1,633 matches
-
cu literatura, indiferent de formele pe care le poate îmbrăca amintita creativitate critică. În fine, dacă nu sunt diferențe mari între critic și poet, ce mi-ar lipsi să spun că, totuși, sunt poet?! Știu că ai început "viața literară" trudind penița cu poezie. Dacă ai fi fost poet, hotărât să dea piept cu marea literatură română (sau universală?), pe care raft crezi că te-ai fi situat în acest moment? Majoritatea criticilor români, însă, a atacat teritoriul poeziei, publicând, unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i s-a mai dat prilejul să se con vingă el însuși. Ion Caraion L-am cunoscut pe Ion Caraion prin 1964 sau 1965, când poetul reintrase de puțină vreme în viața literară, odată cu ceilalți scriitori foști deținuți politici. Acum, trudind supraomenește, se străduia să recupereze din ce i se luase - sau, mai bine zis, din ce fusese împiedicat să dea - prin îndepărtarea cu forța, atâta timp, de la masa de scris. Iată, în acest sens, o dramatică mărturisire târzie, din epoca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Acestea prezintă, între altele, fața umanizată a lui Paul Georgescu, chiar dacă dominanta atitudinii este tot ironia. Dar apare și autoironia, în atâtea rânduri, după cum apar și notele îngrijorării afectuoase pentru necazurile tânărului prieten semiexilat în satul natal din Bihor, unde trudea ca profesor cu prea mici șanse de a-și împlini vocația reală de critic literar. E preocupat de tot ceea ce întreprinde tânărul și cere mereu amănunte, stăruitor în a-i da sugestii și a-l încuraja, supunându-l unei salutare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Gala Galaction, l am putut vizita pe acesta în ziua când împlinea șaptezeci și cinci de ani. Eram un grup destul de mare, fetele luaseră flori din Piața Filantropiei, iar mie mi-a revenit onoarea să citesc o poezie scrisă anume pentru eveniment. Trudisem la ea mai multe nopți, după ce mă documentasem asupra tinereții eroului meu din romanul autobiografic La răspântie de veacuri, în două volume. Eram frânt de emoție, mai ales că, la sfârșitul lecturii, am primit sărutul pe frunte al bătrânului scriitor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor operei și vieții lui Eminescu ("...eminescologia, trebuie să recunoaștem, rămâne deocamdată un loc de întâlnire al unor cercetători pasionați, devoți trudind pe cont propriu, nicidecum o instituție națională..."), și o ripostă adusă acelora care îl judecă pe Eminescu rupt de contextul istoric, politic ș.a. al epocii în care s-a manifestat ("O înțelegere a fenomenului literar cere să ne interesăm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
activității firmei Milogul SRL, rămasă fără “salariați”. Chinezul are o vorbă: “dacă vrei să ajuți pe cineva, nu-i da un pește, ci Învață-l să-l prindă”. Energia e cumplit de scumpă, iar natura o gospodărește cu zgârcenie. Plantele trudesc din greu pentru a o capta, iar dacă cedează și heterotrofelor din ea, e contra unui serviciu: menținerea unui mediu favorabil vieții lor și deci captării altei energii. Natura nu Întreține Viața de pomană, ci pentru un scop precis, anume
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în ceea ce privește deținerea pămîntului, putem afirma fără să ne fie teamă că greșim că o parte din țărani trăiau pe pămînturi din cadrul sistemului timarelor. Obligațiile lor depindeau de situația fiecăruia în parte, dar o duceau mai bine ca omologii lor care trudeau pe moșiile din sistemul chiftlîkurilor, unde impozitele și obligațiile erau mai mari. Pentru toți, problema controlului guvernelor locale era esențială. Acolo unde spahiul sau proprietarul funciar din sistemul chiftlîk domina autoritățile și poliția, țăranul avea clar o situație mai grea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care puterea economică și politică era deținută de clasa conducătoare musulmană, ai cărei membri erau totuși în cea mai mare parte localnici de origine slavă. După cucerire, grupul acesta își păstrase controlul asupra pămîntului și deci și asupra țăranilor care trudeau pe moșii. Pe lîngă aristocrația autohtonă, o serie de alte elemente militare au ajuns să facă parte și ele din societatea bosniacă. În secolul al optsprezecelea, spahiii dețineau 144 de ziamete (mari moșii) și 3617 timare. În general, oamenii aceștia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
