8,223 matches
-
în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
să-i ceară ajutorul și nici nu știa cine ar putea moșteni toată agoniseala părinților săi. Nu cunoștea pe nimeni din partea părinților și nici de existența vreunei rude nu știa, cu toate că era conștientă de faptul că trebuiau să fie câțiva unchi și verișori pe undeva, prin Moldova. Începu să-și deruleze în gând timpul de când la revăzut pe Radu, după mai mulți ani de zile de când el a terminat facultatea și au început să-și dea întâlnire prin oraș. Se gândea
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
stat mult în spital. Biata femeie era foarte supărată. Spre seară au ajuns! Era acasă și ginerele. Și-a primit socrii cu sinceră bucurie, doar erau părinții dragii lui și bunicii bijuteriei lor. Cristi își pierduse tatăl foarte devreme, un unchi l-a ajutat să-și termine studiile, așa că prezența în locuință a părinților soției era și pentru el.bucurie. Au început descărcatul portbagajului. Ce nu era acolo! Conserve, murături, pâini mari proaspete, un jambon, păsări tăiate, congelate, gemuri. — Scumpii mei
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
din seri Mihai își trase căpitanii deoparte și le zise: - Dragii mei căpitani, sunt mișcat și-n aceeași măsură uimit de primirea de care am avut parte pe parcursul călătoriei noastre. - Chiar au nevoie de cineva tânăr și viteaz! Răposatul tău unchi, după moartea soției sale, se izolase. După ce colindară ținutul Vâlcelelor și stabiliră cine va face parte din sfatul boieresc, Mihai dori să viziteze cetatea, castelul și pădurea care i-a adus sfârșitul tatălui și fratelui său. - Este o faptă nesăbuită
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Valdescu. - interveni Preda. - Marea Valahă! - completă căpitanul Miron. Ajunși la porțile cetății, Preda decise: - Măria Ta, nu mai înnoptăm aici! Vă am în pază până la unificarea principatelor și înscăunarea voastră...Astăzi i-am deranjat destul pe împielițați. Un boier fidel unchiului tău ne va fi gazdă! Ajunseră la conac și cinară în liniște. După evenimentele petrecute în timpul zilei nimeni nu avea poftă de vorbă. Abia într-un târziu, când se pregăteau de culcare, căpitanul îi șopti principelui: - Măria Ta, mâine dimineață
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
erai un copilaș zburdalnic și plin de năzdrăvănii! Acum ești flăcău în floarea vârstei și a puterii! Ai brațul vânjos! Așa te vreau! La început, tânărul se cam fâstâci de atâtea laude, dar treptat prinse curaj. - Am aflat că atât unchii cât și tatăl tău împreună cu fratele s-au prăpădit, fie-le țărâna ușoară. Și eu sunt pe ducă. Doresc să grăbesc căsătoria ta cu fiica mea și să cârmuiești aceste meleaguri. - Dacă cei care mă înconjoară consideră că sunt demn
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de suișurile și coborâșurile vieții. Părinții mei, cu care m-a binecuvântat Dumnezeu, absolut minunați, frățiorul meu genial(!) și protector, așa cum mulți și-ar dori să aibă, o bunicuță care e ca un înger păzitor plin de înțelepciune și iubire, unchi, mătușă, verișori, pisicuțele mele lăsate acasă... cu toții au fost în gândul meu, veșnic alături de mine... Și astfel că mi-a fost mai ușor să mă simt ocrotită și iubită, să simt că aparțin de cineva, să simt că nu sunt
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
Prin sita umorului și satirei lui Teodor Barbu au fost trecute căsnicii, servicii, năravuri și metehne omenești, patimi și lupte politice (trepăduși, demagogi, traseiști, nepotisme). Ex.”Sancțiune”: „Fiindcă treabă n-a făcut, / „X” din schemă a căzut, / Dar, având un unchi sus-pus, / A căzut de jos în sus”/ Volumul cuprinde, în partea finală și câteva fabule, sonete și rondeluri în care fibra satirică se continuă: In „Rondel de campanie” sunt veștejite năravurile politice: „Iar vin alegerile-n țară / Iar suntem oarecum
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
Nu este aceasta o permanență umană care nu se demodează, nu se alterează, nu se demonetizează pentru că oricând omul are nevoie de ea, iar ea oricând se adaptează la elementele noi care constituie existența? Eu am văzut lucrul acesta la unchiul meu, Episcopul Grigorie care, istoricește privind lucrurile acum, se știe prea bine că și-a săvârșit viața ca un martir; dar ca premoniție sufletească și bună dotare cărturărească a personalității sale, pot spune că din tinerețe a avut vocația martiriului
