9,583 matches
-
-mi cadă niciodată bine/ pielea asta-n care abia de-ncap sufletul în ea nu mi-l mai ține. /rozioare buze moi am tot iubit cât mi-a fost să mă mai țină vlaga/ o să-mi fie teamă când voi tremura lângă țâțișoara ei ca varga/ cicatricele pe pielea mea or să semene cu gura ei rujată/ pe când peste mine se lăsa toată bucuria ei nevinovată / o să-mi fie teamă chiar să mă privesc în oglinda secerând prin casă/ floricele mici
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
lucrurile pot fi parțial înțelese, anvergura prozatorului ardelean nefiind pe atunci unanim recunoscută, omiterea lui Creangă de către maiorescianul Ion Petrovici rămîne în schimb cu totul bizară. Dăm ocol rotondei și privim, rînd pe rînd, cele 12 busturi. Copacii dimprejur își tremură umbra peste alee, iar în aer vibrează triluri ale păsărilor. Ordinea chipurilor dăltuite în piatră nu coincide cu cea din manual, iar criteriul succesiunii lor rămîne impenetrabil. De ce Alecsandri e precedat de Hasdeu și de Bălcescu? De ce Odobescu e plasat
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e cea angelică: "Ascultă Doamne, zi tristă ce port, / În carne e
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
proza" satului actual, străbătut în același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește inelul cu enigmă/ de pe inelarul mîinii stîngi și deîndată / izvorul tremură pe prundul / unde păsările voioase țopăie / șerpii dorm cu capetele sub pietre / iar îngerii tac dansînd în voie / pe scena susnumitului locaș de cultură / la o margine / de / drum de țară / drum de cară // Poema se ridică din șanț se
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
cel al inadaptării în cheie avîntată ori depresivă, punct de referință al oricărui act creator. Arșavir Acterian își mărturisește alternanța dintre o frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca, era o veselie bolnăvicioasă: tremuram, dănțuiam, chiuiam, pentru că tinerețea îmi cerea să cheltuiesc o energie prisositoare. Trăiam zile care nu-mi prilejuiau nici măcar acea senzație de voluptate că mă dedau unor experiențe inedite. Oriunde mă simțeam un intrus, jenat de propria-mi existență și prezență
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
bancă sub cifru secret, ignorat chiar de autor, și a fost recuperată de el abia în 2001. Partea a doua începe a fi redactată la Cluj, în februarie 2004, după o pauză de treizeci de ani. "Mîna încă nu-mi tremură - mărturisește autorul -, dar și-a pierdut elasticitatea, așa încît prefer să scriu la computer." Pe ultima pagină a părții secunde citim: "Nicula, 22 februarie 2008". Cei care ar crede că lungul interval dintre cele două jumătății ale scrierii, de nu
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
un fel de dicteu automat, debarasat de orice urmă de cenzură estetică sau rațională. În fluxul acestei scrieri "posedate", dominate de elanuri vitaliste, răsar ca din neant versuri de mare frumusețe și delicatețe. "Păsările ți s-au lipit de piept, tremurând,/ cu câte un scâncet, parcă lovite/ de inima ta bătând ușor,/ ca un mânz nenăscut, din copite." (Ca dintr-un măr, p. 171) Ultimele două versuri justifică din plin comparația lui Nicolae Manolescu: "pietre scumpe montate într-un colier banal
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
noi cine la mal. Nu au jucat rău, dar mentalitatea românească i-a trădat. Le-au mai lipsit cinci minute pentru a obține o remiză pe care chiar o meritau dacă nu făceau mult prea mult pasul înapoi. Le-au tremurat șorturile pe ei în fața olandezilor. Au recunoscut-o chiar ei. Păcat de atmosfera de pe „Național Arena”. Superbă. Felicitări suporterilor! Moldovenii lui Adrian Porumboiu s-au trezit și ei după visul frumos de la Roma. Prea se vedeau în primăvara europeană după
Seară tristă în Europa League () [Corola-journal/Journalistic/76514_a_77839]
-
muncim. Sper să-mi fac bine treaba la echipa de club și dacă selecționerul Victor Pițurcă vede în mine un jucător care poate să joace la echipa națională sigur o să joc la echipa națională. În această seară, nu mi-au tremurat picioarele, pentru că nu aveam de ce". Costin Lazăr a precizat că această calificare s-a pierdut mai demult. "Calificarea s-a pierdut mai demult. Important este că nu am pierdut și asta ne dă un moral bun pentru viitor. Nu este
