4,112 matches
-
la cine ajunge frumusețea asta de fată? La Balaban burdihănosul! Păi pe Balaban nici eu nu l-aș lua, măi fato, ce să-l iau, nu l-aș primi nici în tindă, darămite în pat! E un urât zbanghiu și umflat de gras, iar copiii sunt niște destrăbălați care or să-ți mănânce zilele. Fug fetele și nevestele de el și te-a găsit pe tine, un boboc de floare și cu școală! Cum spuneai că te cheamă? -Anișoara, spuse fata
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
abundente, în iernile aspre de pe la noi. Urmam sinuozitățile potecii pe sub poalele pădurii până la gârla din vale, pe care o traversam cu piciorul prin vad, atunci când timpul era bun și ploua puțin. Când în schimb timpul era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
nu urcat pe capul meu! Eu caut măreția în esențe, ascensiunea în profunzime, orgoliul în modestie, purtând în sinea mea impresii pur personale despre cei care se-avântă în larg nevăzând cum lent apa le ajunge la gât! Nu îmi umflu un curriculum vitae cu bravade și isprăvi false, îmi scriu cărțile mele străduindu-mă să le public pe speze proprii și nu mai vreau nimic altceva. Nu-mi trebuie să fiu membru la unuinile uniunilor și asociațiile asociațiilor, nu vreau
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
Poezie > Vremuri > PRIN ESENȚA TOAMNEI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În aer,..meduze...Toamna sângerează Călcând peste ele... Se știe când vine căci iarba privește Cu ochii de stele. Se umflă spațiul în proptelele vântului, Pâlpâie frunza în ritmul cântului De îngeri care piaptănă lumina blând, Când timpul este arat de fiecare gând. Ceasu-și târăște trena amintirii Clipă de clipă. Picurând misterul Poartă un zâmbet trist, în colțul gurii, Soarele învârtind
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că din senin,zvâcnesc doi bicicliști ,nervoși pe plimbăreții matinali care le stau în cale. - Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcnește unul către bărbatul în baston. Și-apoi, gonește către celălalt, umflându-se de râs. Mai că i-aș pune o piedică la bicicletă, dar rotile alea mountain-bike îmi taie din elan.Numai că cineva de acolo de sus îmi citește gândurile și biciclistul ,neobservând că celălalt a pus o frână bruscă
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
păcătos. Apostolul Pavel în mărețul său poem al iubirii din prima sa epistolă către corinteni ne învață și el cum este dragostea agape: ,, Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” ( 1 Corinteni 13;4-7
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
mișcări obscene, doar, doar vor atrage atenția băieților care roiau în jurul lor, ca la intrarea într-un stup plin cu miere. -Fetelor, ce ați zice dacă mi-aș prinde un inel cu biluță de limbă ? Ar fi trăsnet, nu ? Se umflă Lory în atmosfera unei inepții ce le lasă” mască “ pani și pe prietenele ei, cu mult mai trăsnite decât ea, în mod sigur. -Fugi dragă de aici, ce ai înnebunit ? Așa fac doar tipele alea care joacă în “filme” Sau
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
cu mișcările păpușii din lemn pe care el cu atenție o dezmembrează uneori în fața mea ca să-mi arate mecanismele propriei gândiri. Eronată sau nu se amestecă toate într-un lanț infinit de finit și când reușesc să conștientizez totul mă umflă râsul plânsul și pe mine. Victor acum nu râde. Se gândește cum ar fi fost viața noastră dacă firele fragede de viață ar fi continuat să crească. Îi este dor de ei, de puii lui care au plecat grăbiți înapoi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
Antti Laitinen, Copacul cavaler răsturnare întoarcere între buclele infinitului plimbare agale printre fulgerele cunoașterii necunoașterii recunoașterii neputințelor e un fel de a privi răsăritul gândind amurgul printre degetele apusului disperă respiră aspiră și totul devine un cerc mereu turtit iar umflat de visele neîmplinirii răsturnat de șapte ori în sine odată văzut nevăzut în culorile târârii mersului pe verticală oblica strânge pasul strânge umerii ridică fruntea mai târziu spre stâlpul blocajelor deschidere închidere redeschidere spre nimic întoarcere reîntoarcere nici o coincidență numai
