8,137 matches
-
acestei secte, și nu îi împărtășesc câtuși de puțin ideologia. Dar dacă dumneavoastră ați crezut că aceasta este propria mea ideologie, se cheamă că romanul este izbutit! Da, îmi compătimesc eroii, dar altfel nu e cu putință: nu poți scrie urându-ți personajele. Ar fi nu literatură, ci publicistică. Precum în cazul lui Soljenițîn, de pildă. Dostoievski l-a iubit pe Raskolnikov, deși acesta ucisese cu toporul două femei, ba una dintre ele era și însărcinată. DJ: Spuneți că scriitorul nu
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
Mi-a mai mulțumit pentru urările mele de ziua să de naștere și am vorbit mai multe. Recenzia excelentă făcută de Prof. univ. dr. Marian Barbu la cunoscută sa carte Memorii, publicată în D.L. l-a bucurat și ne-a urât să continuăm cu succes revista. Așa vom face și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe care mi-a trimis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
povestesc de ce eram plictisit. Mi-a plăcut să discut cu el: după mai multe ore plăcute petrecute împreună, am aflat însă că este nu numai profesor la acelasi liceu, dar și că îi voi fi elev. Cum îi mărturisisem că urăsc matematică, la aflarea veștii am fost consternat. Mi-a propus însă un aranjament avantajos conform căruia el nu apărea că mă protejează, iar eu nu trebuia să învăț ceea îmi displace. Cum în ante-penultima clasa de liceu începeam trigonometria, îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe care am scris foarte frumos, cu majuscule, caligrafiat, diverse, cum să le zic... strigăte: "Paul Păun nu este păun, este înger!"" Dau un exemplu așa, poate că nu era chiar textul ăsta, dar erau numai texte de genul ăsta: "Urîm lumina, iubim întunericul din desenul cutare..." Și aceste etichete - în timp ce Paul Păun, care era un tip destul de retras și de taciturn, stătea acolo, la o masă într-una din încăperi - noi, în sala astălaltă, le-am lipit de tablouri". Se
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
mine și contemporanii mei. Și reciproc. Stăm pe maluri diferite care se îndepărtează din ce în ce mai tare. Stăm pe insule diferite și avem senzația, doar, destul de vagă și aceea, că știm ce gîndim, cum și ce mîncăm, ce visăm, ce iubim, ce urîm, că ne zărim, că ne intuim. Se adaugă la asta comentariul unora și altora, care manipulează percepțiile, receptarea, care bruiază înțelegerea. Și realitatea. Care ne împing să trăim marginal unii față de ceilalți. Parte din bucățelele care lipsesc din tablou le
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
că te iubesc Că mă aprob eu însumi, că nu mă dojenesc, Nici că amorul nebun ce mintea-mi răvășește Cu laștiatea lui încet mă otrăvește. Obiect slab, infelice, de răzbunări cerești, Pe mine mă detest mai mult de mă urăști... . . . . . . . . . . . . Aceasta sunt! Și mâna-ți în mine să lovească; Lovească! Sau de mă crezi nedemnă de loviri... în loc, dă-mi spada ta... Dă-mi-o!... Enona Ce faceți, Doamnă? Ah, vai, nu se cuvine! Ne-aude lumea... Veniți, ne facem
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
biografice neplăcute, însă de mult depășite. Dimpotrivă, anarhistul ce zguduie pilonii societății și ai moralei se răzbună, acum, pe o funestă bibliotecară obeză într-un mod de-a dreptul înduioșător: , Cred că din cauza asta bibliotecara s-a purtat atât de urât cu mine în prima mea zi de școală, când am dorit să-mi ridic cărțile, așa că din acest motiv, acum oficial, râd de ea în hohote, râd de fiecare gram de osânză mizeră din corpul ei bovin și urlu în
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
mă înconjoară, trebuie să-mi exprim mai puțin clar părerile - că o dată mă dau afară din America!" Or, pentru ea, nu există nenorocire mai mare decît eventuala întoarcerea în România comunistă. Ar fi un dezastru pentru o poetă care îl urăște sincer pe Ceaușescu. O știe ea, portarul de la bloc și poate vînzătoarea de la băcănie. Pentru că, o dată în plus, ,grija" pentru prietenii rămași acasă o împiedică să ia atitudine publică: Nu mă pot întoarce la Ceaușești. Opinia mea despre ei e
