2,347 matches
-
a țărilor române sub autoritatea otomană. Mai Întâi țara Românească, cea mai expusă, apoi Moldova, urmate ( Într-o situație de ceva mai mare autonomie) de Transilvania, rămasă principat de sine stătător după dispariția Ungariei. Inițial, nu a fost decât plata unui tribut. Cu timpul Însă, țările române au intrat În sistemul politic, militar și economic otoman. Turcii s-au amestecat, și din ce În ce mai des, În numirea și Înlăturarea domnilor. S-a ajuns Într-o fază când atât boierii autohtoni, cât și turcii se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu mai aveau acces la Marea Neagră. La 1541, turcii anexează partea centrală a Ungariei, iar la 1552 Banatul. Transilvania rămâne un principat dependent de Imperiul Otoman, ca și țara Românească și Moldova, dar Într-o poziție ceva mai favorabilă decât acestea (tribut mai mic, mai puține intervenții turcești, mai multă libertate În mișcări). În urma războiului Început cu asediul Vienei din 1683 și Încheiat cu pacea de la Karlowitz din 1699, Habsburgii cuceresc atât Ungaria, cât și Transilvania (care va avea statut de principat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fost principalii protagoniști ai momentului independenței. De fapt, România, an după an, câștigase tot mai multă libertate În mișcări, Încă din vremea lui Cuza și cu atât mai mult după 1866. O mai lega de Imperiul Otoman doar plata unui tribut (care scăzuse la 1% din bugetul țării) și anumite prerogative otomane, mai curând formale, În materie de politică externă. Trecuseră Însă două decenii de la Războiul Crimeii și sosise vremea unui nou război ruso-turc (cu atât mai mult cu cât Rusia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau patru, care se vedeau aproape zilnic, unul dintre grupurile literare tinere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unice, doi ale căror nume le-am citat mai sus, au făcut tot posibilul, de la încrâncenare până la ridicol, de a face carieră politică după ’89, și reușita, după părerea mea, nu a fost nici pe departe pe măsura „sacrificiilor” și tributului de inconstanță morală și umană la care s-au pretat. Și-apoi, „ei”, aceste exemplare umane ce tind a deveni modele de urmat, modele noi și atât de necesare „noii societăți” după o jumătate de secol de false modele, ignoră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unde tatăl său oficia ca preot român (loc, spațiu de unde a venit și rapsodul Goga!Ă, dar nu l-am auzit niciodată separându-i pe creatorii români între „membri sau nemembri de partid” sau stând să vâneze unele alunecări sau tributuri politice ale unor Vianu, Sadoveanu, Călinescu, Preda, Nichita Stănescu!... Ceea ce Eug. Ionescu și suita sa au făcut, cu o violență ce-i amesteca pe călăii ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Aron nu era omul care să participe la o coaliție românească cu scopul de a stăvili înaintarea turcilor. Spre această concluzie îi conducea și atitudinea lui Petru Aron față de turci. În domnia lui Petru Aron, Moldova plătește pentru prima dată tribut turcilor. Judecând persoana acestui domn în lumina intereselor politice mai largi ale țărilor amenințate de turci, Iancu și Vlad Țepeș au hotărât să-l înlocuiască cu un om al lor: Ștefan, fiul lui Bogdan. Iancu moare însă în anul 1456
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare și logofătul Mihul, înainte de urcarea lui Ștefan în scaunul Moldovei. Poate că în misiunea pe care Petru Aron i-a dat-o logofătului de a duce tratative cu sultanul în anul 1455, când Moldova a acceptat să plătească tribut turcilor, să se fi cuprins și unele lucruri referitoare la Ștefan. Mihul, pentru a ajunge la Mahomed al II-lea, care se afla în vremea aceea în Serbia, a trecut, după toate probabilitățile prin Țara Românească. Petru Aron, aflând despre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost controlată niciodată de Radu. De altfel, este greu de crezut că Radu a putut să ocupe Chilia, din moment ce nici turcii, și nici Ștefan, nu reușiseră s-o cucerească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost controlată niciodată de Radu. De altfel, este greu de crezut că Radu a putut să ocupe Chilia, din moment ce nici turcii, și nici Ștefan, nu reușiseră s-o cucerească. Ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu ei zi și noapte, fără încetare, pe orice vreme, patruzeci de zile întregi. Și iarăși au înaintat spre Neamț și Baia și au ars Neamțul și țara noastră cea de folos din care ne hrăneam și din care plăteam tribut turcilor și apoi au venit de-a dreptul, pe sub plaiuri, într-un oraș numit Baia și a început să ridice cetatea”. Luptele trebuie să fi fost îndârjite, așa explicându-se de ce la Trotuș, Matei Corvin l-a iertat pe Mihail
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
va fi socotit dușman și, nu peste multă vreme, va veni să ia cu puterea aceste locuri. Neșri, cronicarul turc, afirmă că sultanul i-a trimis lui Ștefan un sol poruncindu-i: „în acest an să-mi aduci în persoană tributul, așa după cum îl aduce domnul Munteniei ca să putem avea încredere în prietenia ta”. Tot la Vaslui, la 18 februarie, Ștefan cel Mare le mulțumea celor care-i furnizau informații în legătură cu mișcările turcilor. La 14 martie, când turcii nu începuseră pregătirile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ianuarie 1479, se încheie un tratat pe care novgorodienii nu-l vor respecta. Moscova trebuie să facă față celui mai temut dușman, Hoarda de pe Volga, condusă de hanul Ahmed. În 1474, acesta îi cere lui Ivan să-i trimită tributul. Ivan refuză și își concentrează trupele pe Oka. Armata tătară campează pe râul Ugra. Ivan nu îndrăznește să atace, la un moment dat își părăsește armata, își trimite soția și tezaurul în Nord. Boierii, mitropolitul și mama sa îi cer
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atâtea cheltuieli și se afla aproape de hotarul adversarului său, nu mai putea să dea înapoi. Și nici nu-și putea călca cuvântului dat hanului tătar și domnului Țării Românești. Ar renunța să atace Moldova cu condiția ca Ștefan să plătească tributul pe anii trecuți, să restituie prizonierii din Caffa, care se refugiaseră în Moldova, și să cedeze cetatea Chiliei, pentru că aceasta aparținuse Munteniei. Cazimir al IV-lea se va afla, în timpul campaniei din 1476, la Marienburg. Ezitările sale s-ar putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toamna anului 1477, Ștefan afla prin oamenii săi că turcii vor porni împotriva Veneției, ceea ce însemna că la Dunărea de Jos va fi liniște dinspre partea lor. Ștefan putea să folosească momentul pentru a trimite o solie la Poartă, cu tributul pe ultimii ani, spre a-l îndupleca astfel pe sultan să-i dea pacea. Știa însă că soluția n-ar fi dus la reglementarea definitivă a raporturilor încordate dintre Moldova și Imperiul Otoman. Sultanul nu renunța la cucerirea Chiliei și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de aici în Europa Centrală, și de aceea mânase puhoiul devastator pe pământul Moldovei. Atât timp cât aceste cetăți erau în mâna lui Ștefan, turcii nu vor renunța la politica ostilă față de Moldova. Deci, pacea nu ar fi avut trăinicie, iar plata tributului pe mai mulți ani în urmă ar fi fost o risipă inutilă. În aceste condiții, Ștefan reia politica de dinainte de 1475, de câștigare a Țării Românești pentru politica sa antiotomană. În ultima informație despre voievodul Moldovei, Dlugosz ne spune: „Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poate convinge pe turci ca să nu atace Transilvania, deoarece „turcii sunt mulți ca nisipul mării și nimenea nu poate să le stea împotrivă”. Împinși de nevoie, oamenii politici din secolul al XV-lea au acceptat o soluție salvatoare, plata unui tribut. Răscumpărau în acest fel pacea, iar efortul făcut de țară pentru plata lui era mai mic decât pagubele provocate de războaiele pustiitoare. Nu însemna însă că renunțau la luptă. Atunci când pretențiile Porții creșteau sau când împrejurările erau favorabile, românii nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de calități militare deosebite, a știut totuși să exploateze în folosul Porții situația politică ce se crease în anul 1483. Mai întâi, după cum ne informează Angiolello, Baiazid al II-lea a trimis un sol în Moldova să ceară lui Ștefan tributul. Acesta a refuzat să plătească. Se pare însă că trimiterea solului a fost făcută cu scopul de a justifica acțiunile viitoare ale sultanului. Că este așa ne-o demonstrează faptul că, încă de la începutul anului, Baiazid al II-lea începuse
