1,632 matches
-
de șanțuri prin care au fost trase la vale trunchiurile de pom tăiate pe vremuri, astfel că în urcuș poți să o iei mai pe stânga sau pe dreapta cu 5-10 metri, dar întorcându-te întotdeauna spre linia principală de urcuș, care de altfel este și marcată cu un triunghi roșu, cam vechi, culoarea ne mai fiind prea vizibilă. Îmi aduc aminte că în urmă cu doi ani, prin 2007, urcam poteca spre Tărâța, fiind împreună cu alți doi turiști, tată și
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Locul era plin cu zmeură, fapt ce mă ducea cu gândul la ursul carpatin, care bântuia zona și nu știai când poți da nas în nas cu el. Dar despre urs voi mai pomeni ceva mai încolo... După această poiană urcușul continua încă vreo 20-25 de minute și intrai în altă poiană cu vegetație aproape luxuriantă, păduri de „coada calului” și alte plante care profitau la maximum de umezeala din zonă și creșteau foarte înalte. Îmi aduc aminte de asemenea de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
se cam prelungea cam la circa 30 de minute, dar era o pauză binemeritată înainte de atacul asupra zonei alpine ce ne aștepta circa 500 de metri mai sus. Izvorul este situat la circa 900 m altitudine și de la acest punct urcușul este mai abrupt până ce se ajunge pe un „umăr” din dreapta al vârfului Boldanu, de unde poteca continuă aproape orizontal circa 400500 metri până la punctul unde iese în zona alpină. Ne întâlneam adesea aici și cu alte grupuri de turiști, fie ei
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
să se întâmple pe munte, totuși nu pot uita niciodată ceaiul în care se turna puțintel rom, băut înainte de 1989 la orice cabană din munții Făgăraș, făcut din plante naturale culese de lângă cabană, dar acestea sunt momente duse și apuse... Urcușul pe muchia Tărâța este foarte plăcut și oarecum dificil, dar poate fi chiar imposibil iarna, mai ales dacă nu ai echipamentul necesar. Într-o primăvară prin 1977, eram cu bunul meu prieten Nicu Ureche, mai mare decât mine cu un
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
am bătut-o câțiva ani la rândul și îmi pare rău că acea cabană nu a fost reconstruită, ar fi fost de un real folos pentru turiștii pe care îi prindea vremea rea pe munte. Închei aici paranteza și reiau urcușul pe muchia Tărâța, ajungând după platoul cu plante mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
și prost ca să te lase femeia! Asta e concluzia lecției de viață. Cică aia n-avea sfârcuri la țâțe. Cum, mă, femeia trebuie obligatoriu să aibă sfârcuri. Ca să ai pe ce trage o limbă, să mai reglezi de-acolo potențiometrele. Urcuș. Pieptiș, opintire. Astea sunt cuvintele care trebuie folosite. Pământ și pietre, apoi pământul ca în palmă. Grădina lui Baboi, unde trebuie să jucăm. Și-a săpat singur grădina ailaltă din coastă, povestește Jderilă. Un om greu de înțeles. Umblă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sacrifici dacă chiar ții morțiș să zbori, clipele acelea nu făceau parte din existența lui, din ființa lui. Erau prețul plătit pentru ca să se împlinească dăruirea lui literară. Și într-adevăr, cariera sa literară, succesul său scriitoricesc erau într-un formidabil urcuș, totul îi mergea din plin. (Poate și tovarășul Cameniță îl sprijinea discret, din umbră, dar Vlad nu era curios să afle cauzele ascensiunii sale, nu intra în amănunte, nu-și punea întrebări și nu aștepta răspunsuri.) Iar când au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prăjită, condimentată, ca Întotdeauna, cu foamea noastră obișnuită. După masă, Întremați, am Început să urcăm cu entuziasm. De la bun Început, Însă, am fost Însoțiți de niște muște care ne dădeau tîrcoale fără oprire, Înțepîndu-ne ori de cîte ori aveau ocazia. Urcușul a fost istovitor, fiindcă nu aveam nici echipamentul necesar, nici experiență, dar, după cîteva ore de trudă, am ajuns În vîrf. Spre dezamăgirea noastră, nu era nici o panoramă de admirat; munții dimprejur blocau toată priveliștea. În orice parte ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noi și tot el a fost cel care ne-a făcut