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
zis celor de lîngă mine, ziariști, care mă priveau chiorîș. Iar eu aprobam acest punct de vedere?! Da! Mi se părea normal ca imnul național să fie manelizat? Da! , Asta e o batjocură, un populism infect, transformăm imnul în Mă urăște toți dușmanii?" N-aveam în cap ideea acestui microscop cînd i-am întrebat pe colegii mei de meserie și de apărare a democrației: ,|știa au, legal, dreptul să cînte imnul? Scrie în constituție că maneliștii au interdicție să interpreteze Deșteaptă
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
pufuleți beau suc cu paiul deschid televizorul mută pe desene animate își scot caietele din ghiozdanele colorate se pun în paturile lor mici și dorm visând că sunt supereroi sau prințese cum pot acești omuleți să ignore tot ceea ce e urât și să trăiască atât, dar atât de simplu și frumos? ... iar toate astea se întâmplă sub ochii mei sub ochii noștri ce păcat că mi s-a răcit ceaiul și că trebuie să îmi întorc privirea de la geam ca să îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu știi nimic, când știi numai prostii și când știi ce nu trebuie. UMORUL RUSESC! 1. Să poți să zâmbești atunci când suferi... 2. Cea mai mare artistă este... Natura. 3. Viața poate fi frumoasă la orice vârstă. Viața poate fi urâtă la toate vârstele. 4. Din fiecare situație există ieșire. 5. Să creezi cu o pasiune nebună! 6. Femeia este făcută pentru a fi iubită. 7. știința este arta descoperirii de paterne. 8. Când nonvaloarea ajunge la putere, valoarea este prigonită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1 febr. 2012). Vintită Horia observa cum în România uneltele ocupantului sovietic “au mânjit lumea cu ură și sânge”. Un cioban din Salvarea de ostrogoți (v. V. Horia, Persecutez Boece!, Lausanne, 1983, trad. românească, 1993) spunea că ar trebui să-i urască, dar el a izbutit să nu-i urască și că: “Ei sunt cei care ne urăsc și se urăsc între ei” (trad. Ileana Cantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p.50). Mircea Eliade nota că literatura sa “place și se vinde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
România uneltele ocupantului sovietic “au mânjit lumea cu ură și sânge”. Un cioban din Salvarea de ostrogoți (v. V. Horia, Persecutez Boece!, Lausanne, 1983, trad. românească, 1993) spunea că ar trebui să-i urască, dar el a izbutit să nu-i urască și că: “Ei sunt cei care ne urăsc și se urăsc între ei” (trad. Ileana Cantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p.50). Mircea Eliade nota că literatura sa “place și se vinde în germană și în spaniolă” (Jurnal, 21 martie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ură și sânge”. Un cioban din Salvarea de ostrogoți (v. V. Horia, Persecutez Boece!, Lausanne, 1983, trad. românească, 1993) spunea că ar trebui să-i urască, dar el a izbutit să nu-i urască și că: “Ei sunt cei care ne urăsc și se urăsc între ei” (trad. Ileana Cantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p.50). Mircea Eliade nota că literatura sa “place și se vinde în germană și în spaniolă” (Jurnal, 21 martie 1985). Romanul Pe Strada Mântuleasa a apărut la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Un cioban din Salvarea de ostrogoți (v. V. Horia, Persecutez Boece!, Lausanne, 1983, trad. românească, 1993) spunea că ar trebui să-i urască, dar el a izbutit să nu-i urască și că: “Ei sunt cei care ne urăsc și se urăsc între ei” (trad. Ileana Cantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p.50). Mircea Eliade nota că literatura sa “place și se vinde în germană și în spaniolă” (Jurnal, 21 martie 1985). Romanul Pe Strada Mântuleasa a apărut la Paris, la editura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să le diseci. Dacă vrei, cu-adevărat, să spui ceva, fără mînie și părtinire, despre o generație căreia-i dăunează, ca fapt de cultură, mai puțin de ideologie, și respingerea furibundă, și veșnica îndrăgostire, fie și la modul și te uram cu-nverșunare, te blestemam, căci te iubesc (întru care Dan C. Mihăilescu cam păcătuiește...). Dacă nu, nu... Mai rețin, dintr-un volum care e de citit, pentru secțiunea lui din mijloc, La școala generației '27, și ca o lucrare de
