1,703 matches
-
eu n am stat cu mâinile în sân, ci am căutat prin cele grămezi de manuscrise și am dat peste un manuscris din 21 decembrie 1725 (7234), în care Mihai Racoviță voievod spune: <am dat și am miluit la biserica ungurească, de aicea din Iași, ca să aibă...din an în an, pe lună câte o ocă de untu de lemn de la vamă, ca să fie pentru treaba bisericii>.” Ne-am mai întâlnit noi cu grija voievozilor pentru bisericile și slujitorii celor de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dus la episcopul de la Rădăuți, să mă călugărească făr-de voie mea,...Mărturisească cu frica lui Dumnezeu episcopul de Rădăuți: priimit-am călugări, au călugăritu-m-am...de sila măriii sale, până m-au scos Dumnezeu de am scăpat aici, în Țara Ungurească...Mă rog slobozește mă și măria ta dintru această pedeapsă, să viu și eu la pământul mieu,...” „ Să vezi acum cum vodă nu poate lua o hotărâre în această pricină și, la 15 octombrie 1741 (7250), scrie mitropolitului episcopilor și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pari să te simți bine. Eram pe punctul să-i spun tot, dar m-am stăpânit și am dat pe gât dintr-o suflare cele două Înghițituri de Tio Pepe rămase. — Ce părere ai dacă am merge la un restaurant unguresc? După ce am vorbit cu tine la telefon, am căutat un restaurant bun Într-o revistă, am sunat și am făcut rezervări. De la hotel se putea ajunge pe jos până la restaurant. Îndreptându-ne spre el, Akemi mi-a povestit cum umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu, care nu-i mai mărturisisem niciodată așa ceva. — Știu, răspunse ea, ștergându-și lacrimile. Am comandat mai Întâi o supă de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ea, ștergându-și lacrimile. Am comandat mai Întâi o supă de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
comandat mai Întâi o supă de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu? Am așezat cele două pastile rozalii câte una În podul fiecărei palme. Este amară, se strâmbă Akemi Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
venise să se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc În mine absorbind toată băutura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
muc de lumânare! Hai, tiu, că ai în sertar, ieri te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi patriotice, mănuși cu un singur deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e lumina la 9 și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răsplată”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 32 footnote>, că la ,,masa lui, curtea lui, cheltuiala lui, ca un crai ținea lucrul prea sus (...) că el să ținea și vorovea în casa lui de să ispitea să fie crai în Țara Ungurească, și un fecior al lui în Țara Moldovei și altul în Țara Muntenească”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. După cele întâmplate, doamna Anastasia s-a retras în Țara Românească. A avut după moartea soțului ei o comportare mult
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ibidem, documentul 242, p. 212 footnote>, iar Vlasie curelar din Iași vinde o jumătate de falce și 10 prăjini de vie la Cetățuie, cu 25 de lei<footnote Ibidem, documentul 243, p. 213 footnote>. La 17 aprilie 1670, Matei, pisarul unguresc și soția sa Agafița, fiica lui Iordache săbierul, vând lui Duca voievod, două locuri de prisăci cu casă, pomet și fântână în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi o oală cu fierbătorul. Cele mai norocoase ne făceam rost de săpun Lux și de spray-uri ungurești. Celelalte, mai prost situate într-un nod de relații (capital social redus, cum se zice acum), își făceau săpun de casă din slănină râncedă, sodă și eventual parfum bulgăresc sau rusesc. Probabil că tot ele erau cele care își purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-o. Azi, Andrei mi-a trezit fiori pe spinare cu: vezi cum faci cu America, fiindcă aici democrația se paradește ca dracu’! Gabi A. mi-a scris și el o scrisoare de tipul: Deșteaptă-te române! Contrasta satele austriece și ungurești cu cele românești, de parcă era ceva de comparat. Poate satul Pipera, și acolo e greu ca ulițe și sistematizare! Nu am avut nici o satisfacție că a ajuns la vorbele mele și că descoperă în spatele normelor europene țăranul mioritic, atemporal integrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a surprins să văd, În Capitala mondială a păpușilor (numai În centru există, aproape lipite, zece magazine care expun și comercializează asemenea „jucării” !) și spectacole mediocre - vreo două, chiar jignitor de proaste : unul catalan ( Trei momente - confuz, lung, aglomerat ), altul unguresc (Crăciunul lui Punch - de un prost gust inhibant), unul infantil & desuet (Jujik, Ucraina), altul polonez (Etcetera - repetitiv, previzibil după cinci minute, În care fiecare păpușă era mînuită-n fel și chip de trei artiste, apoi...brrr!!!, ucisă !) și-n fine, cel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