rost de bilete pînă În Machu Picchu. Viteza medie a trenurilor din regiune este de 10-20 de kilometri pe oră - aceste condiții istovitoare se datorează confruntărilor permanente cu nenumăratele urcușuri și coborîșuri destul de abrupte. Pentru ca trenurile să poată cîștiga un avantaj Împotriva urcușului dificil cînd părăsesc orașul, șinele au fost construite În așa fel Încît trenul să se miște În față pentru o bucată de vreme, apoi alunecă Înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bilete pînă În Machu Picchu. Viteza medie a trenurilor din regiune este de 10-20 de kilometri pe oră - aceste condiții istovitoare se datorează confruntărilor permanente cu nenumăratele urcușuri și coborîșuri destul de abrupte. Pentru ca trenurile să poată cîștiga un avantaj Împotriva urcușului dificil cînd părăsesc orașul, șinele au fost construite În așa fel Încît trenul să se miște În față pentru o bucată de vreme, apoi alunecă Înapoi pe o altă cale ferată, de unde Începe altă urcare, iar această mișcare Înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În minte. Casele din suburbii se află la distanțe mai mari una de alta. Caracas se Întinde de-a lungul unei văi Înguste, pe care o cuprinde Între limitele sale, astfel că o plimbare cît de scurtă te aduce pe urcușul dealurilor, iar de acolo, pe măsură ce orașul ți se descoperă, treptat, la picioare, Începe să ți se arate un nou aspect al compoziției sale multifațetate. Negrii, exemplare magnifice ale rasei africane, care și-au păstrat puritatea rasială datorită lipsei unei afinități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-vă prin ceea ce vă spune. Care este sfântul pe care să nu-l fi cuprins o asemenea teamă? Dar toți s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un urcuș lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de ani de muncă; dar perfecționarea sufletului este o operă mult mai dificilă”. Trebuie, deci, să ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Rămași singuri dincolo de Podul Dâmboviței, am pornit-o pe cărări turistice foarte puțin umblate, care ne purtau tot în paralel cu Piatra Craiului, până când am ajuns în Curmătura acesteia. Se instaurase septembrie și toamna bătea la ușă... Îmi amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
agoniseai capitalul necesar șperțuirii slugarnice a celor de deasupra ta. Pentru mulți, modul de a se lăsa aserviți de putere nuera decât o necontenită pregătire mascată în vederea fugii. Asemenea indivizi rămâneau peste hotare nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului social, ci tocmai de aceea. Oamenii de rând vorbeau în bătaie de joc despre fugă ca lux suprem. Orice ștab fiind, chipurile, animat de o înaltă conștiință socialistă. La drept vorbind, după fuga atâtor ștabi, conștiința socialistă ar fi trebuit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o reală diversitate de modalități artistice, despre o multitudine de stiluri literare. Se știe foarte bine că partidul face tot timpul apel la o gândire creatoare, cât mai originală și mai îndrăzneață, cu adevărat nouă.“ (Informația Bucureștiului, 18 mai 1972) „Urcușul concentrat într-un sumar Și-o geometrie care, parcursă de partid, L-a corectat pe Euclid Plantând într-o secantă un nou mărgăritar.“ („O proaspătă fântână“, Contemporanul, 2 decembrie 1977) „Te voi numi braț, frunte, ochi și gând Și călăuz
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
unde lasă pe mâna dreaptă frumosul, elegantul și modernul popas turistic «Vama Cucului», munții Făgărașului dezvăluie tuturor celor ce se-ncumetă să vină să-i vadă, frumusețile sale de basm, frumuseți de vis. De aci, dela acest popas turistic începe urcușul în serpentine printre tăieturi cu zmeuriș bogat, prin zonă de păduri foioase, apoi de conifere, exploatate din păcate de mulți ani încoace parcă în dușmănie față de orice benefice gândiri ecologice. La jumătatea distanței dintre întrarea în pădure și cota maximă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dela halta Cârța, cu piciorul, cu ranița în spate și cu alpenstockul în mână, pe cărări prea puțin bătute, urmărind aproximativ traseul despre care tocmai vorbirăm, cunoscând că avea de făcut 18 kilometri de drum până la Glăjărie, trei ore de urcuș pe plaiurile prea puțin bătute dela Glăjărie la Bâlea Cascadă, considerat ca partea cea mai grea, și alte patru ore de urcuș, recomandat turiștilor neexpermentați a-l folosi numai în timpul verii, drumul dela Bâlea Cascadă, la Bâlea Lac. Înainte vreme