OBLICA STRÂNGE PASUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373994_a_375323]
-
că este nevinovat, L-a osândit la moarte pe cruce, și le-a slobozit pe Baraba. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginții a plecat și ducându-se a luat o frânghie și s-a spânzurat; pe urmă s-a umflat mult și a crăpat. Ostașii L-au bătut peste față cu trestia și I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpățânei și acolo
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
care din aceste lucruri să renunțe? ...Zorile mijesc odată cu cântatul cocoșilor. Mireasa îmbrăcată în doliu fuge odată cu stelele trăgându-și trena după ea. Soarele aruncă cu săgeți în urma ei...Fugi! Fugi!...îngână zefirul la fereastră. Magdalena se ridică cu ochii umflați de somn, mai obosită decât era aseară dar cu multe planuri demne de a fi îndeplinite. Strânge preșurile din cameră și le pune la spălat, apoi începe să spele geamurile dezvelindu-le de sărăcăcioasele perdele. Curățenia trebuia să fie gata
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
cândva un gard viu îngrijit, dar, lăsați de izbeliște, lăstăriseră la voia întâmplării. Martin venise cu ideea să dăm mai întâi pe la cireși, să ne luăm grija de pe cap, spusese, să vedem dacă nu cumva alții înaintea noastră or fi umflat potul. Aleea pe care apucasem spre așa-numita fermă, cândva îngrijită după toate aparențele, era noroioasă, desfundată de vehicule grele. În făgașele adânci rămase în urma acestora băltea o apă tulbure. Urme de pași, mai mari sau mici, se zăreau pretutindeni
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Cum era Ajunul Sfintei Marii, nu se îndură să zădărnicească sacrificiile nepoțeilor de a ține postul, așa că născoci în grabă ceva bun dar inofensiv, reducând astfel și tentația iminentă a cozonacilor ce se umflau în pene de mama focului, în tăvile aliniate ordonat pe măsuța joasă și rotundă de lemn. Copiii veniseră cu noaptea-n cap de pe la casele lor, deși părinții bombăniseră contrariați de graba lor nefirească. Sara era fiica cea mică a Constantinei
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
de vocea Doamnei Cucu: Ce vrei să faci Cuculee? Apoi vrea să se uite de la distanță pe gaura cheii. Vocea soției: Cucule, nu e frumos să fii prea curios. CUCU: Iar a pus-o cu roatele în sus. Acum o umflă. Acum îi drege clopoțelul, să vezi. Se deschide ușa, apare Doamna Cucu purtând bicicleta de ghidon. CUCU: Iar vrei să pleci, nu-i așa? DOAMNA CUCU: Da, avem o acțiune foarte importantă: crosul viitoarelor mame. Știi, am fost alese numai
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
s-a mai dezlipit de bunicul. Veneau colindătorii și cântau sau hăuleau afară, la fereastră. Floricica se lipise de bunicul, având sufletul dilatat, suflet care-i vibra cu intensitate maximă și începea să plutească. Ochii-i străluceau, nările i se umflau, respirația i se oprea, fața îi înflorea, iar inimioara i se zbătea în coșul pieptului, ca o păsăruică-n colivie, speriată de o pisică. Cel puțin, huruitul buhaiului, a făcut-o să fugă după sobă. Când copiii au terminat de
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
putoare nouă. Am rămas trăsnită. Zic: ce făcuși, mă, Căline? Zice...râzând: păi...cum ai zis tu! Zic: foarte bine, Căline! Mă bucur! Și...plec. Da’...peste fo zece zile o gonește și aia pleacă. Cu ochii plânși și botu’ umflat. Iar eu? Ce să fac, țațoo? Iar mi-e milă și mă duc din nou la el. Păcătosu’!.. Că...uite-așa chinuiește el bietele femei...Ticălosu’!.. D’aia mi-e milă! Acu’, văz că vin la el una după alta
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
CEL MAI CUMINTE RENUNȚĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu e vremea să-ți întorci fața dacă cineva te-a lovit cu palma alungându-și mânia, pofta de răzbunare umflă sângele-n vene. Cel mai cuminte renunță, caută-n tăcere resemnarea rece presărând nisip peste orgolii, respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructul ce plin de aromă strălucește. Cu fețe luminoase zâmbete largi stârnind, glasuri tinere se răsfață punându
