1,604 matches
-
stă uitată În cerul Înfricoșat”. Cât privește ,,Vânătorii de umbre/ Din codrii furtunii/ Le aruncă dincolo de timp/ Aurul topit În rănile cerului” (Lacrima Ironică); ,, Teiul din Copou este plin de stele” (Oră de istorie literară); Liniștea prin umbră de luna” (Tremurul nopții). Despre poezia lui Alexandru Malin Tăcu are cuvinte de Înaripare și scriitorul Aurel Ștefanachi care, la ,,Călătorul profund” Își intitulează tabletă simplu: ,,Sandu Tăcu Malin”, dar spune multe: Deschid cartea, cartea geme. Deschid cartea, cartea geme. Înfrigurat caut o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau situația declanșatoare Concepțiile și interpretările Consecințele Punerea la îndoială a opiniilor: reformularea gîndurilor în mod realist Băutul unei cafele în fața celorlalți oameni din bufetul gării O, nu! Dacă am să tremur și am să vărs cafeaua? Vor vedea că tremur și... Vor crede că sînt nebun. N-or să mă simpatizeze și... Vor pleca sau îmi vor întoarce spatele. Vor începe chiar să vorbească despre mine. Asta ar fi groaznic, pentru că nu suport să pară că mă comport ciudat, că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sănătatea dvs., care nu pare încă bine restabilită (?), întrucât următoarele două zile am avut o temperatură de câteva grade și o furtună de zăpadă (!) care a transformat pașnicul nostru oraș în nu știu care altul siberian. Se întâmplă rar în acest sezon, tremur însă gândindu-mă la sciatica dvs., dacă ați fi venit la această dată! Pentru 20 aprilie nu pot să vă promit nimic, dar în general, în sudul țării noastre este foarte frumos în această perioadă. Cred că v-am povestit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-i venea să creadă și mai-mai că a vrut să se ciupească, să fie sigur că nu-i un vis. — Mă iertați, a întrerupt-o el, atunci când privirile li s-au intersectat. Vocea lui Cristi se subțiase brusc și un tremur i-a învăluit tot trupul, lucru neobișnuit să i se întâmple cu o femeie. Dar nu era orice femeie, și-a amintit el imediat cum a apucat să-i privească pentru câteva clipe chipul acela angelic, care i-a bântuit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
putrefacție, intrând unul în celălalt aproape, iar în vârful acelor mormane câinii se înfruptau din carne. — Ce e asta ? întreabă Cristi, albit tot la față, simțind că picioarele i se înmoaie. — Sunt evrei, îi răspunde un soldat, încet, având un tremur în glas de abia mai putea să vorbească. — Sunt evrei omorâți de noi, de români, zice altul. Din trenurile morții. Și Cristi cade în genunchi, lovit parcă de un trăsnet. Țigara îi cade și ea aprinsă, rostogolindu-se pe culoar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de „inspirație”, de ruptură din falsul prezent, din fracturarea, de fapt, a persoanei și conștiinței proprii, poeții care nu numai că fac, dar și au „gânduri sinucigașe” - În sensul pozitiv, de bun-simț al celorlalți! -, poeții ating uneori, „cu frică și tremur”, acest prezent, lebădă neagră, orbitoare, ce trece pe sub lucruri - plutind deasupra lor, de fapt, Într-un cer concret, invizibil, și fiecare bătaie de aripă este o rană vie prin care se cască existența - mare, glorioasă, invincibilă, zeiească. Du entfernst dich
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care învinsese Germania nazistă și care aborda sublimele sloganuri ale justiției și egalității sociale. Eram născuți în același an, ’34, și în aceeași lună - februarie. Cu un cap mai mic ca mine, șchiopătând ușor de piciorul drept, bolnav de un tremur continuu al mâinii drepte, fapt ce îl îngreuna la scris, profesiunea sa, purta mândru un chip cu trăsături regulate și cu limpezi, calzi și inteligenți ochi albaștri. Fost elev al acelei experiențe de tip sovietic care s-a numit Școala
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a produce o emoțiune estetică de un caracter social. Poezia e cel mai frumos dintre visuri. Ea este ca o cărare strălucită care pare că se lungește pe mare când Sirius răsare, dâră lăptoasă de lumină care stă nemișcată pe tremurul valurilor și care prin infinitul oceanului și al cerului, leagă steaua de globul nostru, printr-o rază. Ars est homo additus naturae. CĂRȚI ÎMPRUMUTATE Iosif Jack Daudet Marinescu Propos littéraires Faguet Degenerare Nordau Savel Încercări critice Antemireanu Pași pe Nisip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei. Polonii, luați pe neașteptate, alergară la arme și la cai și începură să se îndese unul intr-altul și să se împotrivească dușmanilor, care tăiau fără milă. Totul se petrecea în dezordine și învălmășeală și nu fără teamă și tremur, pentru că lipseau și comandanții și semnele, și dacă se îngrijea cineva de asta, nu era auzit de zgomotul armelor și de focul luptătorilor. Se luptară crâncen câtva timp cu mulțimea și puterea preacumpănitoare a dușmanilor. Polonii începură apoi să dea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin și apoi ni
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și sfârșit: „Măgarule de Beldișor, Poate că Înainte ca aceste rânduri să se aștearnă cinstitei privirii tale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La un semn din cap al tovarășului Cameniță, gradatul cel albicios a început să-i dicteze lui Vlad ce să scrie: Subsemnatul, cutare, declar pe proprie răspundere că..., iar fratele meu așternea pe coală literele rotunde, impecabil caligrafiate, fără nici un tremur. *** Tovarășul Cameniță s-a achitat de promisiune, l-a eliberat pe Vlad. Acesta s-a întors la îndeletnicirile lui literare și, fără nici o dificultate, și-a șters din memorie complet această sinistră întâmplare: avea o memorie specială, care funcționa special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de liniștea lumii văzute: „Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante, și se vedea că liderul nostru schimbase ideile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de gheață pe care le urăsc atîta; am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
