3,788 matches
-
și... când uită ăștia de tine, te întorci și dai lovitura în lingvistică (ceea ce s-a și întâmplat); Grengoar, tu te duci cu bursă în Albania, vezi ce e cu cuvintele comune românei cu albaneza, lămurești chestiunea asta atât de tulbure și... te întorci cu o carte ... XIII. BOMBA CU CEAS, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014. Poveștile lui Și planurile Le tot aud Ca ticăitul Unui ceas De demult... Se scurg Cu regularitate Ca
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
DIN MUNȚI / NOAPTE Prințesa și Paloș privesc de pe o stâncă peste întinderile muntoase. Vampirica tresare și-l cuprinde în brațe. PRINȚESA:(cu îngrijorare) Iubitule, am o presimțire rea... PALOȘ: De ce iubita mea? PRINȚESA: Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi. PALOȘ: (nedumerit) Dușmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre? PRINȚESA: (cu tristețe) O senzație stranie îmi prevestește că Împărăția Contelui este amenințată. Din nou este prezentată o imagine de ansamblu a munților în noapte. INT. / CAMEARA DE COMPLOT / NOAPTE
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
pân la gleznă mă mângâia și lin îmi coborâse-n palmă o rază de senin. doar eu și marea, straniu țipa un pescărus, și viața mea pornise spre alt abrupt urcuș ... Zăpezi Să conjurăm zăpada să ningă peste noi Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă, Și lupilor din tindă să le-oferim culcuș Și dragoste flămândă într-un ungher de casă. Primește-mă în clipă ca într-o nouă iarnă, Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecând; Din universul gheții
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
acestui cumuum de neprincipialități, senatorul Victor Ciorbea a revenit foarte activ în viața publică românească. Această întoarcere e în măsură să rearmeze și să asigure cu muniția de principii, o serie de acțiuni menite să recroiască vaduri pentru multe ape tulburi și invadate de rechini. Fostul premier, în calitatea de vicepreședinte al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), ca urmare a alegerii sale la primul Congres al Alianței, convocat în aprilie 2013 la Sinaia, la una dintre Conferințele ANRM, susținute la
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
Au urcat pe vas, apoi câteva scări metalice le-au condus în ceea ce i s-a părut a fi pântecul vaporului și atunci a putut să vadă prin hublourile rotunde, situate undeva mai sus, în stânga capului ei, că apa vălurea tulbure, săltând cu îndrăzneală până la nivelul lor. Fixa cu ochii larg deschiși apa, ce părea că din clipă-n clipă va cuprinde tot corpul șubred al navei și va năvăli curând prin toate deschizăturile, simțindu-i forța, intuindu-i imensitatea și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PĂMÂNT NOU. PĂMÂNT VIU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului luna de jad umple curbura conflictelor cu sămânța de aer a libertății. apele tulburi cresc până la buza pământului. izbucnesc în sfera vie a gândului, înflorind într-un bob de mercur. sarea tălpilor, pași adună pe zvâcnetul tâmplelor. luna plină, în jad lasă fulgerele să înalțe haloul, pe culmea disperării în agonie... luna de jad
PĂMÂNT NOU. PĂMÂNT VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346899_a_348228]
-
cu niscaitreburi de-ale ocolului silvic, după afirmațiile brigadierului care-l așteptase în dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
vecină cu nebunia nu era neapărat riscul de a mă lăsa în voia avalului fluviului adânc și rece, cât mai ales faptul că starea de normalitate a lui nea Gică era aceea de a avea sânge în alcool, privirea lui tulbure, ochii roșii de nesomn, precum și aluviunile bahice ce abundau în bere, vin, țuică și nu numai, nu aveau un loc anume de depozitare, ci se împrăștiau inconștient în toată ființa lui, generând un miros stătut, de boască veșnic mucegăită. Era
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
cântă, Timpului să se mlădieze în secunde de lumină și o va face, Ierbii să-ți crească spicul speranței și o va face, Drumului să curgă pe cărările fericirii și o va face, Nopții să aprindă stelele eliberării de orice tulbure încercare și se va conforma... Așa că ridică capul, prietene, și hai să privim răsăritul unei noi stări, bucurii sau numai zile și vor cântă toate păsările și universul tot va vibra de sunete! Referință Bibliografică: În câmp / Lia Zidaru : Confluențe
