1,869 matches
-
artei naive caraș- severinene nu putem trece peste participările sale cu lucrări la saloanele internaționale de artă naivă de la București, Reșița, Pitești, Iași, Botoșani și peste premiul II (1985) și III (1986)...... Lucrările poartă aceeași marcă a determinărilor cromatice în tușe vesel-tragice, recuperarea unor tipologii ale tradiției în secvențe dominate de ideea naivă, de exprimarea voluntaristă a vieții satului bănățean de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
adapteze mijloacele la un anume tip de emoție produs de contemplarea lumii din jur. Diferența este că România nu e o țară atât de însorită ca Italia, așa că umorul nostru e mai gros, în vreme ce la neorealiștii italieni era mai suav. Tușa e mai groasă la noi. în general, când ne punem pe creație, noi ne luăm mai în serios decât italienii. Iar rezultatele arată cine are dreptate, ca să revin la prima ta întrebare. Ei bine, în acest context, Nae rămâne în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Allegro allarmato), nici scenariul, nici regia nimic : e cel mai prost film al celui pe care ziarul Adevărul l-a premiat acum câtăva vreme, așa că acum a făcut ciocul mic Ce-i drept, Daneliuc a stat (prea) mulți ani pe tușă, într-o meserie în care, dacă nu faci film după film, ești out. Dar asta nu explică totul. L-am văzut recent pe Daneliuc spunându-i Mihaelei Rădulescu că regizorul trebuie să știe să scrie scenariu ; poate că trebuie, dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșco vane, nasul coroiat și subțire
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de cârlionți sârmoși și arămii era stropită de pistrui. Părea un berbec tânăr care se uită de- aproape la flăcările unui foc” <endnote id="(873, p. 37)"/>. În anii ’30, și poetul evreu H. Bonciu Își vede conreligionarii În aceleași tușe cromatice : Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din Talmud <endnote id=" (691, p. 176)"/>. În nuvela La țigănci (scrisă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De altfel, În Evul Mediu european, situația nu a fost radical diferită. Imaginarul colectiv al Europei prerenascentiste a generat un portret „esențial negativ” al negustorului <endnote id=" (515, p. 188)"/>. Pentru Toma d’Aquino, „Comerțul are În sine ceva rușinos”. Tușele negative din portretul negustorului s-au adăugat la imaginea oricum negativă a evreului. Este interesant de văzut cine sunt cei supuși „chinurilor Iadului” În fresca Judecății de apoi reprezentată, de pildă, În pridvorul bisericii Mănăstirii Hurezi, ctitorită În 1693 de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
corpului” <endnote id="(126, pp. 7-9)"/>. Ultima remarcă a fost probabil influențată de zicala deja amintită : „Ovreiu’ până nu Înșală nu mănâncă”. „Trebuie să facem dreptate evreilor” În „romanțul original” Ciocoii vechi și noi (1863), Nicolae Filimon a zugrăvit cu tușe negre imaginea negustorului evreu din Bucureștiul primelor decenii ale secolului al XIX-lea (1814- 1825). E vorba de chir Costea Chiorul, un afacerist fără scrupule, „evreu de origine”. El era „cel mai mârșav și mai calpuzan dintre toți grecii [= fanarioții
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
necinstit, ci cârciumarul pur și simplu. Oricum s-ar purta, acesta este iremediabil sortit Iadului, fiind considerat un agent al Diavolului. Având În vedere faptul că În satele din estul Europei cârciumarul era, de regulă, evreu, demonizarea cârciumarului a adăugat tușe noi portretului demonic al „evreului imaginar”. Reciproca este și ea valabilă (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). În folclorul mitic românesc, nu numai tutunul este „iarba dracului”, ci și vița-de-vie. În legendele populare de origine bogomilică, structurate deci conform unei teologii dualiste
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai bine, „ca o fată de zece ani” <endnote id="(182, p. 147)"/>. Acest tip de legende (Adormirea Maicii Domnului) a fost atât de răspândit În spațiul culturii tradiționale românești, Încât imaginea Sfintei Marii, și așa complexă, a câștigat câteva tușe noi. Maicii Domnului i-a fost atribuită, de exemplu, calitatea inedită de a tămădui bolile de ochi <endnote id="(498)"/>. Vezi, de pildă, „descântecele de albeață”, atestate În Moldova, În care Maica Domnului era invocată să „curețe albețele/ și cețele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
