6,704 matches
-
șî o tras asupra noastrî. Atunci o murit ajutoru’ comandantului di tun, saracu’. Șî comandantu’ o fost rănit ușor. Era un om tari cum sî cadi comandantu’ aista. Nu să dăde’ în lături nici di la o treabî. Împinge la tun alături di noi. Numa’ ci îl auzăi: „Hai, băiețî tati’, sî scoatim dihania din glod, cî altfel am feștelit-o”. Pune umăru’ șî parcî era mai ușor când îl videm cum sî opintești lângă noi... ― După război ai mai aflat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul lor că locul troienit era la intrarea într-o pădure de brad. Când s-au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încă prin școală. ― Cine dintre voi este Dumitru Dinsus? - a întrebat sergentul, după ce a cercetat hârtiile pe care le primise de la ofițerul de serviciu. ― Eu sunt, domnule sergent - a răspuns Dumitru. ― Ai fost sergent la artilerie? ― Da. Chiar comandant de tun! ― Bravo! Numai că aici nu avem tunuri. Da’ cine știe? Te-a trimite la o unitate de artilerie. Că se cam respectă arma la care ai fost de recrut. ― Bine ar fi - și-a exprimat speranța Dumitru. ― Uite că am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru Dinsus? - a întrebat sergentul, după ce a cercetat hârtiile pe care le primise de la ofițerul de serviciu. ― Eu sunt, domnule sergent - a răspuns Dumitru. ― Ai fost sergent la artilerie? ― Da. Chiar comandant de tun! ― Bravo! Numai că aici nu avem tunuri. Da’ cine știe? Te-a trimite la o unitate de artilerie. Că se cam respectă arma la care ai fost de recrut. ― Bine ar fi - și-a exprimat speranța Dumitru. ― Uite că am să încerc să pun o vorbă bună
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru a vedea unde se află unitatea la care au fost trimiși. ― Măi Todiriță, să știi că astăzi am pășit cu dreptul. ― Adică? ― Apoi acolo unde mergem acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru. Poate îl întâlnim pe sergent, să-i mulțumim. ― Cum să-i mulțumim? Numai așa din gură. Ia scoate tu sticla ceea cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cei mari? Ce să mai facem cu hârbul ista? Da’ la ce armă îți fi făcut când ați fost de răcute? Că eu tot la chefere am făcut. ― Noi am fost și suntem artileriști. Știți doar că până nu tușesc tunurile nu începe nici un atac al infanteriei - a răspuns cu împăunare un zdrahon. Înfrigurați, au revenit în vagon. Fiecare s-a culcușit cât a putut mai bine, pentru a se încălzi și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aruncat peste un pârâu... „L-om trece noi” - ne-am gândit, continuându-ne drumul... O pantă destul de mare ne-a ieșit în întâmpinare. Nu-i vedeam întinderea. Așa că am mers înainte. Încet-încet, însă, caii nu mai puteau trage dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drumul... O pantă destul de mare ne-a ieșit în întâmpinare. Nu-i vedeam întinderea. Așa că am mers înainte. Încet-încet, însă, caii nu mai puteau trage dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc. Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a trecut prin cap ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a trecut prin cap ca o săgetare... ― De ce n-ați oprit înaintarea, ca să căutați mijloace pentru a vă ajuta să treceți hopul? - s-a auzit glasul omului care avea mereu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin cap ca o săgetare... ― De ce n-ați oprit înaintarea, ca să căutați mijloace pentru a vă ajuta să treceți hopul? - s-a auzit glasul omului care avea mereu de pus o întrebare. ― Doar asta ne lipsea. Să ne trezim oameni, tun și cai pe fundul pârâului. Am strigat la cei din amonte să-mi vină în ajutor. Cât ai clipi, am simțit umărul camarazilor mei. Cu mare greu, am reușit să punem tunul pe loc tare. Eu mă aflam încă pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Doar asta ne lipsea. Să ne trezim oameni, tun și cai pe fundul pârâului. Am strigat la cei din amonte să-mi vină în ajutor. Cât ai clipi, am simțit umărul camarazilor mei. Cu mare greu, am reușit să punem tunul pe loc tare. Eu mă aflam încă pe ultima bârnă a podului, clipă în care s-a auzit un pârâit puternic și am simțit că mă duc în gol... Podul se rupsese sub greutatea noastră și a tunului. Cred chiar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să punem tunul pe loc tare. Eu mă aflam încă pe ultima bârnă a podului, clipă în care s-a auzit un pârâit puternic și am simțit că mă duc în gol... Podul se rupsese sub greutatea noastră și a tunului. Cred chiar