ÎN CÂMP de LIA ZIDARU în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346276_a_347605]
-
copilul printre ele/ Se lovi de una dintre stele.// Și țipând, probabil de arsură,/ Buzele lui pământești gemură,/ Aducând din vasta depărtare/ Și ecoul stelei încă-n floare” (Vis). Sau: “Mi-a povestit mama, azi dimineață,/ Că a visat ape tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna să vină în sus.// Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,/ Cu sulițele spicelor lucind,/ Tulpini aburind,/ Să schimbe la față livada.// Și-arzând de arsura nuntirii
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
evocați cu lux de amănunte. Un oarecare fior nostalgic este prezent permanent și aceasta și pentru că, anii trecând, autoarea se vede în oglinda copilăriei și a adolescenței, care nu diferă cu mult de cea a tuturor copiilor acelui timp. Atmosfera tulbure, apăsătoare din casa Danei, faptul că a avut o mamă mai rigidă, predispusă bârfei cu vecinele de bloc și un tată căruia îi plăcea mult păhărelul și scandalurile se țineau lanț, au făcut-o să se simtă oarecum stingheră în
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
fizic, gesturile lui Maur. O mână caldă i se așeză pe frunte. Tresări ca scuturată de friguri. Era mama, care foarte mirată, venise să vadă ce este cu fata ei, de nici un bună ziua nu reușise să spună. Privirea Oanei era tulbure și ochii-i înotau în lacrimi. -Ai să-mi spui ceva, draga mea? Spusese mama cu multă căldură și cu voce scazută. - M-am certat cu Maur ... cred că sunt o ... proastă. - În nici un caz ... fata mea, nu este o
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
pe parcurs în funcție de evoluția vieții fiecăruia. Cristina credea că în trecutul ei avea lucruri ce trebuiau ținute ascunse și departe de curiozitatea oamenilor. Nu ar fi vrut să se întoarcă la existența anterioară unde lăsase atâtea întrebări fără răspuns, ape tulburi cu valuri învolburate, permanenta teama de ziua trecută și de necunoscutul din ziua următoare, exaltarea sau deprimarea, cât și dorința de a uita totul și de a avea un nou început. Dorea să se detașeze de acele povești ce și
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
a prins atunci dintr-odată: - Ține copilul în brațe și trece-l dincolo de balcon. Îl ții în brațe și atât! Trece-l! Trece-l! Trece-l! Am căutat o oglindă și m-am privit. - Ce vrei să faci? Aveam privirea tulbure, doar vârtejuri care se învârteau fără încetare. Privire de om nebun, ce mai. Am zis că voi fi în stare să trec cu bine proba la care eram din nou împins fără voia mea, că altminteri nu mai era chip
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
a pleca de la președinția Uniunii Scriitorilor, dar s-a păstrat la Teatrul Național director, ne făcând parte din organizația de acolo și, până să se observe lucrul acesta, a reușit toate temenelele ca să ajungă să fie iertat. În acest context tulbure, lucrurile trebuind să se birocratizeze, a rămas la CC cu problemele literare, mai mărunt și, precaut, conștient de funcția sa nedecizională, Paul Georgescu, recenzent și el, dar dintr-o generație mai citită și cu facultatea aproape făcută, fapt pentru care
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
cercul lui de prieteni: „Să ne ferească Dumnezeu să ajungă la putere această „aristocrație muncitorească”, provenită din cel mai mizerabil stat polițienesc și bolșevic din Europa, că atunci va veni sfârșitul lumii.” Iată că am ajuns să trăim aceste vremuri tulburi, guvernați și conduși de 23 de ani de cea mai perversă „aristocrație muncitorească” care a existat vreodată pe pământ. Dintotdeauna, marii artiști romantici care au iubit fără măsură lumea aceasta, ca să nu își piardă rodul creației, au avut nevoie de
SCRISOAREA NR.73. EPISTOLĂ ADRESATĂ PREASTRĂLUCITULUI NOBIL DOMN PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345256_a_346585]
-
ETERN Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pierdut în etern Ai fost lumina umbrei mele Acel zâmbet ce-mi dădea putere Alinarea din tandra mângâiere Acum mă pierd în ape tulburi În ocean de vise neîmplinite Acolo unde lumina În veci nu-mi va străpunge Mă pierd în suferința nimicniciei mele Ca o frunză pe apa și fulgerul în haos Anodin ca rostul timpului în spațiu Mă pierd, în ale mele
