4,024 matches
-
deosebit. Însă pe cântătorul de flaut trebuie să-l lăsați acasă daca numai vă aduceți aminte de sensul acestei deprinderi pe tribuna oratorică". Marele cunoscător al artei declamațiunei orale concepe aicea niște punte de vedere foarte importante. Schimbul vocei prin urcarea și coborârea ei nu numai că e importantă pentru cultura tonului, dar încă servă într-un mod deosebit declamațiunei artistice. Baza acestei scale ce urcă și coboară e tonul mijlociu propriu orșicui de unde purcede mișcarea în sus și în jos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște care-i e, drept spunând, neapărată la reprezentarea afectului, pentru ca să nu dea peste cap și să nu șteargă claritatea în espresiune. Precum observa Cicero în locul nostru, e [un] estrem în urcarea vocei, precum e un ton infim (tiefsten). Mai sus deja am dedus din o lege mai superioară cauza de ce vocea nu poate merge până la aceste estreme. Atât tonul infim cât și cel estrem de care e capabilă vocea umană nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l rețină de la estreme întru întrebuințarea vocei sale), atunci el nu esprimă cu aceasta decât cerința unei domniri libere asupra vocei până și la întrebuințarea înălțimei și, a profundității estreme. Numai în această libertate vedem noi garanția cumcă vorbitorul în urcarea și coborârea tonurilor nu ni va arăta o silință sforțată. 2. PORTAMENTUL ȘI VOLUBILITATEA Cultura tonului în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează deja la elementul mai înalt prin care omul produce liber o undolațiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de Beșt în 1746 chiar cumna- tului său, rabinul Gerșon din Kutov, Baal Șem Tov vorbește despre o incantație pe care a făcut-o de Roș ha-Șana „în vederea ascensiunii sufletului” (psihanodia), despre „lumile superioare” și „revenirea în Paradisul inferior”, despre urcarea „de la o lume la cealaltă” : „Așa, treaptă după treaptă, m-am ridicat până am intrat în palatul lui Mesia” (132, pp. 242-243). Ca un fel de șaman, rabinul hasidic coboară din înălțimea contemplației pentru a înălța spiritual întreaga comunitate, practi-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ridică valoarea unui produs prin transportul dintr-un loc într-altul era aceeași. Existau și atunci negustori și transportori și cu toate acestea grâul era tot 5 lei vechi chila. Nu transportul ca atare, nici mijlocirea ca atare au produs urcarea, ci o putere mecanică supusă intențiilor omului care înlesnește comunicația. Scânteia electrică nu face negoț, dar prin reacțiuni operate de un acid asupra unui metal, deci prin o schimbare de formă, înlesnește comunicația. Prin apropierea consumatorului de producător, prin contactul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pururea predispuși a crede tot ce li se spune de bine de ei, pe când noi nu măgulim pe nimeni, ci facem apel la spiritul lor de adevăr. Daca se găsesc instrumente pentru a măsura fenomene atât de simple cum e urcarea și scăderea căldurii, să nu se fi aflând nici un chip pentru a măsura gradul de cultură a unui popor? Am dori în simplitatea noastră să ni se enumere marii oameni cari ar fi făcut la noi descoperiri în mecanică ori
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
corpul spiritual corpului fizic sau natural (principiu de viață). În lumea alexandrină, materia este sinonimă cu moartea, și spiritul, cu viața. Trecerea de la corpul-temniță la corpul-eliberare inversează toate temele neoplatoniciene ale exilului și căderii. Căutarea perfecțiunii este pentru un grec urcarea de la Pămînt la Cer, de la ponderabil la imponderabil; înseamnă separarea sufletului de trup prin eliberarea de materie. Fedra lui Platon face din întrupare cel mai mare obstacol al vieții spirituale. Pentru un adept al lui Pitagora sau Plotin, virtutea consistă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Iranul, Irakul, Nigeria și Venezuela produceau 12,7 milioane de barili pe zi. Toată lumea se aștepta ca în 2008 aceste țări să producă 18,4 milioane. Numai că, în realitate, ele au produs 10,2 milioane, ceea ce a contribuit la urcarea prețului. 307 Antonio Marquina (ed.), Energy Security: Visions from Asia and Europe, Palgrave Macmillan, London, 2008. 308 Gabriel B. Collins, Andrew S. Erickson, Lyle J. Goldstein, William S. Murray (eds.), China's Energy Strategy: The Impact on Beijing's Maritime
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
care circulă totuși mai multe milioane de pasageri decât prin cel parizian, provine dintr-o organizare consensuală integrată de toți. Fiindcă există o bandă pentru cei grăbiți și alta pentru ceilalți; nu există nici Învălmășeală, nici treceri peste rând la urcarea În vagoane. Din această armonie rezultă un beneficiu individual ce nu intră În contradicție cu interesul colectiv, În măsura În care acesta din urmă primează! În densitatea lumii actuale, profitul individual imediat, care nu se sinchisește de efectele sale, generează crize și dezechilibre
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
plus, doar școlile tehnice au o populație care reprezintă structura populației masculine. La fel ca și celelalte cercetări analizate, ancheta lui Halsey arată că inegalitatea șanselor de acces a rămas constantă în timp într-o măsură deprimantă. Ea crește odată cu urcarea pe scara educațională. Dacă punem față în față șansele unui băiat din clasa superioară și ale unui băiat din clasa muncitoare de a accede la diferite trepte educaționale, obținem următoarele raporturi: - 4/1 să fie la școală la 16 ani
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în esență reformatorii religioși: Luther, Calvin și urmașii lor voiau să revină la un presupus creștinism apostolic, care ar fi fost denaturat și corupt de catolicism și papi și infestat de aceștia cu „idolatrie” și „filozofie păgână”. În Anglia, la urcarea pe tron, regele Eduard al VI-lea era aclamat de protestanți ca un „nou rege Iosia”, iar Elisabeta I, ca o „nouă Deborah”. Cromwell îl invoca pe Isaia în fața parlamentului englez și proclama că englezii erau poporul lui Dumnezeu, văzând