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
a avut vocația martiriului căpătată prin transcendența pe care ți-o dă tocmai meditația spre perfecțiunea care ne face să devenim tot mai noi înșine, pe măsură ce încercăm să ne imaginăm cum ar arăta sufletește, ca dorință și faptă, chipul Lui. Unchiul meu era un asemenea caracter: Atent cu sine însuși și cu toate reacțiile ființei sale pentru ca și fapta și sentimentele și comportamentele sale să fie așezate pe calea prin care să-și găsească corespondența necesară cu Ființa Divină a Credinței
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
odată cu el, după exemplul păgânilor care au pus să se și are locul de unde înlăturau, cu teamă de nemurire, ruinele templului. Prin toate acestea, Teoctist a fost întâistătătorul ortodox care, atunci când s-a putut, a scris și mărturisit despre fapta unchiului meu de perseverentă înfruntare a guvernării atee și l-a numit „Episcopul martir Grigorie Leu”. Am, deci, toate motivele și-i sunt recunoscător plecându-mă în fața memoriei lui, tot așa cum el s-a plecat în fața memoriei martirului. Am avut de
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
păstoriți, să aibă cu adevărat o simplitate măreață de patriarh. O prezență care aduce liniște și cumpătare cum alții nu reușesc să aibă. El a fost cel care m-a invitat și mi-a atras atenția că îi fusese apropiat unchiului meu prin care mă știa de când umblam copil anagnost prin palatul episcopal vorbindu-mi-se cu diminutiv. Ba chiar m-a alintat și dânsul uneori spunându-mi la vârstă matură „domnul Corneluș” cu acel diminutiv de odinioară. L-am vizitat
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
restaurat mormântul de la Huși, Dumnezeu ajutându-ne astfel, chiar sub apăsarea păgână a ateismului, să marcăm o continuitate a memoriei acestui episcop martir. Cu Prea Fericirea Sa am avut de atunci lungi discuții despre sfințenia și personalitatea de ierarh-luptător a unchiului meu, discuții amplificate după 1989 în dezbateri publice și emisiuni radiodifuzate sau televizate, el oferindu-mi chiar amănunte mai bine știute decât de noi, în familie, pe care le-am folosit apoi în ceea ce am scris. Întotdeauna, când în tipăriturile
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
devenit evidentă existența în primii ani ai regimului comunist a unui grup de rezistență a ierahilor noștri ortodocși, spre inima lui duhovnicească m-am dus să-mi mărturisesc mândria că în Biserica noastră au existat asemenea caractere, printre care și unchiul meu. Iar el mi s-a alăturat în mândria de a fi avut asemenea înaintași căliți în Biserica pe care o păstorea și mi-a confirmat: Avea știință de unele acțiuni, cu toate că pe vremea aceea era încă tânăr, plecat din
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
e cale lungă, domnule Corneluș; căile ierarhiei cerești sunt mai complicate!” - îmi spunea el în vreme ce calendarul făcut sub patriarhatul lui se înnoia cu alte nume de noi sfinți români. Fapt pentru care nici astăzi, încă, nu s-a deschis mormântul unchiului meu ca să i se cunoască rămășițele pământești frumos mirositoare întru Duh Sfânt. (Va urma) Corneliu LEU București ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II, 27 ianuarie
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
chiar «de o tristețe arogantă» (p. 12), bineînțeles, pe când e locuit (tot „arogant“) de «un demon cam perfid» (posedat, p. 13), „cu privirea-i hoață“ «prin cuante non locale» (când visez, p. 15), permițându-și, la petrecerea „materiei plângând“ a unchiului Bacovia, să tocmească «un verde / verde-crud», dar și propriu-i «verde tărcat», dar tot cu gândul la «un roșu / hermeutic incitant / [... ce] / n-a fost nicicând neant» (predispun - hotărăsc, p. 16; am subliniat vocabula-i hermeutic - ce până acum n-
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
6)Surpriză După ce s-a întors unchiul tânărului, am mai schimbat câteva vorbe de îmbărbătare și m-am întors în salonul din pavilion.Ma simțeam de parca fusesem stors în centrifuga unei mașini de spălat. Intrând în salon,fără să spun un cuvant m-am trântit în pat
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
