3,024 matches
-
alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și înalte până în tavan ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
geniul nemilos și-a luat revanșa. Estetica nu-l poate învinge durabil. Dacă ar reuși, ea ar fi un antidot al amorului: frumusețea ar deservi femeia. La plecare m-a întovărășit până în stradă. Își apăra capul de soare cu o umbrelă mică. Brațul care sprijinea umbrela era încovoiat amețitor, și mâneca, puțin ridicată, îi descoperea începutul alb și rotund. Lumina crudă, răsfrântă de praful alb al drumului, o făcu să închidă ochii pe jumătate. Genele apropiate deveniră mai lungi. Privirea îi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
revanșa. Estetica nu-l poate învinge durabil. Dacă ar reuși, ea ar fi un antidot al amorului: frumusețea ar deservi femeia. La plecare m-a întovărășit până în stradă. Își apăra capul de soare cu o umbrelă mică. Brațul care sprijinea umbrela era încovoiat amețitor, și mâneca, puțin ridicată, îi descoperea începutul alb și rotund. Lumina crudă, răsfrântă de praful alb al drumului, o făcu să închidă ochii pe jumătate. Genele apropiate deveniră mai lungi. Privirea îi pătrundea acum de departe, din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mănăstire, sărise sprintenă, fără ajutorul meu, și doar numai acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista ca public la faptele mele cavalerești, frumoasă și unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru promptitudinea și dibăcia cu care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar acum se Întreba dacă nu s-o fi tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chiar nu părea să-și cunoască vârsta sau la ce punct din viață se află. Se vedea după mers. Pe străzi era tensionat, iute, eratic de ușor și nesăbuit, cu părul său de vârstnic zburlit pe ceafă. Trecând strada, ridica umbrela Înfășurată și arăta cu ea mașinilor, autobuzelor, camioanelor În viteză și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de a merge, hotărât, orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de partea sa. Cineva spusese: „Rușine. Un exhibiționist“. Dar nimeni nu Încercă cu adevărat să-l apere. Majoritatea tinerilor păreau a fi Împotriva lui. Strigătele sunau ostil. Feffer plecase, fusese chemat la telefon. Sammler, Întorcând spatele la podium, Își găsi umbrela, trenciul și pălăria În spatele lui și părăsi platforma, condus de o tânără care se grăbise să-și exprime indignarea și simpatia, spunând că era scandalos să Întrerupi o prelegere așa de bună. Îl conduse pe ușă, În jos pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dădu semn a ști nimic și Începu acum să-și facă loc spre coborâre, ușurel alert, Încovoindu-se către ușă. Ajunse, găsi sârma, trase 1, reuși să ajungă la treapă, se strecură pe ușă și se opri pe trotuar ținând umbrela de material, la vârf. Cum tahicardia era acum pe cale să i se consume, putu să meargă, deși nu În ritmul obișnuit. Stratagema era să treacă Riverside Drive și să intre În prima clădire, ca și cum acolo ar fi locuit. Ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de trepte și se așeză pe ultima treaptă. Câteva minute de odihnă și Își recăpătă nivelul de oxigen, deși ceva Înlăuntru se simțea atenuat. Pur și simplu rărit. Înainte de a se Întoarce În stradă (nu exista ieșire prin spate), aduse umbrela Înăuntrul hainei, agățând-o de gaura mânecii și legând-o cu cureaua, mai mult sau mai puțin fix. De asemenea făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și negricioasă, un fel de piesă renascentistă, un lucru ce adăuga la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu dădu peste Margotte. Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt. Fină, elaborat ridată, partea stângă a feței lui era ca harta de nivel a unui teren dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o ocazie de afaceri pentru Wallace și Feffer. Făcu Înconjurul parcului Stuyvesant o dată, o elipsă Într-un pătrat cu statuia olandezului cu picior de lemn, cu colțurile țepoase de tufe. Țăcănind pe pietrele de caldarâm cu vârful de metal al umbrelei la fiecare al patrulea pas, Sammler ținea manuscrisul doctorului Govinda Lal sub braț. Îl luase să-l citească În metrou, deși nu-i plăcea să iasă prea mult În evidență În public, trecând pagini Înainte și-napoi prin fața ochiului, Împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Este ceva foarte personal. Dacă spun lucruri fără să-mi dau seama, e semn rău. În mod sigur n-am vrut să menționez asta. — Stăteam În față la Bretton Hall Hotel, grămada aia mizerabilă de putreziciune, și te sprijineai În umbrelă. Și pot spune - dădu semne de intensificată Înfocare a sentimentelor - poate că am dubii față de alții, și dacă sunt oameni, dar pe dumneata te iubesc fără rezerve. Și pentru a-ți ușura mintea, n-ai discutat nimic, ai spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
necugetate, Împuțite. Sammler n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scadă, ideile mărețe puteau să-și recapete importanța. O dată ridicați deasupra condițiilor telurice. Rolls-ul avea un bar arătos; luminat de un mic bec În interiorul decorat cu oglinzi. Wallace Îi oferi bătrânului alcool sau un Seven-Up, dar nu voia nimic. Încadrând umbrela Între genunchii Înalți, trecea În revistă o seamă de fapte. Călătoriile În spațiu erau posibile datorită colaborării dintre specialiști. În timp ce pe pământ ignoranța sensibilă Încă visa la a fi separat și „Întreg“. „Întreg“? Ce „Întreg“? O noțiune copilăroasă. Conducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta). Apoi am condus spre Camden Town. Restaurantul pe care îl alesese Bangs era nou - sau cel puțin pentru mine era nou - și se numea Vingt-et-trois, chiar la capătul străzii. Ploua destul de tare când am ajuns, dar am luat o umbrelă și m-am plimbat de două ori în jurul clădirii înainte de a intra, ca să fiu sigură că nu era prea devreme. Dar tot am ajuns prima. Era întuneric în restaurant și o muzică pop se auzea foarte tare din sistemul stereo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Un râs atât de neașteptat, atât de copilăros, încât Alice s-a întors către ea. Femeia a răsturnat la loc cana lui Alice. Frunzele de ceai se lipiseră de fund în forma unei lămpi subțiri până la bază. Deasupra era o umbrelă. Alice nu putea decât să-și închipuie ce însemna asta - probabil moarte sau vreun dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu în dumbrava ta minunată, Lizuco
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în care îmi voi așeza visul una mă arde alta doare în valiză o frunză și-o carte sub pași între cer și pământ depărtarea voi învăța să locuiesc prin gări într-un scaun pe suflet paralelă cu mine sub umbrelă de fluturi în căușul palmei un vis... Ioan GRIGORAȘ Colind pentru mama mea Primește, mamă, un colind tăcut... Cuvinte-s de prisos și sunt puține Din zările în care m-am pierdut, Mi-e dor cumplit, atât de dor de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poartă deschisă. Vă recăpătați Încrederea În dumneavoastră, probleme de amor, toate se vor termina cu bine. Atenție la vreme ploioasă și la portofel cu găurele. Ceea ce căutați se află la picioarele dumneavoastră. Ploi de primăvară și radiații. Nu vă uitați umbrela. Cusurul paharelor din hîrtie este că te uzi oricît ai fi de atent și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
umplut cu apă. — Așa deci, individul iar s-a Întors la spital. Nu mai aveam nevoie de explicații. Știam cu toții cine e individul: cel mai slab dintre anchetatori. Era mereu obsedat de ideea ciudată că el nu avansa. Luase o umbrelă și sărise de pe acoperișul unei clădiri și căzuse jos, jos de tot, mai jos decît oricare dintre noi. La un anume caz, a ajuns În situația neplăcută de a determina o clientă să se sinucidă. Parcă Îi făcea plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este și o dată cu el a dispărut și posibilitatea existentei unei uși. Se făcuse prea tîrziu. Totul se spulberase: atît ceea ce n-a vrut să spună cît și ceea ce ar fi vrut să spună, poate, pe cînd se tîra, ca o umbrelă ruptă, prin iarba uscată de lîngă dig. Enigma se cufunda și mai mult În Întuneric. M-am uitat la ceas... Era unsprezece și opt minute. Chiar dacă pomeneam și de acestea În raportul meu, pe urmă nu mai aveam ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]