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se recomandă, un „hermeneut”, să le tălmăcească în lumina tuturor cărților din toate bibliotecile, inclusiv cea din Alexandria. Și fiindcă azi cota lui Camus e foarte scăzută pe piața pariziană (dar când vedem care sunt de câțiva ani cotele în urcare pe această piață ne dăm seama că lucrurile sunt mai mult sau mai puțin în ordine, fiindcă nu pot avea curs egal și les vessies și les lanternes) nu se putea ca hermeneutul nostru universal să nu o înregistreze, să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din circulația publică a valorilor se produsese cu opera lor un fenomen de ocultare. Revenirea la lumină a operei acestor poeți a produs un adevărat impact asupra generației ce urma să se manifeste. (La aceasta trebuie să adăugăm și extraordinara urcare a cotei lui Bacovia.) Impactul acesta a avut un efect însemnat nu ca influență, ci ca etalon. Influența lui Barbu, Blaga sau Bacovia nu a putut produce, cum de altfel era și firesc, decât un fenomen de epigonism. Influența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
instalațiile de scripeți permit din toate pozițiile de mai sus exerciții cu contragreutăți care, fie că ușurează mișcarea, determinând tracțiuni-întinderi pentru creșterea flexiei, fie ajută tonifierea musculaturii flexoare. Exercițiile gestice uzuale sunt pentru reeducarea funcțională a genunchiului, în special mersul, urcarea și coborârea scărilor, pășitul peste obstacole, aplecatul. Urcatul și coborâtul - se începe pe pante înclinate, apoi se trece la trepte de înalțimi gradate. Pentru creșterea forței, exercițiile se repetă cu încărcare ( haltere pe umeri). Pășitul peste - se va obișnui pacientul
PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Viorela Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_797]
-
Smerită am început să aștept / Să trec înapoi în somn / Cu mâinile adânc înfipte / În carnea sa, / Știind că numai acest vis de mort / Mă mai poate salva” (Pradă visului meu). Rezistența la rău ca aspirație etică persistă și în Urcarea muntelui (1985), unde poemele, pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în „deșertul” din propriul creier, de vreme ce „țara de-afară” nu este decât un wasteland trist
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
1980; Linia vieții, București, 1982; Peste zona interzisă - À travers la zone interdite, ed. bilingvă, tr. Annie Bentoiu, pref. Eugen Negrici, București, 1984; Peste zona interzisă - Across the Forbidden Zone, ed. bilingvă, tr. Dan Duțescu, pref. Valeriu Cristea, București, 1985; Urcarea muntelui, București, 1985; Călătorie spre mine însămi, București, 1987; Ardere de tot, București, 1992; Crimă și moralitate, București, 1993; Poezii, București, 1996; Cronica melancoliei, București, 1998; Linia vieții, pref. Nicolae Manolescu, Iași, 1999; Călătorie spre mine însămi, pref. Nicolae Manolescu
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
evenimentele povestite - îl animă, de aceea opera are și un pronunțat conținut teologic. În diferitele întâmplări prin care trece omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia ajunge să capete un caracter paradigmatic și universal, precum tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filosofilor, imaginat de ei ca entitate absolut transcendentă, astfel încât omul este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfântă și patimile (17), Paștele (18), Urcarea la cer (19). Într-adevăr, începutul discursului nr. 10 anunță întreaga „economie” a mântuirii; din această serie fac parte și discursurile despre coborârea în infern despre care vom vorbi în următorul paragraf. În fine, interesante sunt și cele care combat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avea o pierdere de sânge (Mat. 9, 20 sq.). Se mai păstrează apoi două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. ???-???); s-au păstrat unele fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater o scriere Despre credință transmisă până la noi în georgiană sub numele lui Ipolit. Bibliografie. Ediții: Omilii și fragmente în PG 85, 1764-1796; 86/2, 2045-2053; 96, 468. 501-505. Predica despre Urcarea la cer în R. Grégoire L’homélie d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu, „Parole de l’Orient” 1 (1970), 95-122. Totodată C. Vona L’orazione di Antipatro sulla nascita del Battista e l’orazione dell
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite reconstruirea parțială
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
traduceri literale ale originalului. Cum imnurile sunt dispuse în funcție de cele opt tonuri utilizate, culegerea a fost de aceea numită Octoechos. Imnurile sunt dedicate unor evenimente și personaje din istoria evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii, Urcarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Basilius...), unor patriarhi, episcopi și împărați, ca și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure), sau conțin învățături (împotriva mâniei, împotriva teatrului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se poată întoarce la sănătoasa condiției originală. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mântuirii este imitarea lui Cristos și în special urcarea pe cruce de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet e focalizat asupra „liniștii”, stare de indiferență și de neprihănire la care se ajunge prin separarea de lume, prin renunțarea la gânduri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări cum este Marcu Sihastrul, cf. aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă pentru că apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e implicat apoi în întâmplările care-i au în centru pe Zenon Isaurianul și pe uzurpatorul Basiliscus căruia îi refuză binecuvântarea ca urmare a poziției sale anticalcedoniene; el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon ca și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își păstrează credința în Sfânta Treime și în întrupare (cap. 42). Bibliografie. Ediții: H. Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]