2,898 matches
-
pe care îi luasem cu mine la Augusta. Eu am plecat singur, călare, spre Pietas Iulia. Mă voi întoarce în Pannonia numai după ce îl voi convinge pe Proculus să-l învețe pe fratele meu arta gladiatorilor. Aș fi cu adevărat uimit dacă maestrul nostru ar accepta propunerea ta. Titus veni lângă Antonius. — Îngăduie-mi să vin cu tine, legatule. — Tu trebuie să ajungi la Errius Sartorius, în Pannonia. Ne vedem în castru. Cei doi bărbați își strânseră mâna. Aș face orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mortal nu-l mai speriau. Când primi o lovitură de trident în umăr, nu ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă ar fi niște clești. Cu mâinile astea, chiar dacă m-ar fi ținut o sută de oameni, aș fi reușit să-l sugrum pe Vitellius. Proculus rămase tăcut; încerca să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știu pe cine să admir mai mult: pe tine sau pe maestrul tău. — Spune-i lui Valerius că a fost cumpărat de Vitellius. Oricum știe, fiindcă i-am zis eu, îl întrerupse Proculus. — Dar tu de unde știi? îl întrebă Manteus uimit. Acum vin de la întâlnirea cu împăratul... Își recăpătă repede calmul. — Da, așa e... tu le știi pe toate, zise plin de invidie. Pe toate. — Știu și că Vitellius ți-a dat mulți sesterți ca să-l aibă pe Valerius. Tu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se spune, iar Flavius Valens nu se grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot ce se poate fura și violând femeile celor care îl găzduiesc... — Dar Vitellius știe toate astea? întrebă Lucilius uimit, încruntându-se. Cum de dă atâtea banchete, fără să-și facă griji? Ce v-am spus acum e secret, prieteni. Bucătarul-șef își duse la buze degetul arătător murdar de făină. Dacă provinciile se ridică împotriva Romei, nu ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puțul săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Chiar și scuturile sunt negre. Suntem nefaști! Fu redus la tăcere de o mișcare bruscă a platformei, dar, mai mult, de priveliștea ce se deschise în fața ochilor săi când platforma se opri. — Dar suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se vedea amfiteatrul ce înconjura arena, transformată într-un peisaj cu coline înierbate printre care curgea un râu, cu tufișuri, copaci și pășuni. Dincolo de zidurile amfiteatrului se întindea Roma, cu strălucirea marmurei și casele cenușii cu trei niveluri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unde totul părea magic - copacii erau încărcați de fructe multicolore și strălucitoare ca niște nestemate și toate ființele de acolo, de la animăluțe la păsări și cele mai micuțe insecte se grăbeau, de parcă aveau de împlinit o misiune. Eu mă plimbam uimită, când mi-a răsărit în cale Zâna-Vară, care era îmbrăcată într-o rochie verde, împodobită cu fructe, frunze și fluturași colorați. Văzându-mă, m-a întrebat ce caut și cum am ajuns în împărăția ei. După ce i-am spus cum
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
pauză în drumul spre baie. De ce te agiți atâta? Mereu aceeași poveste. În fiecare an, același scandal. De ce nu citești ceva ce ne afectează? De exemplu, despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema? — Ce maimuță? o întrebă uimit tatăl ei. — Poftim, ești complet pe dinafară cu problemele locale! În ultima lună, a făcut valuri în afara cinematografului, a hărțuit doamnele, le-a tras de sari până și-au scăpat cornetele cu alune. Și băieții ăia de la universitate se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
somnolență îl cuprinse. Dar, deodată, amintindu-și sfatul pe care-l primise mai devreme, imitând tonul tatălui său, ciripi: — Da domnule, o să mă ocup imediat de asta, domnule. Dar odată ce începu, ultima parte a frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul se rotea asimetric, asemeni unui ritm cardiac neregulat, căci palele prinseseră între ele pânze de păianjen. Toți se întoarseră și îl priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în mână. O simți cum se întinde drept răspuns, ridicându-se sub degetele sale. — Ce să fac? întrebă scuturând-o din nou disperat. Nu vreau o slujbă. Nu vreau să trăiesc așa, se văită... Și, dintr-odată, sub ochii săi uimiți, suprafața guavei crescu și mai mult... și explodă cu un bum!, carnea cremoasă zbură în toate părțile, aruncând o ploaie de picături fine spre cer, împrăștiind semințe care loviră oameni de pe balcoane și acoperișuri și de jos, din stradă. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înțelepciune încât acestea rămaseră pe veci elementul său distinctiv. Era vorba de un farmec și o înțelepciune misterioase, desigur, dar evidente tuturor care veneau, în număr din ce în ce mai mare, să-l vadă, croindu-și drum până la poteca cea îngustă, ca să privească uimiți arătarea slăbănoagă, cu picioarele lungi, dintre frunze. Printre primii care făcuseră călătoria se numărau domnișoara Jyotsna și domnul Gupta. — Probabil că a trecut printr-o transformare completă și complexă, spuse domnișoara Jyotsna. Uite ce față diferită are acum. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
