2,900 matches
-
științei. Ideile sale despre cunoaștere și conștiință, deși nu enunță teza spiralogiei și a dublei spirale cunoaștere-conștiință, conțin germenele acestei idei. Descoperirile științifice, în funcție de semnificația lor rațională, capătă sau nu substrat filosofic. Descoperirile cu ecouri majore asupra vieții pun amprenta universalității lor, precum și a substratului lor filosofic. Carl G. Hempel 11 și Paul Oppenheim 12, în 1948, vorbesc despre legi minore și majore. Domeniul filosofiei cuantice este un exemplu de filosofie a unor legi universale (cu substrat filosofic major). După Karl
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
13, scopul principal al filosofiei științei este distincția dintre științific, neștiințific și pseudoștiințific. Este un principiu de bază al hiperbolei îndoielii din cartezianism. Preocupările principale ale filosofiei științei sunt interpretarea, veridicitatea, utilitatea și predicțiunea futurologică. Filosofia științei utilizează în determinarea universalității descoperirilor științifice metodele analizei, reducției, inducției, deducției și verificarea empirică. Esența filosofiei științelor este stabilirea implicațiilor pe care universalitatea legii descoperite le are asupra vieții omului, în toată complexitatea ei. Spirala evoluției tinde să devină foarte neregulată, cu valori foarte
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
hiperbolei îndoielii din cartezianism. Preocupările principale ale filosofiei științei sunt interpretarea, veridicitatea, utilitatea și predicțiunea futurologică. Filosofia științei utilizează în determinarea universalității descoperirilor științifice metodele analizei, reducției, inducției, deducției și verificarea empirică. Esența filosofiei științelor este stabilirea implicațiilor pe care universalitatea legii descoperite le are asupra vieții omului, în toată complexitatea ei. Spirala evoluției tinde să devină foarte neregulată, cu valori foarte diferite ale legilor descoperite. Spre exemplu, Legea refracției optice, lege universală, este incomparabilă ca importanță cu Legea universală a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
laiteraturii. Este adeptul concepției despre rolul literaturii în soluționarea dificultăților vieții de zi de zi. 49 William Shakespeare (1564-1616), poet, dramaturg și actor englez, considerat cel mai mare scriitor de limbă engleză, supranumit Bard of Avon ("Bardul din Avon"), pentru universalitatea prototipurilor create de el. Născut la Stratford-upon-Avon, își începe cariera de actor și scriitor de piese la vârsta de 18 ani. Devine unul dintre proprietarii Companiei de teatru Lord Chamberlain's Men, devenită ulterior King's Men. A scris 38
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Institute of Mental Health) cu tema expresiile feței și ale corpului. Este creatorul atlasului de emoții faciale, a cărui reputație încă persistă. Atlasul servește la detectarea minciunii. Este al 59-lea cel mai citat psiholog din lume. Lucrările sale atestă universalitatea teoriei emoțiilor a lui Darwin. 54 Jaak Panksepp (1943) neuropsihobiolog american, dedicat neuroștiințelor emoționale la Universitățile Washington și Bowling Green State. Cunoscut pentru ipoteza sa despre implicația unui deficit în sistemul endorfinic, ca explicație a autismului (nedovedită până azi), și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de articole. Teza sa despre existența celor opt emoții primare, ca fiind primitive, menite să servească adaptării și apărării animalului și omului, și determinând, în final, reacția fight or flight. Tezele sale devin foarte populare, el considerându-le revoluționare, datorită universalității, valorii adaptative, evoluției remarcate la diferite specii. Descrie roata emoțiilor ca fiind o structură care imită combinațiile culorilor (având ca rezultat o altă culoare), și pe care le împarte în "diade" și "modele". Criticii îl acuză că nu s-a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice. Articolul 13 Limba oficială În România, limba oficială este limba română. Articolul 14 Capitala Capitala României este municipiul București. Titlul II Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale Capitolul I Dispoziții comune Articolul 15 Universalitatea (1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea. ... (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Articolul 16 Egalitatea în drepturi (1
CONSTITUŢIE*) din 21 noiembrie 1991 (*republicată*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107465_a_108794]
-
de luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar, aplicarea politicii financiare a Guvernului, de cheltuirea cu eficientă a resurselor financiare. Articolul 5 La elaborarea și execuția bugetului administrației centrale de stat, a bugetului asigurărilor sociale și a bugetelor locale stau principiile universalității, echilibrului și realității, aplicate la specificul fiecărui buget. Articolul 6 Bugetul administrației centrale de stat, bugetele locale și bugetele instituțiilor publice se aprobă astfel: a) bugetul administrației centrale de stat, de către Parlament; ... b) bugetele județene, municipiului București, municipiilor, sectoarelor municipiului