Răzvan Raţ a acuzat starea gazonului la meciul cu Franţa () [Corola-journal/Journalistic/76584_a_77909]
-
mușcăm durerea e dulce, și dacă ne sufocăm într-o efemeră și cumplită sorbire simultană a respirației, moartea aceasta instantanee e frumoasă. Și nu-i decât o singură salivă și un singur gust de fruct pârguit, iar eu te simt tremurând lipită de mine precum luna în apă. Oare așa simte un bărbat care nu iubește? Atunci e un sfânt pervers. Un pervers hieratic. Oliveira descrie sărutul ca pe o stază de viațămoarte, în care opușii sunt dizolvați. Cât despre femeie
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
singurătății, zăpada îmi acoperă gândurile. Atunci îmi amintesc toate săruturile care au rămas agățate în beznă, fără stăpân plutind pe străzi, vreun preot tânăr le binecuvântează, merg așa încovoiat deasupra nopții pline, pline de săruturi privind cum toate aceste săruturi tremurând se îndepărtează de mine căutând pereți și ziduri virgine lângă care să se odihnească și unde să se ofilească în noapte, spionând dacă nu cumva vreo gură neatentă dă voie să i se fure un pic de căldură. Și înnebunesc
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
nevoie, spune tînărul ei spectator, spumegînd, în fond, de furia că trebuie să aștepte de la alții ceea ce, încă, nu poate singur să schimbe, de un nou junimism, are nevoie "să vină un om tare! Un om care nu se-ndoae; nu tremură; nu plânge; nu așteaptă. Mi-e frică să privesc la fereastră golurile negre. De aceea închid ochii. Vă cer cu umilință, vă rog frumos, nu-mi deschideți ochii asupra golului! Totul se surpă! totul se surpă! Urletul meu e slab
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
varză afacerea lui s-ar duce de râpă. Mama caută-n geantă, se mai tocmește un pic, iar vânzătorul comentează, așa cum face cu toate femeile în fiecare zi de târg, că vrea să-l sărăcească; apoi buza ei începe să tremure, la fel și mâinile, și deodată mi-e frică pentru ea. Tocmai a auzit o femeie strigând în spatele ei: - Ia uite la fata Perceptorului, nenorocita, cum încearcă ea să se tocmească! Mama îi dă vânzătorului monedele cerute și se grăbește
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
încearcă ea să se tocmească! Mama îi dă vânzătorului monedele cerute și se grăbește să plece. Ridic geanta pe care a scăpat-o pe jos, iau varza cumpărată și mă uit la femeia care a făcut-o pe mama să tremure, să se clatine și să fugă așa. E grasă, are fața roșie și nu-și mai încape în piele de bucurie - da, aceasta este expresia pe care o folosesc acum, dar pe care atunci nu o cunoșteam -, e bucuroasă și
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
care mama o consulta când eu sau tata răceam ori aveam febră. Medicina în familie conținea un leac simplu pentru orice boală. Era mai eficientă decât doctorul pe care l-a chemat odată să mă vadă și ale cărui mâini tremurau de la băutură. Trenul s-a oprit brusc într-o altă măruntă gară de țară și un bărbat s-a urcat în vagonul care sperasem să fie doar al nostru. Arăta ca un soldat în haina grea și în cizmele lui
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
-i cu borș și budincă și încă olecuță de cașă, iar trupul ei/ se tot umflă și-ai spune că o să explodeze de-atâta/ cugetare îndurerată// Polina e o femeie dintr-o bucată./ Dar când vorbește despre tătuca, glasul îi tremură și/ parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc:/ Viața asta, nenorocita asta de viață, fără noroc.../ Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc." (pag. 21) Nici în Păpușarul, nici în Circul domestic nu se pot întâlni asemenea mostre
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
pe Cîmpia Libertății de la Blaj, în preziua marii adunări, simțind instinctiv că acolo va avea loc un eveniment politic crucial; V. Alec-sandri, alături de Alecu Russo, cumplit de dezorientat în Ardeal și căutîndu-și mereu fratele, rătăcit în vîltoarea evenimentelor; Costache Negruzzi, tremurînd de frica domnitorului Mihai Sturdza: Costache Negri, înconjurat de mulți prieteni exilați, mai ales pentru că le plătea din propria-i pungă întreținerea în străinătate; Aron Pumnul, în zdrențe pe străzile Cernăuțiului, ajuns adevărat cerșetor; Simion Bărnuțiu, șters, timid, mic de
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