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
femeie - semn că ele ne-au tămăduit. Și în aceste șuvițe de păr de femeie și de bărbat se ascunde deosebirea dintre noi soldații și cei care ne conduc. Fiindcă oamenii se împart în cei care ucid și cei care urăsc. Noi, soldații, suntem soiul nedăruit care ucide, pleava ordinară față de cei dăruiți și puternici care se pricep să urască. Poți învăța un om cum să se slujească mai iute de sabie decît de furculiță. Dar ura e o treabă care
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
ascunde deosebirea dintre noi soldații și cei care ne conduc. Fiindcă oamenii se împart în cei care ucid și cei care urăsc. Noi, soldații, suntem soiul nedăruit care ucide, pleava ordinară față de cei dăruiți și puternici care se pricep să urască. Poți învăța un om cum să se slujească mai iute de sabie decît de furculiță. Dar ura e o treabă care se învață vreme de generații. E un dar. Ca o voce frumoasă. Un dar mai periculos decît orice sabie
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
frumos clopot, dintr-o ureche mi-ar crește salcie, din cealaltă struguri și m-ar durea sufletul pentru orice cocoș de fier de pe acoperișul turnătoriei dumitale. Aș ședea frumușel în barca mea, aș trage la pești înțelepți și poate aș urî și eu pe cineva taman de la Paris pînă ce i-ar cădea urechile. Doar că eu nu sunt dăruit urii și de aceea trebuie să-mi ucid vrăjmașii. Dar asta e o poveste tristă iar azi e o zi veselă
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Mircea Mihăieș In ultimele săptămâni, m-am răfuit din greu cu Sorin Antohi. L-am disprețuit, l-am urât, m-am lăsat copleșit de oroare. L-am bârfit, la cel mai jos nivel, cu prietenii și cunoscuții. M-am lăsat, într-un cuvânt, copleșit de răul pe care acest strălucit intelectual ni l-a făcut tuturor, nouă, celor care
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
o utopică morală absolută care nu face decât să pună piedici în calea țintei. Lecția lui Adam Michnik e simplă și clară ca lumina zilei, chiar dacă ea îi poate oripila pe moraliștii tranziției: poți să-ți iubești neamul fără să urăști pe nimeni și poți fi un luptător pentru libertate fără să ai nici un dram de nebunie iacobină. Rebelul înțelept Adam Michnik rămâne la cei șaizeci de ani ai săi (neverosimilă vârstă), pe care i-a împlinit în 16 octombrie, un
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea cu ea. Fetele o urau, dar feciorii toți roșeau în fața ei. Moșul vroia să dea fata celui mai avut băiet din sat, dar puica de șerpoaică a fugit cu un flăcău nebun prin pădure și a rămas grea cu el. Tot satul râdea de ea
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
disponibil pentru performanță lingvistică. Tema centrală a poeziei lui Theodor Răpan rămâne viața omului sub vremuri, „fortuna labilis”, destinul schimbător, acordul și dezacordul ființei cu umanitatea și societatea cu natura și universul și conflictul interior al conștiinței care iubește și urăște lumea pentru că o înțelege în punctul înalt în care simte umbra lui Dumnezeu. Uriașa desfășurare de forțe poetice nu e un lucru rău și în nici un caz subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
în seturi de ilustrate colorate, ci un peisagist cu personalitate, manifestă în unele versuri și discretă în altele. Volumul începe cu o invocație/ dedicație făcută urbei, iubită și urâtă în egală măsură, ca în orice dragoste cu năbădăi: "Cât te urăsc, orașul meu iubit,/ Cât te râvnesc, când nu sunt lângă tine,/ Căci cu o albă lamă de cuțit/ Otrava ta mi-ai încrustat-o-n vine.// Eu ți-am zidit lumina-n carte./ Mi-ai fost în viață marele blestem
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]