13,247 matches
-
Conversăm ca între bărbați, ca între prieteni. Este prima persoană din comunitatea românească, deși este ungur-neamț din Arad, care mă face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau impresia de déjà-vu, parcă am mai umblat pe aici, într-o altă viață și într-un alt context. Întind mâna, caut o altă mână... Jozsi își așterne palma peste mâna mea, gestul lui mă liniștește, în zumzăiala din casă se aude vocea lui destul de ridicată: "Vreți să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Trăia cu amintirea atingerilor lui cum trăiești cu nevoia de aer. Parcă toate frustrările vieții ei se răvășiseră în această dragoste fără perspectivă. Cu Alex putea avea cel mult două ore de dragoste. Ajunsă la Budapesta, a fost nevoită să umble după un hotel de i s-a făcut rău. Ce simplu ar fi fost pentru Alex să-i facă o rezervare, sau, și mai simplu, să o invite la el. Nu știe unde stă, poate și asta face parte din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Trebuiau reconstruite conceptele. Cum poate fi liber un om care crapă de foame, care degeră de frig? Ce fel de morală îi putem cere? Ce fel de morală are cel care are putere, bani, prestigiu, dar și sclavi? Uitase că umblă după un hotel. Se plimba pe străzi fără să vadă oamenii, fără să audă ce se întâmplă în jurul ei, în astfel de momente o putea călca o mașină, putea s-o jefuiască oricine. A ajuns într-un turn, privește în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat mănăstirea. Închide capacul pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc siluete pe care nu le poate vedea, doar mâinile lor o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă să-i înlăture pe ceilalți, îi desfac picioarele și țipă, i se face frică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar nu și le-a făcut, pasiunea aceasta a căzut ca un blestem peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile lui Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hazardului. Nu era seară când Alex venea de pe șantier în care Ina să nu-l întrebe : - Ai mai fost pe la Miliție.? Trebuie să-i întrebi mereu: ce au mai aflat în legătură cu cazul nostru? Investighează, au vreun semnal, știu pe unde umblă șatrele? Am impresia că organele Miliției se mișcă prea încet. A trecut atâta vreme și ei nimic! Ancheta merge în pas de melc. Poate nici nu au întreprins o anchetă temeinică și noi așteptăm și așteptăm...! - Cum poți să crezi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
această știință ce nu se află în cărți îi poate prinde bine chiar și unui avocat. - Domnule, domnule, dacă voi avea un proces, musai am să vă rog să mă apărați dumneavoastră. Aveți ceva care nu au mulți oameni care umblă cu legile... dar poate m-o feri Dumnezeu. Cei doi se despărțiră cu o strângere de mână, socotit a fi un gest prietenesc, unul plecând cu gândurile sale, celălalt rămânând pe loc cu grijile lui și ale șatrei, nu puține
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce să se întâmple!? Nimic...! Ba ceva totuși s-a întâmplat sau mai bine zis se întâmplă! - Poți să-mi oferi și mie o explicație? Sunt cam obosit și nu cred că aș fi în stare la ora aceasta să umblu la capitolul unde probabil s ar afla unele supoziții. - Dragul meu, mă uit când la mine, când la tine. Suntem cum s-ar spune, doi oameni copți. Așa cel puțin se pare... Tu însă văd că nu reacționezi în nici un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de cinematograf, bunicul și-a făcut ucenicia în rularea primelor filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii mai tomnatici din sat, unde umbla vorba că și găinile sunt curve, căci mai toate crâșmele și băcăniile erau patronate de evrei, mari amatori de prospături și delicatese. Mărunțică, dar cu o voință de fier, și-a folosit instinctul de conservare să-și crească cei patru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o dată sau de două ori. Satisfacția gheșeftului era așa de mare, încât ne dăruia la toți din câștig câte un lucru de trebuință. Pe vremea aceea, nu se inventaseră pamperșii, iar chiloții de damă se găseau mai greu, așa că țărăncile umblau goale pe sub catrința înfășurată de două-trei ori și strânsă la brâu cu bârnețul lung de câțiva metri. O întâmplare hazlie mi-a rămas fixată în minte, când mergând pe ulița pustie împreună într-o seară, îmi zise să merg mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane de bună-credință, la Bobotează popa strângea bani pentru cel puțin o mașină nouă, iar cu ce mai aduna în Ajunul Crăciunului, când umbla cu „Icoana” din casă-n casă, în doi-trei ani își amortiza darul oferit la Epitropie pentru numirea sa în Parohie. Stau și mă gândesc că prin unele sate izolate și sărace din munți sau de pe malul drept al Prutului, sunt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se pierdu apoi În mrejele unui somn chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai mult despre stupizenia aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le tot Îndesa discret În pantalonii de trei sferturi, cu bretelele intersectate. Lui Milu Îi puteam cere aproape orice. Îmi zâmbea liniștit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acasă. Îi împărtăși mamei ei cu ce impresie rămăsese din această vizită. Mama sa o certă cu asprime: - E o biată bătrână! N-are pe nimeni. Pot să ajung și eu ca ea dacă fata mea, în loc să învețe carte, va umbla după cai morți să le ia potcoavele. - Da’ învăț, mamă... Ce Dumnezeu, cum aș putea să te conving? se alintă ea. - Vom vedea ce zice catalogul! Știi bine că anul trecut unele note nu ar fi avut ce căuta în dreptul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
drumul de acasă până la școală și de la școală până acasă, e pândită adesea de atâtea capcane!... Dacă ar fi fost mai versată, ar fi intuit că Marcel are stofă de Don Juan, ca să se pronunțe elegant, deși în minte îi umblau cuvinte grave escroc, bandit, om de nimic. Ceea ce îi spusese ei, toate declarațiile acelea pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble prin minte își spuse ea, e fiul meu, oricum ar fi! În timp ce își privea copilul, căutând parcă o confirmare din partea Olgăi, aceasta avea privirea undeva în salon. Olga nu putea suporta acum, mai mult ca niciodată, privirea Inei. O teamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unor minți îmbolnăvite de planuri diabolice, ori e prea târziu, ori privind cauzele care își produc efectul cu întârziere, fiind prea îndepărtate, nu se mai poate întreprinde nici un fel de măsură de apărare și reparare a situației. Noiembrie începuse a umbla de câteva zile pe străzile orașului ca un om al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu mi-e teamă de nimeni și de nimic! El tăcu, dar gândi în sinea sa: Dacă tu ești o vulpiță mică și încă destul de naivă, ar trebui să afli că în fața ta se află un vulpoi bătrân, care a umblat prin multe ogrăzi și nu i-au plăcut găinile cărora le cădeau penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]