drept urmare, aristocrația autohtonă nu și-a recăpătat puterea. Oficialii austrieci au intervenit și în relațiile din agricultură dintre moșieri și țărani. Corvezile au ajuns să fie echivalente cu cele mai împovărătoare din restul teritoriului monarhiei. Țăranul era acum obligat să trudească gratuit cincizeci și două de zile pe an, adică o zi pe săptămînă, o cifră de multe ori mai mare decît cea în vigoare în Moldova și în Valahia. În 1736, Rusia a intrat din nou în război cu Poarta
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost descurajat de opoziția îndîrjită a nobililor. Prima lui măsură importantă a fost reglementarea din 1756, cunoscută sub numele de urbarium, care a fost aplicată în Slavonia în 1762. Prevederile ei oferă o excelentă imagine a condițiilor în care trudea țăranul, care au fost descrise după cum urmează: Obligațiile de bază ale șerbilor din Slavonia constau în plata unei taxe de trei florini și prestarea a 24 de zile de corvoadă cu o pereche de animale de povară sau 48 de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
puține produse lactate, porumbul devenind baza alimentației în mediul rural. Grîul de calitate era vîndut ca recoltă aducătoare de bani gheață, destinată în cele din urmă exportului. În aceste împrejurări, pentru a-și spori venitul modest, țăranul era nevoit să trudească tot pe pămîntul aflat în stăpînirea boierului, căruia i se ceruse să cedeze nu mai mult de două treimi din domeniile lui. Din cauză că această clasă domina administrația locală, marii proprietari funciari profitau de poziția lor ca să-și asigure păstrarea celui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de căi specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut, dar se apelase și la tactici mai pasive. Pui bolnavi sau produse alterate erau adesea trimise în contul îndeplinirii obligațiilor feudale, iar țăranii puși să trudească la corvezi puteau mai mult să trîndăvească decît să muncească. Nobilii erau de asemenea nemulțumiți de starea agriculturii. Unora dintre ei nu le plăceau sau erau plictisiți de îndatoririle lor feudale, cum erau cele legate de tribunalele de pe domeniile senioriale
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care m-a salvat, finalizand două variante de copertă. Nu prea știu pe care să o aleg, pentru că niciuna nu se apropie de fundalul albastru dorit de plasticiana Carmen Voisei. 23 iunie 2012 Hotărât să nu mai risipesc timpul, am trudit toată ziua la profilul universitarei Tatiana Moșteanu. Având o activitate foarte bogată, n-am reușit să-l duc până la capăt, pentru că la 16,30 am plecat spre Cartierul C.F.R., unde trebuia să mă Întâlnesc cu profesorul Gheorghe Neagu. Timp de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
șaptezeci, care citise cam tot ce merita să fie citit: un roman gros era precis mai bun ca unul subțire, fiindcă numai un om foarte deștept, care știa la ce muncă se înhamă, care știa ce pierde și ce câștigă, trudea zece ani la o carte. „Hai, nu te mai uita atâta - îl sfătuia supraveghetoarea când Codin Antonescu făcea ce făcea și tot la Război și pace se întorcea -, că nu-i de tine. E pentru oameni mari.“ Totuși, fiindcă băiatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi fost adevărate! Cea mai mare bucurie și satisfacție pe care am simțit-o eu în ziua procesului, a fost aceea de a mă afla singur în boxa acuzării, după cele șase luni de anchetă, în care anchetatorii s-au trudit tare mult ca să atragă și pe alții în pușcărie odată cu mine. Ei n-au avut succes, căci de fiecare dată când eram scos la anchetă, făceam un legământ în fața lui Dumnezeu de a nu spune nici un cuvânt prin care să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce viii erau proști și jinduiau după ele, culorile înfloreau pe morții a căror carne abdicase. Cunoșteam din vizitele făcute morților marginea verzulie a urechilor lor, cartilagiul în care și-au și înfipt colțul buruienile, așternându-se nerăbdător pe treabă, trudind încă de-acum la putrefiere, încă de-aici, din centrul celei mai frumoase odăi a casei, și nu abia din mormânt. Pe ulițele satului, printre case, fântâni și copaci, îmi ziceam: cele de-aici nu sunt decât franjurii lumii, dar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