CEL MAI CUMINTE RENUNŢĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372409_a_373738]
-
Marin , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația că supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se într-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea, ea continuă să urce pe deal. Vrea să pătrundă cât mai repede în ascunzătoarea copacilor. Pădurea îi este dragă, asemeni unui templu.Acolo, în acest loc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
doar vântul și copacii îi sunt singurii ... Citește mai mult Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația că supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se într-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea, ea continuă să urce pe deal. Vrea să pătrundă cât mai repede în ascunzătoarea copacilor. Pădurea îi este dragă, asemeni unui templu.Acolo, în acest loc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
și tineri ani, etern ei respirând bătrâni, În ochi se scaldă-un suflet veșnic cuprins de stele cu fântâni, Venind pășește viu prezentul, trecutul este-ngândurat, Căci timpul nu se întoarce-n urme și niciodată la iernat, Un vânt se umflă-n a sa joacă, suflând întors de zeul crunt, Dar ani legați cu ani ca frații, păstrează sacru-n legământ, Lumea-l iubește în alint, un emotiv în puls se simte, Istorii se pronunță-n martori, în cărți cu ceasurile
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
de țațe cățăbăioase! Făptuiesc prostii livrești, multe, necrezut de multe, (te miri cum de scriu oamenii aceștia sute de cărți!), se autoîncoronează cu titluri pe bază de doctorate îndoielnice, plătesc să fie citați prin zeci de enciclopedii și antologii, își umflă biografiile cu realizări de care savanții lumii s-ar cruci! Se autoprezintă în apariții degradante ale nisipului presei și se înghesuie într-un areal artistic românesc împestrițat în primul rând de către producții literare tipărite pe seama niciunui criteriu de selecție. Ce
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
e greu să spui.Direct în iad.La dracu! Femei una și una.Urăte și frumoase, Uscate că și paiul.Rotunde. Voluptoase Cu părul de tăciune sau chipuri îngerești E o plăcere-mi zic pe-aici să rătăcești. Și-mi umflu piepții c-asa îmi pace mie, Oh Ioane-mi zic, ajuns-ai pe felie! Sălbatice,flamande, carnale și feline Se-aruncă frate că fiarele la mine. Săruturi pătimașe îmi fură că și hoții În carnea mea simt cum își bagă
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
Dorința mărturisită “să fiu primăvară-n toate” - și, mai mult decât atât: “Floarea vieții, parfumată cu idile și povești!” are darul de a preface totul în nestemate și-ți induce o stare de „beție de primăvară” cu adieri de salcâm umflându-ți nările flămânde. Poetă solară, optimistă, luminoasă, senină, pre cât îi este și sufletul - deschis - Ioana Voicilă Dobre își pune avuțiile la dispoziția noastră cu bucuria pe care ți-o oferă actul dăruirii. Poeme ale primăverii sufletești, chiar dacă vremea se
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
pene, că nu-s morți, precum stăpânii și turbez, văzând... salcâmii! ce mireasmă, ce vigoare, asta da, natură vie! simt și eu că-mi reinvie acel dor de fată mare cu bentiță și candoare. și deodată simt plămânii cum se umflă cu ozon; din luleaua - biberon sug la ea, trăgând de sânii... ptiu, mă-nnebunesc salcâmii! http://www.youtube.com/watch?v=9VfW0B1YP7w Referință Bibliografică: ptiu, mă-nnebunesc salcâmii! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 861, Anul III, 10
PTIU, MĂ-NNEBUNESC SALCÂMII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344733_a_346062]
-
bucurie în jurul lui, și scotea câte-un scheunat discret, ca un suspin de copil alintat de tăticul ei. Când Andrei i-a atins capul cu mâna, Vruța, așa cum ar face o slugă credincioasă, a-nceput să-i lingă umilă degetele umflate din cauza valizei de lemn, în care adusese și el ce putuse: ceva de-ale gurii, câteva vechituri, și nu mare i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]