2,430 matches
-
după ce durerea l-a făcut să se dezlănțuie cu o forță atotnimicitoare. Este adevărat că, atunci când cucerea un oraș, omora în luptă bărbații, cum a făcut cu cei din familia Andromacăi și a Criseidei. Dar Andromaca însăși recunoaște că Ahile, ucigașul tatălui ei, Eetion, l-a cruțat pe acesta de un lucru care era, în lumea aceea, aproape mai crâncen decât moartea - lipsa onorurilor funerare: i-a lăsat armele cu care regele a ars pe rug, și i-a înălțat, după
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
gândurile lui, care sunt gânduri de durere. O durere care, în vraja sumbră și totodată senină a acelei clipe, e descărcată de ură și, într-un sens, împărtășită, ca durere omenească. Plâng împreună, apoi mănâncă împreună, și Priam îi cere ucigașului fiilor lui să-l găzduiască peste noapte acolo. Iar, la despărțire, Ahile, nerugat, îi făgăduiește încetarea, timp de douăsprezece zile, a luptelor, ca să-i dea răgazul să-și plângă și să-și înmormânteze fiul. Dar mai este totuși o clipă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îngădui un asemenea lucru. Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura de iubire omenească a Iliadei cu această tânguire finală. Iliada se încheie cum nici o altă tragedie nu se încheie: cu înapoierea leșului lui Hector de către Ahile, ucigașul lui, și cu tânguirea asupra lui a celei care adusese peste troieni urgia, iertați amândoi de Priam, care, în suferința lui, pe nimeni n-ar fi trebuit să ierte mai puțin decât pe aceștia doi: Puterea și Frumusețea care scot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți ani în urmă, Foinix și, mai târziu, Patrocles, însoțit de tatăl său. Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
după ce durerea l-a făcut să se dezlănțuie cu o forță atotnimicitoare. Este adevărat că, atunci când cucerea un oraș, omora în luptă bărbații, cum a făcut cu cei din familia Andromacăi și a Criseidei. Dar Andromaca însăși recunoaște că Ahile, ucigașul tatălui ei, Eetion, l-a cruțat pe acesta de un lucru care era, în lumea aceea, aproape mai crâncen decât moartea - lipsa onorurilor funerare: i-a lăsat armele cu care regele a ars pe rug, și i-a înălțat, după
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
odihnească, pentru că îi însărcinează cu rezolvarea uneia noi." În Examen la Horace, chiar Corneille subliniază defectele tragediei sale, care păcătuiește în privința unității de acțiune. Uciderea lui Camille creează un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
propună." Dacă autenticitatea faptului îl face credibil în ochii lui Corneille, pentru Scudéry, în schimb, istoricitatea nu este suficientă. În asta, scrie el, a greșit Autorul Cidului, fiindcă găsind în Istoria Spaniei că această fată a luat de soț pe ucigașul Tatălui ei, trebuia să-și dea seama că nu este un subiect pentru un Poem în toată puterea cuvântului, pentru că fiind istoric, și prin urmare adevărat, dar nu verosimil, cu atât mai mult cu cât șochează rațiunea și bunele moravuri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după uciderea tatălui său, este taxat ca neverosimil. Este imposibil ca o fată tânără de obârșie nobilă, care a primit cea mai perfectă educație, și care este prezentată drept plină de virtuți la începutul piesei, să ia în căsătorie pe ucigașul tatălui său. Un asemenea comportament face dovada unei incoerențe, unei "inegalități" a moravurilor inadmisibile pentru publicul timpului. "Cel puțin nu se poate nega că ea este o Amantă prea sensibilă și fără pudoare contrar bunăcuviinței sexului său și o Fiică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
