senină iarna ce urmează Iar iubirea sfântă să-mi rămână trează, S-o privesc cu drag și nicicând cu ciudă, Să îmi fie mumă, să nu-mi fie Iudă. Ninge ne’ncetat, s-a depus zăpadă Și la mine-n suflet, însă, cin-să vadă? Neaua mă albește dar mă și îndoaie
A VENIT IARNA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379278_a_380607]
-
minuni, Fecioară Născătoare de Hristos, Din pulberea tăcerii să m-aduni, Fă Ruga să îmi fie cu folos! Limba mea, până mai sunt cuvinte, Să le rostească Adevărul viu, Din Viața asta cât o fi înainte În Ochiul meu vreau trează să te știu! Mistuitor e Aerul ca para- Cel Răstignit în lume iarăși vine, Dă-mi răbdare să îndur ocara Acelora care nu cred în tine Și-oricâte îndoieli mă înconjoară Niciuna să mă umilească nu-i! Ave Maria! Pururea
MAICĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379308_a_380637]
-
MARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trei zile-n șir a bântuit prin neguri, Pe munte rătăcit, mânat de spaimă, Căzut în codrul des, răpus de friguri, Încă e treaz și-o rugă mai îngaimă. - Rugare Ție, Doamne! Trupu-mi lasă, Umbrar să-i fie ramul de stejar. Odihnă dă-mi pe iarba mătăsoasă, S-ajung străjer privind din sfântul car. S-o potoli furtuna și-apoi iele, M-or primeni
POVEŞTI ŢESUTE-N CARUL MARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369139_a_370468]
-
bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinși. Se ridică în picioare, deschise fereastra și-l admonesă: - Nu mă lași în pace să mă odihnesc? - Nu pot! Am poruncă de la întunecimea sa, să te țin trează până dimineață. Demonul se schimonosi în toate felurile și-și schimbă înfățișarea în lup, în urs care amenința să smulgă fereastra din toc, apoi în capră ce-și chema iezișorii, dar în locul lor apăru un țap fioros. - Termină cu prostiile
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
fină, cu dor ți-aș săruta, Și flori de tei, ți-aș presăra în cale, Din lacrima dorinței, ca un ISUS ai învia. Și mângâiat de-a lunii rază, Singur, trist ca un sihastru, Eu te-aș găsi cu mintea trează, Lângă lacul cel albastru. Te-aș regăsi pe strada cu,,plopii fără soț", Cu ochii triști, privind la o fereastră, În suferință si înțeles de toți, doar ea, nu se arată, printre florile din glastră. În suferința lui ISUS, ai
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
Lăsată-ntre noi... Umbre poposesc Pe ferestre reci, Plec fără-un cuvânt, Din ochi mă petreci... Se ivește noaptea Din scorbura ei, Mi se face frig, Tu nu mă mai vrei... Mă ascund subit Sub un cuib de nori Și trează, visez Că tu mă adori... Aș dori să plâng, Dar lacrimi nu am... O bufniță stă Tăcută pe-un ram... Pașii mei se pierd Pe cărări pustii, Încep să mă tem Că n-o să mai vii... Trec îngândurată Pe lângă doi
IUBIREA MEA... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362167_a_363496]
-
se redescoperi în tumultul și viforul ce caracterizează cotidianul modernist. O stație tăcută, într-o gară uitată de lume, în care nimeni nu sosește și din care nimeni nu pleacă, niciodată. Poate doar dorințe, unde albastre de gând, sentimente încă treze și lumină, foarte multă lumină. Cu speranța și credința că într-un timp, cândva, acolo, aproape de rezonanța sufletului, cineva le va primi și adopta, convertindu-le în proprii săi copii. O încercare reușită de poezie, puțin diferită de vremurile pe
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
Iubire > TU EȘTI POVESTE... Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Tu ești poveste... Emilian Oniciuc- 25.04.2017 Iubita mea, îmi ești poveste în fiecare seară Doar pentru tine mă țin treaz în ceas târziu, Să-mi fii morgana dulce a deșertului pustiu Când de pe buze am să îți sorb cafea amară... Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea așteptare, Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând, Te
TU EȘTI POVESTE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362183_a_363512]
-
de amor; Să-ți fiu lectură până înviu după ce ,,mor", Trezit din nou de buzele-ți cu gust de fragă... Emilian Oniciuc-25 04.2017 Sursa imaginii: farafiltru.ro Iubita mea, îmi ești poveste în fiecare searăDoar pentru tine mă țin treaz în ceas târziu,Să-mi fii morgana dulce a deșertului pustiuCând de pe buze am să îți sorb cafea amară...Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea așteptare,Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând,Te voi
TU EȘTI POVESTE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362183_a_363512]
-
de gând. Mă mângâie acum un nor cu-aripa-i de gheață, mă țin cu pețiolul meu de ață să nu mă spulbere în gol, să mai rămân în viață. Și de aici să mă îmbăt de toamna ce în mine-i trează, cu multe altele-ndărăt (la voi, e toamna ce urmează), să sorb aromele recoltei lăsându-vă pe voi să vă-nfruptați cu poftă și nesaț din seva holdei. Eu frunză de copac fiind, mă țin cu jind, cu gheara-nfiptă-n coaja
SUNT FRUNZĂ DE COPAC... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362224_a_363553]
-
ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept vă spun, n-am interes: Treaz eram, dar mai visam Că la noi, în cartier, Va fi raiul pe pământ... Cu grădini și palmieri - Fără soare, dar cu vânt”. Mai tot timpul își zicea Nenea Fane Tutungiu... Când nevasta îl certa: - „Mai lasă dracu' rachiu!” Dar
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu mai poată-n veci să ne rânjească-n
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
lui Dumnezeu. Genarius Muso nu-și mai găsi noul stăpân pe afară în toiul nopții privind stelele, ci bătând din curiozitate la ușa acestuia auzi vocea sa poftindu-l să intre. Intrând în încăpere Muso îl găsi pe magistrul Ruthavan treaz. -Mi s-a părut că aud un murmur luminate stăpâne și de aceea am îndrăznit să bat la ușă. -Nu e nimic Genarius, doar vegheam, îi spuse acesta. -Vă rog să dormiți magistre, mâine am putea pleca spre Ierusalim. Și
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]