cum veșnicia se naște la sat, cântecul popular rămâne veșnic. Folclorul este adevărata carte de identitate a poporului nostru, pașaportul românului. De când am deschis ochii și am început să ascult cântecul dulce a mamei, tatei, fiindcă aproape toată famila noastră (unchi, mătuși, frați) erau "artiști", ca tot românul "poet" , iar acest sentiment de iubire pentru melodiile auzite s-a sedimentat în sufletul meu, că drept să vă spun, m-am pomenint fredonând pe limba mea, apoi cântam (cât era ziulica de
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
dar, ca un prinos de recunoștință, melodia "Oameni buni din toată țara", despre care doresc să detaliați: sentimentele care v-au inspirat să creați și să cântați tuturor românilor? Steliana Sima: Când eram foarte mică, parcă-l văd pe un unchi de-al meu (fratele bunicului) care stătea la poartă și cânta din fluier și caval cu atâta patimă, că puțini erau cei care treceu pe drum să nu-i dea bună ziua și să se oprească pentru câteva minurte să-l
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
pentru prima oară cîntînd Wagner, am încremenit. Ce forță, ce voce de soprană ... eram puști, nu aveam nici șaptesprezece ani, dar eram pasionat de operă. Ani de zile, seară de seară, m-am dus la Opera Romînă, de pe la șase ani. Unchiul meu, fratele mamei mele, Stănică, lucra acolo, era mașinist. În pauze, cînd schimbau decorurile, umblam prin culise, intram prin cabinele tenorilor și sopranelor, le priveam pe balerine cum se transformau din femei obișnuite în lebede grațioase, știam toate spectacolele, ariile
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
pentru mine, cu toate că îmi purtați numele. Nu credeți că ar fi cazul să vi-l schimbați? Și mă miram eu de ce nu vă iubea nimeni din rudele mele, nici Lică, nici Dia și nici măcar Măriuța din Sîrbești, mătușa mea, soția unchiului Miron. Dar nici măcar nu trebuia să vă pomenesc aici. Nu știu de ce am făcut-o. Probabil că am nevoie să-mi amintesc de toate aceste amănunte mizerabile, ca să mă eliberez de ele și să-mi construiesc o altă viață, bazată
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
porumbei, dar nu orice guguștiuci, ci porumbei voiajori, de rasă. Cei ce nu erau de rasă, poate sute, erau pentru consum. Ce bunătate! Îmi revine în memorie o întâmplare hazlie. Cam prin '53 -'54, tata, mai ales la treierat, căci unchiul pr. Berca avea tractor și batoză, mergea cu Pakardul la Calomfirești. De data asta împreună cu prof. Alfons Popescu - tot teleormănean, fiu de preot, iubitor al porumbeilor. După o masă bună cu vioară și romanțe, nea Alfons se suie în pod
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
cu morții, viii cu viii. Uite, adăugase, tot înțelepciunea populară ne scoate din impas. Asta a făcut din noi civilizația, niște naturi complicate, care se împiedică de reticențe la tot pasul. Bineînțeles, nu era unicul moștenitor. Îi mai trăia un unchi, fratele mai mic al tatălui său și al mătușii tocmai plecată dintre cei vii. Dar n-avea nici el cum s-o ducă prea mult. Se îmbolnăvise, încă tânăr fiind, de o tuberculoză extrem de rezistentă oricăror tratamente, și toată viața
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
are, acum mai moștenește și din partea ei. „Cacă dracu’ la grămadă!” parcă îl auzea rostind. Era spusa lui, după ce îl iscodea cu cât își mai sporise avutul. Mai ales această vorbă, din limbajul presărat cu zicale și cuvinte neaoșe ale unchiului său, îl scotea din sărite. Din hol răzbătuse în salon țârâitul telefonului. Se ridicase greu, simțind o durere ascuțită în abdomen. Ce naiba?... Probabil căutau să-i dea de urmă cei de la L. Și ce durere! Mai asta lipsea, să i
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
a fost teama de extindere a comunismului în Europa. Așa că, au traversat Atlanticul plecând înspre Canada, zona Quebec, mai exact la Montreal, unde se vorbea tot franceza. Printre cei care au părăsit atunci Franța au fost, bineînțeles, nea Mitică și „unchiul” său, avocatul Nichita Tomescu... Tainele prieteniei și secretele „succesului”! Începută în Iugoslavia la închisoarea din Panciova și continuată la Paris, prietenia lui nea Mitică cu avocatul Nichita Tomescu s-a intensificat după ajungerea pe continentul nord-american, la Montreal. Nea Mitică
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]