victimei. Racine, interpretând complementul pe dos, îl comentează pe Aristotel în acești termeni: "Trebuie ca cei care acționează, sau să cunoască, sau să ignore ceea ce vor să facă." Pentru Racine, nu ar putea să existe vreo îndoială asupra identității victimei. Ucigașul își înfăptuiește actul în deplină cunoștință de cauză. Ceea ce ignoră eroii lui Racine este numai consecința pe care actul o va avea asupra lor înșiși. "Pateticul dramei raciniene constă în cea mai teribilă dintre descoperiri de către personaje: oroarea acțiunilor lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ce ne face același poet să știm despre Oreste? Dragostea sa pentru Hermiona. Furiile acestui prinț nu se datorează decât cruzimilor iubitei sale. În fiecare clipă îl vedem gata să se îmblânzească, numai să-i dea Hermiona vreo speranță. Acest ucigaș al mamei sale pare chiar să fi uitat nelegiuirea comisă. Nu este cuprins decât de pasiunea lui: vorbește, după paricid, de nevinovăția-i care îl apasă, și dacă, omorându-l pe Pyrrhus, este urmărit de Furii, asta se întâmplă pentru că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ochiul alb în stânga. Astfel tot sistemul de argumentare al lui Donald se prăbușește, împiedicându-se de acest ultim obstacol care-i spulberă întreaga teorie."118 Acest tip comic al silogismului baroc va fi dus la perfecțiune în Rinocerii și în Ucigaș fără simbrie, prin pseudoprelegerile Logicianului, adevărate mostre ale absurdității judecăților deduse mecanic, impuse prin facilitatea demonstrației A=B; C=B => A=C: "Logicianul: Iată deci un silogism: Isidor și Pricot au fiecare câte patru picioare. Pisica are patru picioare. Deci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
resort intim apriga dorință de pedepsire a știutului vinovat, justifică perfect recurgerea la sinucidere ca soluție atât pentru vendetă, cât și pentru salvarea sufletului său pustiit. Pe temeiul acestei farse macabre pe care Nastasia o pune în practică pentru pedepsirea ucigașului, subtitlul piesei, în formula voit oximoronică de tipul "comedie tragică", ar putea fi însoțit de sintagma "umor de spânzurătoare", aplicabilă aici în sens propriu. Piese ca Idolul și Ion Anapoda și Domnișoara Nastasia demonstrează astfel, pe de o parte, polimorfismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", ,noi aclamăm munca, travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror dezaxare reflectă absurdul propagat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doamne de Fr. Dürrenmatt), motivul "păcălitorului păcălit", în esență de factură comică, primește valențe tragic-grotești și în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate spirituală a înșelătorului. Practic, Anca se dovedește a fi mai crudă și mai imorală 54 decât ucigașul "păcălit", astfel încât gestul reparator echivalează mai degrabă cu un abuz, cu o simplă manifestate de răutate, condamnabilă în ochii spectatorului. De altfel, nu este singurul loc în care se poate descoperi o astfel de pervertire a motivului "înșelatului înșelat" la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a anulării identității și a demnității umane prin conformism sau masificare (Jacques sau Supunerea, Rinocerii), a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Herr Gunther, zise el deschizându-mi poarta. Nu că ar prea multe de văzut. Mă Îndoiesc că ar fi ceva care să vă intereseze. Nici nu știu de ce eu mai sunt Încă aici. Presupun că pentru a fi atent În caz că ucigașul se Întoarce la locul crimei, i-am spus astfel Încât să-i trezesc speranțele. — O, Doamne, credeți că s-ar putea să revină? respiră sacadat puștiul. Mi-am strâns buzele: — Cine știe? i-am răspuns, deși eu unul nu auzisem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îți pot spune că a fost vorba, cel mai probabil, de un pistol automat de 7,65 mm, ceva foarte puternic În ce privește muniția, cum ar fi un Mausser vechi, de exemplu. — De la ce distanță au fost Împușcați? — Aș zice că ucigașul se afla cam la 150 cm distanță de victime atunci când a tras. Rănile de intrare și de ieșire a glonțului sprijină ipoteza că ucigașul a stat la capătul de la picioare al patului. Și, bineînțeles, sunt gloanțe În tăblia de la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar fi un Mausser vechi, de exemplu. — De la ce distanță au fost