1,651 matches
-
nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul cu putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și formeze o idee clară cu privire la gravitatea pericolului prin care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prevestească dacă apele vor fi sau nu atât de întinse, încât vor îneca și peștii... Ploaie, ploaie, ploaie. Ploaie, ziua, și ploaie, noaptea. Apă ce curgea din cer și un abur dens, de saună finlandeză, ridicându-se din pământ. O umezeală de sută la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cuvinte, nu dau selva pe tine, cel mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, fără alți pereți, decât pădurea de o parte și râul de cealaltă parte. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul acesta făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre alb să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu vrei să fii văzută poate cel mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile, gesturile. — ...știu că sînt penibil, dar el poate. Pe el nu-l refuză nimeni. Trebuie să obțin această expoziție. Înțelegi, e vital pentru mine. Mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și oase ar fi fost precare și periculoase. Aerul era plin de mirosul dulce-zemos al eucalipților sau al semințelor de in sau al uleiului de camfor și atât de încins și de viu, că-ți intra în gură și evapora umezeala cu o tandră și intimă grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de idei, lăsând în urmă cărămizile și piatra casei. Nu sunt mulți oameni pe lume care să ajungă atât de departe ca mine, care să se poată ține la suprafața unor profunzimi atât de mari. Transpira din ce în ce mai tare. Petele de umezeală de la subsuori se lățiseră și altele noi i se formaseră în jurul gâtului. — Geniile nu înnebunesc, zise el. Asta nu înțeleg oamenii. Ajung atât de departe în larg, încât apa devine ca sticla și pot să vadă la kilometri distanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră în gură și nas, evaporând umezeala. Am pus cartea jos, am cercetat apa de la mal și apoi mai din larg, în căutarea lui Clio, dar n-am văzut-o nicăieri. M-am întors spre locul unde s-ar fi aflat în mod normal șezlongul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i‑o trezește Sophie, pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită și afișele care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Apoi, se calmează. Lasă cuvintelor timpul să se stingă. Până la urmă, vine totuși momentul să ne naștem. Fraze vechi ? Mai curând ocolesc și amână decât ating miezul. Vecinul își potrivește fularul. Străzile sunt acoperite de zăpada murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și te-a refuzat. Nu te-ai arătat afectat. I s-a părut suspect. Lângă cinema, se lungește coada de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei. Îi văd, îi aud, văd fiara venind, o aud. Zăpada zace, murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat legătura cu ea, trădarea, orice. Sau n-aș mai fi schimbat nici un cuvânt cu ea. Tu, însă, glumeai ! De parcă nu s-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puțini străbuni. Of, of. Runa s-a trântit la poalele unui astfel de copac și a gemut din nou. - Uite acolo: apă, i-am zis lui Enkim. Era o baltă Înconjurată de nisip și de tufe verzi care musteau de umezeală. - Eu... ce trebuie să fac eu? am Întrebat. Runa m-a privit lung. - Enkim? am Întrebat din nou. Enkim m-a privit la fel ca ea și atunci am plecat. M-am vârât Îndărătul tufelor de pe malul bălții. Vântul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
femeie goală de la 30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr, mângâiasem castorul soră-mii, dar și asta fusese de mult, pe când umezeala ei de melc fără cochilie mă păzise de năzbâtii mai mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e Leo cel care se ruga o oră dimineața, o altă oră seara, care bătea o sută de mătănii la amiază? Leo, care-l învățase pe tatăl lui, preotul, să postească...Vino, Leo, intră în mine! Mă apropii, îi simt umezeala fierbinte. Se încolăcește pe coapsele mele, mă fixează cu o privire șerpească. Alunec în ea până departe, am senzația că nu mă mai pot opri. O văd cum se îmbujorează, cum respiră repede, se zbate. Se agață de mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din aleanurile infinitului!...” (Gala Galactioin, Prin țară ) „ Cea din urmă ispravă a Dunării, atât de bogată în minunății, e Delta. Închipuiți-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală. Fie că vântul vine din baltă (sud), fie că vine dinspre răsărit (crivățul), el se răcește suind dealurile și dă mai multă ploaie.” (Simion Mehedinți) „Crivățul. Așa se numește vântul dinspre nord-est. Este cel mai puternic dintre toate vânturile care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]