iubitul drag, doar că găsise printre cărți un carnet pe care întâmplător îl frunzărise, uitând de sine, așa, în viteză... și pe a doua pagină a văzut niște nume, „Romanița-Dăscălița, cu țâțele ca bostanii”, urmau altele și altele, un nume unguresc, „Ildi-cea-durdulie, cu bretonul în formă de V”... și „Anita, care merge de parcă doarme în ea”, era și ea acolo, în șirul ca un burghiu, ce-i cu femeile astea?, sunt, au fost ale lui?, Dumnezeule!, nu face el așa ceva, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și doresc să fiu cât mai mult cu tine, dar așa ca până acum, cu mare discreție și Încredere, fără a ne face planuri mari pe termen lung deși, nimeni nu știe ce-i rezervă viitorul. Am În mine sânge unguresc și sper să nu te deranjeze. Vorbesc perfect moldovenește și aici mă simt o moldoveancă ... modernă. Acum spune-mi concluziile tale: Mulțumesc pentru sinceritate! Răspund la fel de sincer: dacă aș ști că aș avea numai trei minute la dispoziție să ne
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
recent:”Gladiatorul”. Coproducții grandioase au fost lansate și în România: ”Dacii”,”Columna” și mai tarziu,”Burebista”. Au urmat filmele de capă și spadă. Cu Jean Marais,Gerard Baray,Alain Delon. Au venit în forță și producțiile din țările socialiste.Satirele ungurești și fanteziile cehești,filmele chinezești și coreene au fost apreciate.Filmul francez și cel italian au câștigat teren în fața filmului german. Anii ’80 au impus filmul american bazat pe montaje și trucaje computerizate.„Războiul stelelor” ne-a pregătit pentru „Star
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lipicioasei [contagioasei] colere; care reguli peste tot în contra ciumii sânt prescrise; II. Scutirea de năvălirea boalei până când încă în Țara vecină stăpîneșce; III. Împedecarea lățirei ei, întru întîmplarea de se va arăta întră hotarele Țărei Împărătești sau doară a Țărei Ungurești; 1. Cunoașterea boalei și a curțerei [curgerii] ei; 2. Cum trebuie obștea a păzi întru bolnavi de holeră și întru cei sănătoși; 3. Grija pentru starea sănătății comună a locuitorilor, mai vârtos a celor care sânt în orice legare cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să fie difuzată pe calea unor broșuri destinate populației suferinde. O astfel de înștiințare a fost publicată și în limba română, sub titlul: O lecuire foarte folositoare a boalei acum curgătoare holera numită ce au aflat un preot din Țara Ungurească și prin Novelle (Ujșagurile) de la Peșta s-au vestit carea prea bunul mai jos subscrisul preot, întru această formă scriindu-o pentru binele de obște, prin aceasta să și face tuturor cunoscută. Foaie volantă de 16 × 27 cm, dată în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în anul următor; așadar, Marele principat a suferit de acest flagel, cu intermitențe, din 1831 până în 1837. O însemnare a preotului Sofronie din Densuș pe un ceaslov atestă că, "la 1836, intrând a doa oară colera în Ardeal, în Țara ungurească, așa cu putere, mai ales la orașe au pierit multă lume, că unii din picioare, fiind sănătoși, pica morți, așijderea și pă [la] sate". Altă însemnare de pe un manuscris amintea: "Mult am pătimit în viață de când sânt Apăi las în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a lui Nils Kreuger. Perspectiva, dar mai ales cerul, asemănător unui evantai de raze de soare strălucitoare și distincte, este un împrumut direct de la incomparabilul maestru francez Gustave Doré. Din păcate, Muzeul Național nu posedă nici o pictură de Doré. Icoana ungurească de aici, din dreapta, arată învierea lui Hristos. Din rana din coastă crește o viță de vie. Hristos culege și mănâncă strugurii liniștit și nu fără plăcere. Motivul există și în literatură: omul care se îndestulează cu propriile sale secreții dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a citit, probabil i-a plăcut ce scrie acolo, a mormăit un scurt Ighen și i-a pus pe toți pe jar să iasă legea mai repede, fiindcă se pare că în seara cu pricina Băsescu trăsese la măsea palinka ungurească și s-a gândit că mare păcat ar fi fost să nu le facă și el un hatâr ungurilor. Și ca orice lege din ultima vreme a fost plimbată de la Parlament la Curtea Constituțională cu scurte halte la Guvern, dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mandea cum se cuvine, vedeți că noi avem tot dreptul să ne numim romi fiindcă avem o istorie scrisă mult mai veche decât a amărăștenilor ăștia dă români care tot umblă cu săru’mâna pă la naltele curți turcești sau ungurești ca să li se mai dea și lor câte-o halcă de istorie veche a României. Cât privește pă Heuropa asta care vrea să ne dea la cap cu șengănul lor, pot zice că de abia acum, dă când cu democrația
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Binevoitorul maghiar Voiam ca azi să scriu un ceva vesel, că prea i-am întristat pe unii cu articolul acela al meu de ieri pe tema degringoladei, demolării și înmormântării sistemului de sănătate românesc, de către o brigadă de șoc ungurească, adusă hoțește la cel mai criminal mod, de un guvern corupt, imoral și trădător de neam, în fruntea celei mai sensibile funcții ale dăinuirii unui stat, sănătatea membrilor comunității. Mai grav nici nu ar fi putut face cineva acestei țări
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Iar când apăreau, prin rețele clandestine, cât de prețuite erau aceste obiecte! Văd și-acum bucățile de săpun frumos mirositoare așezate pentru ocazii în dulapurile fetelor sau răsplătind micile servicii și rujurile poloneze (la mare trecere) ori trusele de farduri ungurești, care, nu știu de ce, erau neobișnuit de mari (și tot pe atât de scumpe). Îmi amintesc bucătăriile unor apartamente de bloc (acolo era mai cald) sau oficiile din căminele studențești în care se etala și se trafica marfă din pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]