didactic al Universității din Cluj, Doina Cornea s-a văzut silită a participa la "cursurile" de marxism-leninism, sinistru mijloc de contrafacere a conștiințelor, o participare căreia i-a dat inițial o formă sfidător tacită: "am tăcut, vreo 20 de ani, tremuram și tăceam; și ei scriau în registru că Ťtovarășa nu ia niciodată cuvîntul și are calificativ foarte prostť... Nu înțelegeam nimic din limbajul de lemn, zău, adică pentru mine era limba chineză. Și așa mă inhibam și nu eram în
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
era înțesat de tunuri, bombarde, cu întărituri și tunele subterane... Această insulă care, de sus, pare un coș cu flori priponit în mijlocul fluviului, avea faima unui loc teribil și a unei treceri primejdioase, cu ghiulele trimise din senin, și mulți tremurau auzindu-i numele. Nici nu-ți vine să crezi, rostind cele patru silabe, ca patru caicuri albe plutind în Bosfor, că intrăm în cadența mirifică a poeziei lui Ion Barbu... Cele două imperii de altădată, viața le-a întrecut, făcându
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
didactic al Universității din Cluj, Doina Cornea s-a văzut silită a participa la "cursurile" de marxism-leninism, sinistru mijloc de contrafacere a conștiințelor, o participare căreia i-a dat inițial o formă sfidător tacită: "am tăcut, vreo 20 de ani, tremuram și tăceam; și ei scriau în registru că Ťtovarășa nu ia niciodată cuvîntul și are calificativ foarte prostť...Nu înțelegeam nimic din limbajul de lemn, zău, adică pentru mine era limba chineză. Și așa mă inhibam și nu eram în
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
C.P. a hărțuit-o sexual și a abuzat-o verbal, spunându-i că nu-și face bine treaba și că nu este bună de nimic. El a afirmat că, în mai multe ocazii, reclamanta a intrat în biroul său plângând, tremurând și roșie la față și i-a povestit despre ceea ce îndura din partea lui C.P. Martorul a sfătuit-o pe reclamantă să vorbească cu soția lui C.P. Reclamanta i-a urmat sfatul și i-a spus apoi că soția
HOTĂRÂREA din 30 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/265721]
-
potrivit lui Udrea, sunt date uitării „de către români, cât și de membrii propriului partid“, însă „în vanitatea lor, tânjesc încă după gloria trecută“. „Ar face orice să fie din nou la putere, să li se spună «domnu’ Prim-ministru» și să tremure subalternii în fața lor. Sunt lăpușneni imaginari, care-și imaginează că o să se «scoale să popească» pe toți cei care i-au condamnat la uitare. Acești oameni nu trăiesc decât pentru a fi în centrul atenției. Acești uitați «iluștri» ar face
Contre pe blog între Elena şi Adrian: „Regret că n-am luat-o pe Udrea avocat!“ vs. „Disperare, numele tău e Năstase“ () [Corola-journal/Journalistic/49358_a_50683]
-
venit în grup de trei sau patru da ar fi toți în delir... Singur însă, e rizibil, și totul e... rizibil!... - Acnee, băiete? Întind degetul spre bărbia lui, îl ating... E plin de acnee... - Te scarpini? - Ce?... Ce?... Ce?... Îi tremură vocea... foarte surprins... degeaba. - Mormoloc! Rahat! Știu eu ce spun flăcăul ăsta nu poate fi ucigaș decât în patru sau cinci laolaltă. Pe bune! De ce au venit atunci de la atâta distanță? Ca să moștenească? Dacă fusesem deja ucis?... se gândeau ei
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
la magazie, n-ai voie să te folosești de el) și să-mi lase cojocul. El a hotărât că acel cojocel e căptușeală și mi-a lăsat zdreanța! Și de-aci, câte ierni am avut, nu mă întrebați cum am tremurat! Vedeți dumneavoastră, aceasta este problema individului, adică a insului. Ne imaginăm doar ceea ce se va fi petrecut în ei mai târziu, poate după Revoluție sau poate când vor fi mers la biserică, vor fi ascultat o predică, vor fi citit
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
totuși, din aceleași imagini delicate care tulbură abia văzut privirea, ca un început nehotărât de lacrimă, e Visare: „Din sărăcia morții tale ies/ Simțindu-mă și eu fără de zile.// În preajma mea revii atât de des,/ Ca-n turnuri negre-mi tremuri în pupile,// Și nori petreci la rândul tău cu mintea/ Pe care de la mine o primești// Ca pe un vin culcat mult înaintea/ Orei de dor când simt că nu mai ești.” Ce roi de melancolii superbe în jurul unei absențe
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]