că undeva mai sus a plouat mai tare și pârâul primise puhoiul... Mi s-a oprit respirația! În timp ce cădeam, am urlat ca o fiară după ajutor, dar era prea târziu... Apa mă ducea deja de-a valma cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la sapă - a vorbit învățătorul. ― Ai cam ghicit, prietene. Sunt cântăreț bisericesc la biserica de la mine din comună. ― Uite că încet-încet începem să ne cunoaștem - a conchis învățătorul. ― Ne-om cunoaște mai bine când om trece la frecat pârdalnicul de tun. Acum, însă, ar cam fi cazul să mai întrebăm de sănătate plosca asta cu rachiu și pe urmă om vedea noi cine ne mai spune o poveste. Da’ una așa, ca pentru niște bărbați ce pleacă la oaste. ― Când făceam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
destinație, Dumitru și-a adus aminte de toate momentele cele mai neplăcute. Singura imagine care a revăzut-o în memorie cu plăcere a fost cea dintr-o dimineață de primăvară, când a fost făcut sergent și ajutor de comandant de tun. „Doamne, câtă lumină era în acea zi!” Și acum i-a tresăltat inima de mândrie!... Când au ajuns la poarta cazărmii, locotenentul a ordonat: ― Formație, stai! Oprirea a fost mai degrabă o buluceală. Locotenentul s-a dus la ofițerul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Armata de drept unde ai făcut-o? ― Tot aici, domnule locotenent colonel - a răspuns Dumitru, într-o poziție de „drepți” exemplară. ― Tu nu ești cel care atunci, în acea aplicație de noapte, pe o ploaie torențială, te-ai întors cu tunul tras de o pereche de boi în loc de caii cu care ai plecat în aplicație? ― Eu sunt, domnule locotenent colonel! - a răspuns Dumitru, în timp ce prin mintea lui a trecut ca o fulgerare acea întâmplare. Și-a amintit și felul cum, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gazdă. Dumitru s-a așezat mai bine, rămânând cu ochii ațintiți asupra ofițerului, pentru a se dumiri cam în ce ape se scaldă. Acesta, lipsit de ținuta cazonă, părea un om cumsecade. ― Ei, cum a fost cu boii înjugați la tun? ― Domnule locotenent, permiteți... ― Te rog să vorbești ca în fața alor tăi. Lasă tonul cazon de o parte. Acesta se folosește doar în condiții oficiale. Aici suntem numai noi doi... Spunând acestea, ofițerul s-a ridicat și a coborât din dulăpiorul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Umplând din nou paharele, l-a îndemnat: ― Hai! Povestește! ― Nu știu de unde să încep povestea... Păi, eu cred că e cel mai bine să pornești din momentul când ați ieșit pe poarta cazărmii. ― Apoi, după câtă instrucție am făcut cu tunurile, a venit vremea să facem și aplicații. Întâi aplicații de zi și apoi una de noapte, pentru care ne-am pregătit multă vreme... În ziua de dinaintea acestei aplicații, a fost o forfotă grozavă, iar ordinele curgeau ca grindina. „Ați luat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cutare lucru? Oamenii sunt la locurile lor? Muniția de manevră este cât scrie la regulament?” Și câte altele... Răspunsurile veneau imediat, că altfel... Să te ții șmotru. Până la urmă, a venit și înserarea... La ordinul comandantului, am pornit. Caii de la tunul unde eu eram ajutor de comandant s-au opintit și au urnit „balaurul” din loc. Am pornit ca o liotă de lăieți cu corturile... Fiecare comandant de tun veghea ca totul să decurgă cât mai liniștit, fiindcă - vezi doamne - mergeam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urmă, a venit și înserarea... La ordinul comandantului, am pornit. Caii de la tunul unde eu eram ajutor de comandant s-au opintit și au urnit „balaurul” din loc. Am pornit ca o liotă de lăieți cu corturile... Fiecare comandant de tun veghea ca totul să decurgă cât mai liniștit, fiindcă - vezi doamne - mergeam să ocupăm poziții în vederea unui atac prin surprindere asupra inamicului... Pe la o vreme a început să picure și încet-încet a pornit să toarne cu găleata. Ce mai? Eram
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să ocupăm poziții în vederea unui atac prin surprindere asupra inamicului... Pe la o vreme a început să picure și încet-încet a pornit să toarne cu găleata. Ce mai? Eram în plină vară. Înaintam din ce în ce mai greu. După multă trudă și împins la tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile pe poziție de tragere. Ploaia a contenit tot atât de pe neașteptate cum a început. ― Caii mai aveau vlagă să tragă? - a întrebat locotenentul. ― Da’ artileristul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]