Împușcați? — Aș zice că ucigașul se afla cam la 150 cm distanță de victime atunci când a tras. Rănile de intrare și de ieșire a glonțului sprijină ipoteza că ucigașul a stat la capătul de la picioare al patului. Și, bineînțeles, sunt gloanțe În tăblia de la cap a patului. — Crezi că a fost doar o singură armă? Illmann confirmă din cap. — Opt gloanțe, am adăugat. Asta Înseamnă o magazie Întreagă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Siegried. Numai că nu-și dădeau seama pe cine ar trebui să tragă la răspundere pentru ea. Așa că a fost Început un proces al sângelui. Războinicii burgunzi au trecut unul câte unul prin fața catafalcului eroului, iar când a fost rândul ucigașului Hagen, rănile lui Siegfried s-au umplut din nou de sânge, dând la iveală astfel vinovăția lui Hagen. Haupthändler zâmbi: — Asta nu prea ține de ancheta criminalistică modernă, nu? — Activitatea de investigație ar trebui să țină seamă de micile ceremonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Greis, astfel Încât acesta să poată fi imediat arestat. Și nu doar atât, dar ei au aranjat și ca Von Greis să fie săltat de Comandamentul de Alarmă și dus la cartierul general al Gestapoului. — Ce anume este Comandamentul de Alarmă? — Ucigași. Scutură din cap: Nu ați vrea să cădeți În mâinile lor. Raidul lor ar fi trebuit să-l sperie pe Von Greis: să-l sperie Îndeajuns de tare Încât să-l convingă că Himmler era mult mai puternic decât Goering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
țipând un păun și eram pe jumătate hotărât să-l Împușc și pe ăla dacă avea ghinionul să-mi iasă În cale. Nu-mi stătea mintea decât la omoruri. E ceva obișnuit În cazul omorârii unui om ca pe parcurs ucigașul să-și facă Încălzirea pentru evenimentul principal descotorosindu-se de câteva victime inocente, cum ar fi animalele de companie ale familiei. Activitatea de detectiv se referă În Întregime la construirea unui lanț cauzal, la identificarea legăturilor dintre fapte: cu Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În gol, ca și cum nu ar fi auzit un cuvânt din ce-i spusesem. L-am apucat de reverele jachetei, am tras de el să-l ridic În picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos, flască precum o cască de duș goală. L-am pălmuit din nou: — Trebuie să-i oprim, reacționă el. — Unde-i ține, deci? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
erau ostili Într-o manieră implacabilă. Erau și Sozi și Kozi, sindicaliști, judecători, avocați, doctori, profesori, ofițeri din armată. Soldați republicani din Războiul Civil din Spania, Martori ai lui Iehova, francmasoni, preoți catolici, țigani, evrei, spiritiști, homosexuali, vagabonzi, hoți și ucigași. Cu excepția unor ruși și a câtorva foști membri ai guvernului austriac, toți cei de la Dachau erau germani. Am cunoscut un deținut care era evreu. Era, În același timp, și homosexual. Și de parcă astea n-ar fi fost de ajuns, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și se lasă într-o încordare teribilă, mă întorc cu fața la pământ și-mi deschid brațele larg a îmbrățișare, în fața ochilor mei deschiși, aproape de sol, zac trupurile rănite de flori și fire de iarbă strivite în furia mea neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă agonizează tăcut jur împrejurul tău, dându-ți superba lecție a umilinței, dar n-o vei învăța, te ispitesc cu geniu! Nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Departamentul de Poliție din Los Angeles și au continuat să lupte în afara ringului - de data asta în războiul purtat împotriva infracționalității. Blanchard i-a dat de cap uluitorului jaf al băncii Boulevard-Citizens din 1939 și l-a capturat pe temutul ucigaș Tomas Dos Santos. Bleichert s-a distins în revoltele costumelor zoot din ’43. Iar acum sunt amândoi polițiști la Divizia Centrală: domnul Foc, în vârstă de 32 de ani, este sergent în prestigiosul Departament de Arestări, iar domnul Gheață, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]