LEGE Nr. 10 din 29 ianuarie 1991 LEGE privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107489_a_108818]
-
dintre care, bineînțeles, logosul, Cuvântul, se pare că este, dacă nu cel mai Înalt, oricum, cel mai clar. Dar și culorile și liniile În armonie, reflectându-ne chipul și pasiunile sau sunetele armonice și ele, având, ca și pictura, privilegiul universalității și fiind, poate, În vagul lor, mai aproape, Încă o dată, de acel Mister pe care nu ne putem dezobișnui de a-l alunga definitiv de la curțile noastre regale, arogante, suficiente. Iată ce mi-a dăruit Exilul și singurătatea sa specifică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe urmele lui Edgar Papu pentru că nu am știut să-i convingem pe străini că eminescianismul deschide o "nouă eră în poezia mondială", deși se întâmplă ca nici unii critici contemporani să nu creadă cu tărie într-un atare adevăr. Dovedirea universalității poetului trezește ambiții competițional-megalomane studiului, pentru care e pus în mișcare un imens angrenaj, de referințe, de cele mai surprinzătoare proveniențe, astfel încât la conectarea triumfală a dialecticii întreaga pilitură savantă, decupată de un spirit realmente informat, autoritar în decizii asociative
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la vechii greci la Schopenhauer, de la Kant la Hegel, de la filosofia extrem orientală la Heidegger, spre a demonstra falsitatea ca imagine a imobilismului eminescian în conceptele kantiene, depășite de cunoașterea budismului, de ideea unei cosmogonii în care arheul e hieroglifa universalității. Poeme precum Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, Memento mori devin argumente la fiecare pagină. Nu pătrund în analiza demonstrației lui Theodor Codreanu, care, repet, necesită lecturi paralele, împrospătarea unor chestiuni ținând de nuanțele interpretării filosofice. Argumentele sale au, la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și să repudieze, ca pe un adevărat balast, sau mai neaoșist spus, ca pe niște pietre de moară legate de picioare, toate elementele ce le configurau, fie și doar potențial, o identitate națională pur românească, în favoarea unui blazon superior?! de universalitate, neglijând faptul, evident de altfel, că absolut în toate cazurile, marile valori ale lumii s-au impus în primul rând prin exprimarea unei individualități, a unei particularități pregnant naționale, proprii națiunii din care s-au ridicat. Dacă e să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis să importe cultura occidentală: intruziunile, perfect decantate, aparțin unor teme cu caracter peren și universal. Programul său de impunere a identității noastre spirituale în universalitate își păstrează intrinsec valabilitatea. Conturarea unui tablou al gândirii eminesciene demonstrează că el acționa în conformitate cu imperativele sale endemice, neploconindu-se în fața ideilor de-a gata. Organicismul lui are în vedere regenerarea spirituală și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi, acefali, hidrocefali, onochefali parazitează zgomotos pe trunchiul unei opere inalterabile, prin care ne legitimăm universalității. Ei sunt esențial niște infirmi. Și, totuși, o lumină străbate mânia îndreptățită a lui Theodor Codreanu. Ea se justifică faptic: dacă numai între 1995-1997 au apărut cincizeci de volume despre fenomenul Eminescu (apud Const. Cubleșan), nici astăzi pasiunea curată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
metafora rimbaudiană noyau pensif din Bateau ivre: opoziția este, însă, mai degrabă între adânc și neted, între vertical și orizontal. Intelectualul autentic nici nu-și propune și nici nu poate să se cufunde cu plasa lui de concepte în abisul universalității: el a vrut de totdeauna să fie doar un ochi în această plasă, să conștientizeze rețeaua ca atare și să-i aparțină, să i se dedice, să fie "activ". Pe când înțeleptul nu are nevoie de grup, nu măsoară imensitatea întinderilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului național. "Argumentul" distrugătorilor de canon, precizează Th. Codreanu este că "noțiunea de "poet național" (...) nu funcționează în literaturile occidentale și, în consecință, ar fi o invenție a naționaliștilor români" (p. 59). Același H. Bloom însă e de părere că "universalitatea canonului, care este universalitatea esteticului, nu poate fi decât abuziv despărțită de național". Totuși, N. Manolescu insistă în ideea că situarea lui Eminescu în centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de canon, precizează Th. Codreanu este că "noțiunea de "poet național" (...) nu funcționează în literaturile occidentale și, în consecință, ar fi o invenție a naționaliștilor români" (p. 59). Același H. Bloom însă e de părere că "universalitatea canonului, care este universalitatea esteticului, nu poate fi decât abuziv despărțită de național". Totuși, N. Manolescu insistă în ideea că situarea lui Eminescu în centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii" îi servește cartea Ioanei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rude sărace), din biblioteci și mai cu seamă din conștiința națională. lată, am folosit cuvântul care oripilează cel mai mult pe cei mai mulți dinte aceștia. Naționalul ne încurcă, vezi doamne, cel mai tare în triumfalistul nostru galop de intrare pe căile universalității. Ne deranjează, chipurile, poetul (cadavrul?!) din debara, cum zicea nu știu cine, referindu-se la Eminescu, pe care alt (alți) nu știu cine nu-l mai poate priza; rafinaților occidentaliști nespunându-le nimic. Și, ce-ar putea să le spună, atâta vreme cât nu-l citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