121)"/>. Rămâne să ne Întrebăm dacă este Într-adevăr o superstiție a evreilor sau una a creștinilor, doar pusă pe seama evreilor. În orice caz, dacă acceptăm explicația notată cu nr. 3, prezentată mai sus, atunci ceea ce părea a fi o tușă pozitivă În portretul „evreului imaginar” (el este de bun augur) se dovedește a fi de fapt Încă o trăsătură negativă a imaginii sale : el este un bun receptor al Diavolului (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). Magia primului oaspete Revenind la superstiția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
l-am citit, și în manuscris și tipărit: proză, teatru, eseu, poezie. Scrisul său e dens, economic. Comentîndu-i debutul, îi remarcam, de pildă, acuitatea, pasele ironice, expresia neologistică, sicativă, tăioasă. Doza atent surprizele, combina subtil realitatea cu visul, aplica inteligent tușele lirice menite să emoționeze. în pofida calităților, n-a beneficiat de mari succese. Două sînt cauzele: una ține de firea sa nonconformistă, aparent arogantă și gata de sfidări, care îl condamna la izolare; celalată ține de climat: a apărut într-un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
încasat o singură tartă în toată perioada lui de glorie.) Cît despre caricaturile de gangsteri americani, singurul argument care poate fi adus în favoarea lor este că nici portretele hollywodiene de est-europeni nu se caracterizează, în marea lor majoritate, prin finețea tușei. La care răspunsul este : dar nici chiar așa. Nici chiar așa. Nea Mărin nu e ca Păcală. Nu e indescriptibil ; e consternant de explicabil. Nu e doar cea mai populară comedie romînească din toate timpurile. E și matrița marilor succese
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care sînt un toreador și o gitană. Dar tocmai momentele astea de fantezie scot în evidență lipsa de imaginație coregrafică a regizorului Adam Shankman. Pentru o comedie muzicală retro, fixată, la modul ironico-nostalgic, pe kitschul anilor 60 și agrementată cu tușe grotești, filmul își ia prea în serios mesajul de toleranță față de oamenii care arată mai altfel, după cum devine mult prea solemn și în chestiunea drepturilor egale pentru afro-americani, de parcă aceasta ar fi în continuare o cauză fierbinte și realizatorii s
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vii. De acord, sînt pline de viață (în sensul de personaje pitorești, detalii fistichii și întorsături narative amețitoare), numai că viața din ele e o reconstrucție academică a vieții din alte filme. Nu au un aer de muzeu (conțin multe tușe excentrice și, de obicei, sînt la zi în ceea ce privește reprezentarea violenței și a sexualității), dar atmosfera lor are ceva din atmosfera de sub un clopot de sticlă. Vechile noir-uri, ca și vechile comedii sofisticate sînt produsele unui anumit climat sociocultural, ale unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Joel și Ethan Coen în noul film al fraților Coen, Citește și arde, John Malkovich joacă rolul unui fost analist de la CIA care se apucă să-și scrie memoriile ca să se răzbune pe cei care l-au pus pe tușă. Numai că analistul are o soție infidelă (Tilda Swinton). și soția are un avocat care o sfătuiește să intre în computerul lui și să-i fure pe un CD situația financiară. și avocatul are o secretară care reușește să piardă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.Ă Să remarcăm că acest final este o posibilitate care a fost anticipată în text, și care acum buclează creând o armonie superioară și o tușă lirică. Totul este însă profund anti- caragialesc. Naratorul refuză la scenă deschisă acest final divulgându-i caracterul pur ficțional și implicit aerul de farsă. Este rama care redimensionează faptul anecdotic la scara unei ordini cosmice, unde cele două existențe sfă-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și monstruosul fac parte din stilistica caricaturalului. La aceste deformări apela și Caragiale când