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
foarte laconice în relatarea cuceririi celor două cetăți de către turci. În schimb, cronicile turcești ne furnizează informații bogate, chiar dacă stilul lor este uneori prea înflorat. Tursun-bei ne prezintă astfel pregătirile turcești: „Domnul Moldovei, care arătase nepăsare în supunere și plata tributului, fusese înfrânt și pedepsit așa cum merita. S-a pornit spre el. Prin grija padișahului i s-au trimis oștii, în dreapta și în stânga, porunci împărătești. Fiecare vizir și fiecare emir, mare sau mic, s-a supus acestei porunci și, după ce s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el ar fi rezistat cu succes sultanului. Cum însă moldoveanul a rugat pe regele răposat [Cazimir] pentru sprijin și ajutor și s-a întâmplat să fie părăsit, s-a gândit la chipul și calea cum ar putea să plătească sultanului tributul din țara regelui și nu din țara sa proprie, deoarece regele a fost cauza nenorocirilor sale”. I. Ursu considera că Ștefan a urmărit să cucerească Pocuția ca o compensație pentru teritoriile pierdute în 1484. În Cronica de la Mânăstirea Hustânskaia se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bogate din Europa, regatul Ungariei și cel al Poloniei, și un imperiu, cel otoman, care reprezenta, în Europa, din punct de vedere militar, cea mai mare forță a timpului. Nu trebuie uitată nici confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă la Moldova lui Ștefan cel Mare, laudă la superlativ talentul de conducător de oști al domnului, îndrăzneala, vitejia și tăria lui de caracter. A reușit să iasă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de regele Vladislav, la 20 august 1503. Tratativele au fost anevoioase, deoarece regele Ungariei a ținut ca în tratat să fie incluse Moldova și Țara Românească, lucru greu de acceptat de către sultan, care știa că cele două țări îi plătesc tribut. Sanudo menționa în Diariile sale că Ragusa plătea un haraci de 10.000 de galbeni, Ștefan 4.000 de galbeni și Radu cel Mare 8000. În urma tratativelor purtate la Buda în vara anului 1503, s-a stabilit ca nobilii regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
polon, Bogdan se obligă să îi dea anual starostelui, „400 de zloți turcești și câte 10 vase de vin de malmazie și câte 10 bucăți de camhă și 5 de cufterie și câte cinci de pânză”. Este un fel de tribut, care ne arată instabilitatea domniei și cât de mult scăzuse Moldova ca importanță în contextul politic internațional. Promisiunile lui Bogdan nu au avut darul să îl câștige pe Buceațchi. Cu gloate mari de moldoveni și cu polcuri de poloni comandate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici o legătură cu intenția sultanului privind Europa. Dacă s-ar fi urmărit numai supunerea Țării Românești, sultanul nu avea decât să trimită o expediție comandată de unul dintre căpitanii săi ca să-l determine pe Mircea cel Mare să îi plătească tribut și să îi recunoască suzeranitatea. Biruința lui Mircea la Rovine nu a însemnat numai oprirea ofensivei otomane pe Dunăre, dar și prima mare biruință obținută de un principe creștin într-o bătălie împotriva turcilor. O altă încercare a turcilor de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare biruință obținută de un principe creștin într-o bătălie împotriva turcilor. O altă încercare a turcilor de a ocupa Țara Românească are loc sub conducerea sultanului Mahomed I, în 1420. A eșuat și aceasta, sultanul mulțumindu-se cu un tribut, pe care urma să îl plătească domnul Țării Românești, tribut care însemna răscumpărarea păcii de la Sublima Poartă. A treia încercare a avut loc în 1442 și s-ar fi putut finaliza prin cucerirea Țării Românești, dacă nu intervenea Iancu de Hunedoara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]