canonului occidental", observă Theodor Codreanu ca o descifrare a cunoscutei sintagme a lui Harold Bloom "anxietatea influențelor". De aici și o concluzie generalizatoare: "scriitorii canonici creează noi Biblii, noi religii naționale, fără ca acestea să fie simțite ca "erezii", dimpotrivă, restituind universalitatea emanată de divinitate". A restitui universalitatea emanată de divinitate înseamnă a crea în marginile Adevărului, nu în ale ficțiunii sau, mai exact, în ale purei ficționalității, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului, prin care Nicolae Manolescu a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o descifrare a cunoscutei sintagme a lui Harold Bloom "anxietatea influențelor". De aici și o concluzie generalizatoare: "scriitorii canonici creează noi Biblii, noi religii naționale, fără ca acestea să fie simțite ca "erezii", dimpotrivă, restituind universalitatea emanată de divinitate". A restitui universalitatea emanată de divinitate înseamnă a crea în marginile Adevărului, nu în ale ficțiunii sau, mai exact, în ale purei ficționalității, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului, prin care Nicolae Manolescu a ajuns să substituie canonul Eminescu prin canonul Levantului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrise adunării generale. La sfîrșitul fiecărui exercițiu anual, comisia de cenzori întocmește un raport asupra situației băncii și certifică regularitatea și sinceritatea conturilor anuale. Capitolul 4 Adunările generale ale acționarilor Articolul 29 Adunările generale Adunarea generală a acționarilor băncii reprezintă universalitatea acționarilor. Deliberările sale și hotărîrile luate în conformitate cu prevederile statutului sînt obligatorii pentru toți acționarii băncii. Articolul 30 Convocarea adunărilor generale ale acționarilor Adunările generale ale acționarilor, ordinare și extraordinare, se convoacă cu minimum 15 zile înaintea datei fixate pentru reuniunea
HOTĂRÎRE nr. 1059 din 3 octombrie 1990 privind aprobarea infiintarii Băncii Comerciale "Ion Tiriac" - societate pe acţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107305_a_108634]
-
să publice acest fapt în presă. Numitul proprietar va putea să obțină, în termen de 6 luni de la publicarea anunțului, un duplicat al acestei părți sociale. Capitolul 3 Gestiunea intereselor societății Articolul 14 Adunările generale Adunarea generală constituită legal reprezintă universalitatea asociaților. Hotărîrile sale, luate în conformitate cu legea și cu statutul, sînt obligatorii pentru toți asociații. Adunările generale ordinare sau extraordinare vor trebui, pentru a fi valabil reunite, să reprezinte cel putin 2/3 din asociați. Pe de altă parte, rezoluțiile vor
HOTĂRÎRE nr. 1229 din 23 noiembrie 1990 privind constituirea Societăţii Comerciale cu capital integral străin "Witschi (România) Electronic" -S.R.L.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107369_a_108698]
-
nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Secțiunea IV Despre legatul universal Articolul 888 Legatul universal este dispoziția prin care testatorul lasă după moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 889
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
adîncește încă și mai mult prăpastia. Căci trebuie insistat asupra faptului că, în Orient, în schimb, Imperiul Roman va continua încă un mileniu, trecînd prin mai multe epoci de aur și nerenunțînd decît tîrziu și greu la ambițiile sale de universalitate. E adevărat că acest Imperiu Roman de Răsărit dobîndește trăsături care-1 îndepărtează tot mai mult de modelul său tradițional, devenind un imperiu grec, metisat cu influențe orientale; e un imperiu creștin care se proclamă "ortodox" și rupe definitiv, în secolul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la caracterizarea susținătorilor adevăratei doctrine, în contextul controverselor dogmatice de după secolul al III-lea d. Hr. Primul dintre cele două adjective a fost întrebuințat pentru întîia dată în secolul I d. Hr. de Sf. Ignatius din Antiohia pentru a evoca plenitudinea, universalitatea Bisericii creștine. Cel de-al doilea a sfîrșit prin a se singulariza în vocabularul religios mai cu seamă după evenimentul din 1054, fără a i se cunoaște însă autorul (care, probabil, nici nu există) (cf. Alfred Bertholet, Dicționarul religiilor. Ediție
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]