soți, soții și familii extinse. Ce frumoase erau poalele dealurilor himalaiene! Ce abundență și belșug! Fluturii zburau prin peisaj, plăcintele-de-copac și prinzătorii-de-muște zburau din pom în pom, șopârlele se scăldau în soare pe acoperișul de tablă al adăpostului paznicului, alunecând uimite în după-amiaza caldă, iar briza răscolea frunzișul. Ici-colo se zăreau pâlcuri de flori sălbatice, flori de culoarea și cu aroma fructelor, flori cu guri larg deschise și limbi care lăsau pe hainele adepților dungi de polen ca cele ale tigrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în cale înveșmântată în culori de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi auzi? întrebă uimit perceptorul districtual, cu gândurile distrase de strigătele mulțimii. Mai multe murături la un loc fac o droaie... ce e o droaie? Guptaji, orășelul ăsta e plin de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
accepte dacă al lui fusese respins cu atâta promptitudine? Nimeni nu fusese drăguț cu el, așa că nici el nu va fi drăguț cu Verma. — Categoric, nu, spuse. De ce, ce-are sucul de ananas? E un suc foarte bun, zise Verma, uimit. — Mă refer la planul tău, strigă furios inspectorul sanitar șef. (Vai, acum avea să aibă parte de un alt ulcer pe fond de stres, își zise, într-o străfulgerare rapidă.Ă — Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod în care o pot face pe Selina să vrea să se culce cu mine este de a nu vrea să mă culc ca ea. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
roz. Una peste alta, nu mi-e deloc clar ce vrea să spună tipul ăsta cu motivația. * Video-interfonul nou-nouț de pe biroul din oțel a emis un semnal gâtuit. Fielding a apăsat pe buton și a așteptat formarea imaginii. Părea ușor uimit. — Cine e? l-am întrebat eu. — E în ordine, Dorothea. Mulțumesc. Nu, așteaptă să te sunăm noi. Fielding s-a așezat și a spus: — Nub Forkner. — Bun, am spus. Cum Spunk Davis dezertase, cum Spunk se supărase și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și m-a condus jucăușă în dormitorul ei, sala oglinzilor, cum îi spune ea. Cred că s-a strecurat o greșeală. Probabil că mă confundă cu un alt tip. În clipa următoare era goală și trăgea la catarama nădragilor mei uimiți. În clipa asta m-am prins de ce se întâmplă și am preluat comanda. Las-o baltă, Butch, nu poți s-o faci. Nimeni nu poate, nici chiar tu. Mi se pare mie că încearcă să-și aplece capul... Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a mea, așa că mi-am aprins o țigară. — Crezi că sunt dezamăgită. Nu sunt, nu cred. Nu mai mult decât oricine altcineva. Pe chip i se citea surpriza. Mai era și altceva? Mi s-a părut că văd o plăcere uimită și oarecum reticentă, intenția de a scăpa din vizorul celui care nutrea gânduri despre ea care erau probabil... cel puțin consecutive. Nu-i cine știe ce, sunt de acord, e una din cele mai sărace relații de dragoste. Dar în familie, categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De asta sunt sigur. — Cum așa? Pentru că, în caz contrar, n-ai mai fi fost în New York acum, de aia. N-ai mai fi îndrăznit să revii. Niciodată. Ai fi rămas în Londra, cu micuța ta roșcată. Acum eram eu uimit. — Ai un birou și în Londra? Sunt surprins de faptul că știi unde e Londra. Sunt uimit că ai auzit de ea. — Mărețule, îmi spuse el. — Micuțule, i-am spus eu. Păstrez același sentiment că Frank Telefon e olog, șchiop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pachete luxoase. Selina purta echipamentul ei de vreme călduroasă: un tutu împodobit copilărește cu volănașe, plus o semibluză sutien, punctată ici și colo de transpirația ei parfumată. Începuse oare să se rotunjească ușor în jurul taliei? Poate, doar o idee. — Sunt uimită, spuse ea. Arăți cu totul altfel. — Cum așa? — Te-ai lăsat de băut? Pari mult mai stăpân pe tine. — Și tu. Tu arăți la fel, dar mai stăpână pe tine. Dar arăta, într-adevăr, schimbată. Dobândise ceea ce își dorise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]