era îndreptată spre curtea plină de căruțe așteptându-și rândul. În realitate, nu știm la ce se gândea și ce anume îl preocupa; în nici un caz spartul semințelor. Se simțea în toată făptura lui o stare de nervozitate accentuată, un tremur abia mascat. Mâna stângă o ținea în buzunarul cojocelului, pe când cu dreapta arunca în gura larg deschisă semințele de la o distanță de aproximativ patruzeci de centimetri cu o rapiditate și o precizie de clovn. Arunca sămânța drept în mijlocul gurii mustăcioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
compătimire serioasă. Afară mă lovi o nouă panică: nu voi mai ajunge la hotelul de pe ulița Gorkovo gde tramvai ne hodit - prima frază, cândva, din abecedarul de limba rusă. M-am lăsat dus de un instinct care lucra distinct în tremurul inimii și al picioarelor; Moscova era bine luminată. M-am gândit - să zic așa - să mă opresc la o vitrină și să-mi iau din nou pulsul, cum făcusem pe drumul către rumânskoe pasoltsvo, când îmi ținuse noroc, am fixat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
furios pe călcâie. Dă din mână a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-i face puterea, prestigiul și farmecul dar și în ce stă slăbiciunea lui, care sunt pericolele grave la care poate duce reaua și abuziva lui întrebuințare. De aceea, puterea cuvântului mă înspăimântă adesea. De aceea, cele mai de multe ori, tremur pentru propriul meu cuvânt, căruia nu-i pot imprima decât sinceritatea, dar pe care nu-l pot întotdeauna feri de eroare. După cum de asemeni mă tem de îndoiala și de neîncrederea cu care el poate fi întâmpinat, chiar atunci când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai gândești. Ești o fată isteață, ești tânără și frumoasă, nu ai nici un copil, îți câștigi singură existența și hodoronc-tronc, abia v-ați cunoscut și gata, hai la măritat ! Auzind atâtea reproșuri, respirația îi devenise greoaie și o apucase un tremur ușor. Își plecă ochii în jos, lăsânduși mâinile în poală și cu un ton modest zise: - Mamă, nu crezi că poate fi un om bun și cel mai bun tată? Lucrează în sistemul financiar, iar eu nu am făcut nimic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-un gol fast în aparență. Tot trecutul ei devenise o amintire care mai răbufnea în noapte sau în zori de zi. Tresărea la gândul că ar mai putea retrăi încă o dată trecutul. Era chinuită de ceva bolnăvicios, avea un tremur nervos și chiar avea frisoane în tot corpul. Simțea săgeți ce i se înfingeau ritmic în inimă, iar undeva în sufletul ei, în străfundul lui, aluneca ceva ce o chinuia fără milă, fără cruțare, lăsând amintirile s-o doară, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
școlile vor putea face foc în zilele friguroase. Ce bine mă simt când primesc scrisori de la tine; seara, înainte de culcare recitesc pe cele dintâi, pe cele din urmă, pe cele din mijloc, căutându-te în fiecare flexiune a cuvintelor, în tremurul literelor, în iscălitura strânsă și apăsată de rândurile dese și grele de viață, bucurie și singurătate. Mai ales nu vreau să fii deprimată; gândește-te la Pauline, la Vlad... gândește-te că eu te iubesc atât de puternic, că mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ai făcut ce trebuia. Se uită la moașă. OK. Haideți să mergem. — Eu am să mă duc să... iau restul lucrurilor, zic și pornesc spre ușile duble de la ieșirea din spital. În momentul în care ies afară, în aerul proaspăt, tremur vag. Deci, asta a fost tot. Gata cu nunta la Plaza. Gata cu pădurea fermecată. Gata cu tortul ca-n povești. Gata cu fantezia. Nu-mi vine să cred că am renunțat la toate astea. Însă... dacă vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
singurul lucru care contează pentru mine. E un miracol! Nu există altă explicație. O dată în viață, Dumnezeu mi-a auzit ruga. El ori zeița Ganesh. — Nu puteți face asta. Pentru prima oară de când o cunosc, aud în glasul lui Elinor tremurul unei emoții. Nu poți să abandonezi pur și simplu nunta pe care am organizat-o pentru tine. Și pe care am finanțat-o. — Ba pot. — Dar e un eveniment de importanță excepțională! Patru sute de persoane și-au confirmat participarea. Persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune Michael. Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? Îl încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zic, fără să-mi pot reprima un mic tremur al vocii. — Luke, o iubești pe Rebecca? Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zice Luke apăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acum toată lumea a pornit deja spre biserică. Nu am mai rămas decât eu și tati. — Gata? mă întreabă, în momentul în care un Rolls-Royce alb oprește în fața casei și îi auzim torsul egal. — Cred că da, spun, cu un ușor tremur al vocii. Mă mărit. Mă mărit pe bune. Crezi că e bine că fac asta? zic, glumind doar pe jumătate. Păi, cred că da. Tati se uită în oglinda din hol și-și îndreaptă cravata de mătase. Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]