2,033 matches
-
-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În când unul dintre noi Își șterge lacrimile, zâmbește cu drag celor din jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Streinitz se așează la birou, apoi se adresează prizonierului cu glas neutru. Te rog, ia loc domnule locotenent. Schultz lovește violent cu pumnul în birou. De ajuns cu politețurile, izbucnește violent SS-istul, congestionat la față și cu venele gâtului umflate. Nu uitați că este un trădător mizerabil. Pentru el, nici o pedeapsă nu este de ajuns. Cu voce aspră și groasă i se adresează lui Dussek: Sper că vei vorbi de bună voie. Altfel, avem și alte posibilități de convingere. Prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet, începe să-și adune singur mațele de pe jos. Un glonț îl lovește în cap. Sânge și creieri sunt împroșcați în jur. Se năruie lent la pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ordinul ca nimeni să nu treacă peste el. Asta și montarea câtorva saltele la ferestre care să protejeze pe cei din interior fusese tot ce putuse face. Noaptea frământată lăsase semne vizibile pe chipul Americanului. Îmbătrânise subit. Ochi roșii și umflați, obraji acoperiți cu țepii unei bărbi sure ce iese din pielea galbenă, pergamentoasă. Ce se poate petrece în sufletul unui om consumat de ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care cauzase moartea fratelui său? Nemții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
abordaj, fiin-du-le preferate mijloace mai în pas cu vremea. Și speciile de pirați s-au diversificat. Avem astfel pirați „subțiri”, mai cunoscuți sub numele de hackeri care, cu ajutorul calculatorului, sparg coduri, îți golesc contul din bancă sau lasă cu buza umflată firmele care fac vânzări prin Internet. O categorie inferioară sunt cei care piratează produse. Ne putem oricând cumpăra o haină de firmă confecționată într-un atelier obscur sau un parfum din care original e cel mult ambalajul. Mai sunt apoi
Agenda2006-13-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284911_a_286240]
-
etic și estetic este mai complexă. În Scrisoarea III, M. Eminescu îngroașă defectele portretului pe care îl realizează printr-un limbaj ce evocă gama largă a urâtului: "Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
sesiunii, când nimeni nu era preparat a-i răspunde, d-sa a găsit ocazie a declara că de acum-nainte bugetele vor fi echilibrate, pentru că de astă dată evaluările veniturilor se fac cu exactitate, pe când conservatorii falsificau bugetele prin evaluări umflate. Liberalii n-ar fi greșit decât la evaluarea cheltuielelor ministrului de război, unde s-a întîmplat neînsemnatul plus de 56 și jumătate, încolo toate sânt în regulă. La acest discurs al d-lui Sturdza a răspuns d. Maiorescu. Deși ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lipseau locuțiunile pentru a reduce la adevărata lor espresie zădărnica logomahie cu care amețesc publicul român și falsifică bunul lui simț, atât de vestit odată, pentru a arăta, în fine, și a face lumea să se convingă că neadevărul, fraza umflată, lipsa de sentimente și de idei e singurul mijloc de care roșii dispun pentru a amăgi o nație întreagă. * adecă Cogălniceano {EminescuOpX 223} Dar, cum vedem, toate acestea nu sânt încă nimic. Fraza, măgulirea patimelor de rând, duplicitatea și neadevărul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o fi aceea, Centrul? Noi, ca badea din poveste, răspunserăm într-o doară că Centrul este o nimica toată, un grupușor, un grupuleț, mic la stat mare la sfat, mai mare daraua decât ocaua, o nucă de jucărie cu coajă umflată și lustruită dar fără miez, și așa mai departe câte știam și vedeam și noi ca tot târgul. La acestea marele bărbat de stat ne răspunde prin gazeta d-sale: "Nu-i adevărat ce spuneți voi și tot târgul; din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Tintoretto, melodramă în 5 acte. Ca toate melodramele "de boulevard", după cum se zice în termeni de teatru, și Fiica lui Tintoretto este un spectacol interesant, în care o intrigă încîlcită și presărată cu situații enigmatice ține loc de tot: patimi umflate câte vrei, dar la caractere să nu te aștepți, minuni închipuite destule, dar adevăr lumesc deloc. Eroii se nasc, trăiesc și mor, umblă, se mișcă, intră și ies, totdeauna ex machina, fără altă noimă decât spre a sluji încîlcirii melodramatice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
amintea de o pereche de la noi din cartier, niște vecini cu care tata se avea bine, în timp ce mama, care nu cunoștea ura, să nu-i vadă în ochi. El era șef de echipă la ecarisaj, un ins gras dar și umflat, cu privire porcină, bețiv fără scăpare, bătăuș din cauza siguranței pe care i-o dădea statura lui uriașă, dar și laș, fiindcă înaintea unuia fără frică, tăcea milc, chiar dacă îi era înjurată muierea, care se afla de față... Trăise cu vreo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu e adevărat că era violent numai cu mine. Odată s-a bătut pe stradă cu șapte inși (mi s-a povestit) și i-a stâlcit pe toți, dar a venit și el acasă cu o ureche lipsă, cu capul umflat ca un butoi și cu toți dinții din față sfărâmați... L-am îngrijit să se facă bine, am așteptat să-i treacă criza și l-am părăsit așa cum l-am luat, adică în cele trei luni când era și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei accentuând ultimul cuvânt, ca să-i sugerez prietenului meu că și ceea ce se spusese înainte fusese tot invenție. "Avocatul, zise doamna Culala, a fost chemat de mine acasă să-mi facă actul de divorț, în timp ce stăteam în pat cu ochiul umflat și cu obrazul sfâșiat de o rană adâncă. Poate să depună mărturie că a fost el însuși bătut măr și aruncat pe fereastră, la propriu, nu la figurat, iar portăreasa poate să declare ceea ce a văzut, geamurile sparte și sosirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ea știa sau simțea asta, pentru că mă urma orbește. Când vroiam s-o rănesc, îi spuneam că are degetele prea scurte sau prea aspre (o invenție crasă; niciodată, cu excepția Mariei, nu urma să întâlnesc niște mâini atât de îngrijite). Măgăria, umflată, dar bine ticluită, își producea imediat efectul: Dana izbucnea în lacrimi. Fără să-l fi citit pe Shakespeare, începeam să aflu că minciunile sfruntate loveau cel mai bine (sau, ar trebui s-o spun, cel mai rău). Ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ba pantofiori plați, cu fundiță colorată, ba niște dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul de picior, altfel nu le-ar fi zis „colanți“), ba jachete scurte, din imitație de blugi, ba fuste trei sferturi, umflate ca un gogoșar furios, ba câte-un tricou de bumbac cu litere sclipicioase (adus de la sârbi), sub care stătea, cuminte și obligatoriu, sutienul, ba niște bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în mod intenționat, pentru a te obliga să le folosești și mai mult, doar-doar vei reuși să-ți înmoi pe vecie tegumentul. Degeaba; cu cât te oblojeai mai tare, cu-atât bătrânețea înainta mai decis. Pielea nu întinerea, venele rămâneau umflate, oasele înțepau prin porii dilatați. Sabotajul era total și trebuia combătut. În consecință, Maria combina diverse plante și pudre, amesteca lichidele și unsorile obținute în bucătărie după metode numai de ea știute și, din când în când, testa rezultatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luni. Îi cereai cu două numere mai mari, să încapă piciorul când crește. Cu pantofii era și mai simplu; păreau blocați în spațiu-timp. Nu evoluau, străini de ideea de progres: găseai aceleași forme și modele ca-n anii șaizeci, groși, umflați, impenetrabili, cu tocul mare și pătrat, ca un cub de lemn. Ți-i împrumuta taică-tău, când făceai optișpe ani și-ți zicea să ai grijă de ei. Toamna, când începeau ploile, îi dădeai cu cremă de ghete „Guban“, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe ele calde și moi. Parcă te-ai așeza pe-un pepene fleșcăit, cu jumătățile plescăindu-ți pe tâmple. Îmi pedepseam puiulețul, sucindu-l tacticos pe partea cealaltă. Nu mă culcam până nu-l băteam bine cu pumnii, să stea umflat, proaspăt și răcoros. Când o cunoscusem, Maria căra deja în spate un trecut năbădăios. Totul părea să ne separe, de la cartiere la vârstă și de la îmbrăcăminte la obiectele din casă. Eu locuiam în Dorobanți, ea în Pajura. Pentru neinițiați, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și batoane, în slujba amplei investigații detectivistice. Halatul se balona la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai bună. Leana se ridica pe vârfuri, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noastre tremurau în spirtul felinarelor. Ascult Radiohead. Dar cine va mai ști de ei nu peste un secol, ci peste douăzeci de ani? Atunci eu voi fi soțul devotat al unei Adine cu fire de păr pe-obraz și glezne umflate, posesorul victorios al unui trofeu ofilit. Vom avea doi copi și-un motan. Colegii ne vor aduce flori, bomboane, cravate, cărți de joc. La facultate, vom ține cursuri despre drepturile femeii și ale roboților. Acasă ne vom povesti cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tipăreau la Craiova sau la Casa Scânteii, scria uneori pe coperta patru: ILEXIM, habar n-aveam ce-nseamnă asta atunci, era un combinat tipografic.“ „Cum se-ntâmpla și cu mingiile alea tâmpite de fotbal: ARTEX. Cu haxagoane negre și-albe, umflate neuniform. Visul oricărui elev comunist!“ „Alea tumefiate, da. Dar stați să vă zic ce-i cu Pif-ul meu. Numărul 172 a fost tras în 550 000 de exemplare.“ „Informația asta de unde-o mai ai? I-ai sunat la redacție?“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moare într-un accident de mașină chiar în Moroieni, îl lovesc unii care furaseră nu știu ce din sat și fugeau de jandarmi. Bucla s-ar fi închis aici: nemții ar fi primit informația înapoi, iar rușii ar fi rămas cu buza umflată pentru următoarea jumătate de secol. Din nefericire, când Siguranța s-a pus pe urmele lor, au ascuns cutia în statuile lui Alexandru Dimitriu, și-apoi în Balcic, de unde tot noi am recuperat-o. Același aparat, în altă variantă a evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în casa lor mică, dărăpănată de tot, avea doar două ferestre, iar prin una din ele, cu aprobarea primăriei, femeia vindea șnururi, ațe, tutun, săpun, tot felul de nimicuri ieftine, dar cu acest negoț se întreținea. Era bolnavă, cu picioarele umflate, așa că ședea tot timpul pe scaun. Marie era fiica ei, de vreo douăzeci de ani, bolnăvicioasă și slabă; se îmbolnăvise de mult de oftică, însă tot mai umbla pe la casele oamenilor, unde se tocmea zilnic la muncile cele mai grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a părăsit-o și și-a văzut liniștit de drum. S-a întors acasă cerșind pe drum, toată murdară și zdrențuită, cu pantofii scâlciați: mersese pe jos, dormise pe câmp și răcise foarte tare; picioarele îi erau numai răni, mâinile, umflate și crăpate. De fapt, nici înainte nu fusese frumoasă; doar ochii îi avea blânzi, buni, nevinovați. Era îngrozitor de tăcută. Odată, înainte de întâmplarea cu comis-voiajorul, pe când lucra ceva, a început brusc să cânte și mi-aduc aminte că toți s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]