autori citați mai sus, fiecare în felul său cu totul deosebit de a scrie, provoacă în mine același lucru: mă înlănțuie cu propozițiile lor și mă năucesc într-atât încât mă obligă iarăși să mă am în coastă pe mine însămi, trudind cu propozițiile la propria-mi viață. Despre o propoziție reușită în proză se spune deseori, lăudând-o, că e poetică. Poate pentru că este bună chiar și luată în sine. Dar nu face decât să semene cu o bună propoziție (și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cartiere întregi de locuințe, de magazine, spitale, cantine, terenuri de vânătoare, stațiuni de odihnă. Fericirea lor insulară poate că era reală în raport cu viața celorlalți, a oamenilor de rând. Dar pesemne că satisfacția lor nu era excesivă, de vreme ce se cam trudeau cu această pedestrime. Ea trebuia să fie menținută apatică și temătoare, lucru ce-i costa îndeajuns de mult efort tactic în vederea obținerii rezultatului scontat. și era bine ca efectul să fie cât mai vizibil, căci erau apreciați în funcție de succesul avut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ralian. Ceva rarisim în meserie. E vorba de politețea față de cel care citește după tine. Redactor atâția ani, domnia sa e pe punctul ca, prin ceea ce face, să-i trimită în șomaj pe cei care-i redactează cărțile. Căci ei nu trudesc cu țigara arzându-le degetele. Sunt doar cititori de lux, care par curg în avanpremieră un text unde intervențiile mai că nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pasionat și plin de devoțiune al orânduirii noastre socialiste.“ (Scînteia, 20 decembrie 1972) ALEXANDRU Ioan „Căci acolo unde nu există istorie și unde istoria n-a devenit patrie, scriitorul nu poate exista, nu are în numele cui vorbi și pentru cine trudi din zori în noapte, cu bucuria că împlinește o lucrare esențială de luminare a sufletului poporului său. [...] Ca scriitor al acestui popor, mă pot socoti fiul independenței României și pot îndrăzni să aduc un prinos de recunoștință jertfei uriașe a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fără precedent în istorie. Epopeea ei încă n-a fost scrisă. Genialul Homer al lumii moderne încă nu s-a născut. Poate că nu i-a venit încă vremea. Încă n-am așezat cunună de biruință deplină pe frunțile noastre trudite de muncă, încă-n palmele noastre ciocanul și sapa mai fac bătături, încă mușchii noștri se întind, se încoardă, într-un efort colosală Încă n-am cucerit întrecerea. Homer să vină atunci - și va veni - când, într-o dimineață splendidă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
le-aș fi putut respecta, cu o viață în ritualuri în care eu nu cred. Mi-am dat seama că n-aș fi putut trăi fără să construiesc ceva, fără sculele și ,,fiarele” mele, fără strungulețul meu la care am trudit 6 luni. O viață pasivă în care practic să nu încerci să schimbi ceva la modul concret, nu era pentru mine! Cap.8 Învățăturile lui Isus În ceea ce privește personalitatea lui Isus Christos, ca și importanța Lui pentru omenire, Biserica Ortodoxă se
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Trei Ierarhi - 1893, - Sfântul Nicolae - 1897, - Înălțarea Domnului - 1898, - Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul - 1900, - Nașterea Domnului - 1901, - Sfântul Haralambie - 1903. De-a lungul acestui secol și jumătate care a trecut dela ridicarea Sfintei noastre Biserici, se cunoaște a fi trudit în calitatea lor de preoți parohi mai întâi cinci preoți din tată în fiu, fără a cunoaște cu precizie data la care a luat fiecare în primire sarcina păstoririi binecredincioșilor din sat, din cinci generații la rând până în anul 1877
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
organizat o foarte interesantă dar mai ales o foarte instructivă drumeție cu copiii tuturor claselor, la pădurea ce aparținea de-acum părinților lor, care, după cum am mai adus vorba, de-o bună bucată de vreme scăpaseră de iobăgia în care trudiseră secole întregi bunicii și străbunicii lor. În excursia aceea școlarii ce erau acum mai mari cu un an, aveau să înțeleagă percepând pe viu, multe din învățăturile ce le căpătaseră în timpul exercițiului școlar despre frumosul lor sat de munte. În timpul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]