PIERDUT ÎN ETERN de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376903_a_378232]
-
când îi simți piciorul între pulpele prea fierbinți în acea seară, tresări fără să vrea ca și cum a fost electrocutată. Treceau prin corpul său săgețile a mii de volți. Se simțea pierdută, așa că se îndepărtă de el și cu o privire tulbure îndreptată direct spre ochii lui, îi spuse: - Este prea mult pentru mine în noaptea asta și nu știu dacă fac bine ce fac, și nici ce urmări pot avea asemenea nebunii ce-mi trec prin cap. Te rog, hai să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf, neclintite, stăteau crucile. Toate trei. Mereu - trei. Nu de mult tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și cerul, uimite și
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
inventatul decor cu castelul plutind sub o lună speriată, culcușul nupțial unde sângele învia, oglinda fermecată unde ți se conturau chipul, mâinile suave, ochii aceea mari care trimiteau mii de săgeți către o inimă în derivă, imaginea ta era mereu tulbure iar flacăra părului tău incendia văzduhul și-mi hărțuia umbra precum o nălucă din dramele shakespireane; vorbesc cu vântul și tac în fața celor apropiați să nu mă fac de râs, eu care puteam sorbi un cer întreg dimineața acum aud
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
ei au fost contemporani întru arta de a trăi cu demnitate, artă pe care au respectat-o cu sfințenie, la fel ca și pe cea muzicală, până la capătul vieții, aidoma unor niște eremiți trăitori în pustiul sumbru al vremii lor tulburi. Teoretic, pentru fiecare Ființă umană în parte, demnitatea ar trebui să fie echivalentă cu însăși condiția sa fundamentală de a fi, tocmai fiindcă ea nu reprezintă numai mijlocul acestei Ființe de a exista, practic, într-o anumită ordine echilibrată de
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
contemporane. Vegherea maestrului la aceste virtuți și implicarea directă prin discurs și activitate, spre restaurarea vieții românești, se răsfrâng în distincțiile ce i s-au decernat în perioada de după 1989, atât de îndelungată și totuși, din perspectiva opiniilor maestrului, încă tulbure, încordată, absentată de soarele restaurării: medalia Academiei pentru Devotament Național din Franța (filiala din România), 1991; Crucea Casei Regale a României, însoțită de brevetul subscris nr. 54, conferite și înmânate de M.S. Regele Mihai în cadrul unei ceremonii de la domeniul regal
SORIN ILIEŞIU. ÎN RĂSPUNDEREA ŞI ÎNCREDEREA ROSTURILOR NAŢIUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377874_a_379203]
-
de încredere, de asemenea înarmat, un Tudor conștient de poziția sa în societate dar și de pericolele și riscurile inerente acestei situații11Cămașa morții era deja îmbrăcată și el simțea de aceasta cu mult înainte de revoluție. După cum se vede, vremurile erau tulburi, complicate, însă oamenii erau în măsură să le înfrunte. Cu atât mai mult cei din elita boierească sau unii dintre fruntașii și întreprinzătorii proveniți din celelalte stări sociale, așa cum s-a văzut la Revoluția din 1821, precum și în deceniile următoare
LUMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376348_a_377677]
-
lumi și nimeni nu moare de foame. E foarte rentabil să te prefaci erou ieșit din cercul celor răstigniți pe idealuri, oricum de azi până mâine ori mai departe toți se declară nevinovați, căzuți în dizgrația celor prefăcuți cum apele tulburi după furtună. Ca un fenomen imposibil de prevăzut poți scotoci prin memorie și nimic nu pare mai plauzibil decât ieșirea din labirint. Probabil nicio apă normală pe subțirele fir al al nădejdii nu m-ar lăsa să dorm liniștit ca
PROBABIL NICIO APĂ NORMALĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376404_a_377733]
-
lumi și nimeni nu moare de foame. E foarte rentabil să te prefaci erou ieșit din cercul celor răstigniți pe idealuri, oricum de azi până mâine ori mai departe toți se declară nevinovați, căzuți în dizgrația celor prefăcuți cum apele tulburi după furtună. Ca un fenomen imposibil de prevăzut poți scotoci prin memorie și nimic nu pare mai plauzibil decât ieșirea din labirint. Probabil nicio apă normală pe subțirele fir al al nădejdii nu m-ar lăsa să dorm liniștit ca
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]