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să vină din interior. Singura soluție ar fi fost schimbarea radicală a vechiului dinozaur instituțional! Dar Îmi era imposibil să aplic alternativa tăierii cu bisturiul În carne vie. Cum nu suportam ideea de a veni din America să pun pe tușă oameni care aveau de susținut familii, cu un salariu oricum de mizerie, dar fiind și eu la rândul meu frustrat de mediocritatea morală a multora, o Îmbinare curioasă de pasivitate și indolentă obrăznicie, am hotărât ca În locul lor să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
interbelic din ținuturile sud-estice ale României, mereu supuse presiunilor de interes geo-politic. Cu dragoste și respect fiul scriitor a pipăit litera tatălui și cuvântul mamei încercând în această primă editare să lase cât mai amplă respirația documentului, a vieții trăite, tușele de abstractizare fiind ușoare, fluide. Scris drept pentru Tatăl intrat în Lumea Drepților, aplecat și subțire pentru Mama nonagenară. Totul începe cu subtila radiografiere a Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Mențiunile rarisime constituie dovada fermă a precarității fenomenului în spațiul imaginar românesc : nici măcar ofițerii de marină de la final de 1800 nu au reținut vreo poveste cu pirați, autohtonă, demnă de a figura în vreo ficțiune elaborată. Când se ivesc în tușe literare mai groase, pirații sunt de obicei greci sau, în fine, orientali, chiar dacă evenimentele care-i privesc se desfășoară în spațiul autohton sau aproape. Pictura stă oarecum mai bine, la începutul secolului al XX-lea, căci sunt câțiva artiști importanți
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
desfășoară în spațiul autohton sau aproape. Pictura stă oarecum mai bine, la începutul secolului al XX-lea, căci sunt câțiva artiști importanți care s-au aplecat asupra peisajului marin, dobrogean, bulgăresc și mediteranean, cu sau fără prezența corăbiilor, în compoziție. Tușe stilizate, impresioniste, întâlnim, de pildă, la Gheorghe Petrașcu, Ion Pacea, Ion Theodorescu-Sion, Marius Bunescu, Nicolae Enea, Nicolae Dărăscu, Petre Iorgulescu, Samuel Mützner, Ștefan Popescu, Iosif Rosenblut, pentru a lua numai câteva nume de contemplatori asidui ai mării. Niciunul, însă, nu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cea mai mare societate de asigurare pe apă din toată lumea. În Schițele marine mențiunile sunt oarecum mai numeroase, pentru că prozele au dezvoltat o galerie mai variată de personaje a căror existență e legată, într-o formă sau alta, de mare. Tușele descriptive, însă, au rămas la fel de subțiri. În Moartea pilotului (1897), de pildă, bătrânul pilot grec Barba Spiro povestește că, în vechime, Sulina era cuib de pirați care jefuiau vasele ce se apropiau de Gurile Dunării, făcând, treptat, marile averi cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
felinar la picioare!". Dacă momentul nu ar fi fost atît de grav, acest scenariu de roman foileton sau de film pentru cinematografe de mahala, în stilul Fantomas, mi s-ar fi părut de cel mai înalt comic, punînd o ultimă tușă de culoare la portretul acestei uimitoare figuri care era Ferdinand, țarul bulgarilor. Pentru amintirile carierei mele, probabil că trebuie să regret că precipitarea evenimentelor nu mi-a permis să am această ultimă întrevedere cu suveranul bulgar, căruia baronul d'Eppinghoven
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Medaille von Wien bekommen!). Cuvinte îngrozitoare rostite de un om care simțea că în spatele său, pe ascuns, conspirații politice servite de josnice manevre polițienești încearcă să-i distrugă planurile de viitor, punîndu-i chiar viața în pericol. Și ca o ultimă tușă la acest sumbru tablou de la Sarajevo: cînd un înalt personaj cade victimă unui atentat, funcționarul responsabil cu securitatea plătește această nenorocire cu postul pe care îl ocupă. Aceasta a fost, printre altele, soarta prefectului departamentului Rh(ne după asasinarea președintelui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
întinsă, așteptînd nu atît mîntuirea spirituală, cît pe aceea financiară, egală cu pomana, din partea alesului lor. Un populism care, de obicei, aparține stîngii a fost translatat prin edict de Pipera în partea dreaptă a peisajului politic. O linie creștină cu tușe extremiste. Un guvern conturat deja pe hîrtie, dar ținut secret pînă la verdictul CNSAS. Gigi Becali nu vrea foști securiști pe lîngă el. Nu vrea „bagabonțeală“, după cum însuși se exprimă. Vrea un stat religios, chiar ușor taliban. „O Românie ca
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]