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
despre care tocmai vorbirăm, cunoscând că avea de făcut 18 kilometri de drum până la Glăjărie, trei ore de urcuș pe plaiurile prea puțin bătute dela Glăjărie la Bâlea Cascadă, considerat ca partea cea mai grea, și alte patru ore de urcuș, recomandat turiștilor neexpermentați a-l folosi numai în timpul verii, drumul dela Bâlea Cascadă, la Bâlea Lac. Înainte vreme, până către sfârșitul secolului XIX, călătorul iubitor de drumuri de munte se mulțumea cu traseele cunoscute numai de călăuze angajate în satele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
am pierdut undeva prin Târgu Cucului, dacă îmi aduc bine aminte, când, plecat de acasă să meargă la niște cunoștințe, a urcat cu dificultate în tramvaiul mereu grăbit când e vorba să aștepte vârstnicii nu destul de sprinteni și deprinși cu... urcușurile momentului. Dar ajutat de o tinerică, a urcat treptele, avântându-se mai departe... Portretizat de Vasile Fetescu care avea experiența cunoașterii, el însuși pedagog și psiholog, deprins să citească filozofia omului de la tinerețe până la bătrânețe, Dumitru Dascălu mi s-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
călători. Pentru a aduna de la toate platourile de exploatare cărbunele și lemnul s-a construit o cale ferată cu ecartament îngust, denumită CFF adică calea ferată forestieră. Această cale ferată avea o lungime impresionantă de la Anina până la Ponyazka, traseu cu urcușuri și coborâșuri prin locuri golașe sau păduri, printre stânci, pe lângă pârâuri, bălți și baraje mici, prin tuneluri pe care micile locomotive îl străbăteau zilnic, indiferent de anotimp și de starea vremii. Pe acest traseu existau în diferite locuri stații de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
e adevărat și ce nu. Îmi pare rău după tinerețea mea, dar și zeii au consimțit că lucrurile au nevoie de legi. Trebuie să ridic ochii spre muntele meu. Să privesc culmile orbite de soare și să mă bucur de urcușul care Începe. Saturn a coborît ca și mine pe un munte, i s-a dat o stîncă pe care s-o urce, așadar trăiește și speră. O fericire curată e numai o șansă de viitor. În urmă nu mai e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al Comitetului Județean de Cultură Iași (19901993). În 1993 a inițiat și condus, în calitate de director, apariția unei noi serii a revistei „Însemnări ieșene“. A debutat, în 1948, cu versuri în ziarul „Clopotul“ din Botoșani și, editorial, cu volumul de poezie Urcuș (1959). Anii ‘60 l-au impus însă ca dramaturg. Întâia sa piesă, Postul de radio de pe strada Rareș (1959), a fost distinsă cu Premiul „Vasile Alecsandri“ al Ministerului Învățământului și Culturii și a fost reprezentată de televiziunea națională în 1960
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a pornit cu trei autocare spre Brad. Srăbatem străzile orașului, fiind însoțiți tot timpul de imaginea Cetății Devei, proiectată pe albastrul cerului de vară. Trecem pe langă termocentrală de la Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să guverneze instinctele de reproducere ale cetățenilor săi : le pervertește pînă la nivelul tranzacțiilor desfășurate în acea cameră. Din majoritatea descrierilor reiese că filmul lui Mungiu își atinge punctul culminant în secvența aceea, dar în realitate e doar la jumătatea urcușului. Otilia trebuie s-o lase singură pe Găbița și să meargă acasă la prietenul ei, la o masă aniversară. Stă înghesuită între părinții lui și prietenii acestora și înghite fum de țigară de parcă ar fi pămînt, în timp ce conversația de la masă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
muncă alături de oamenii locului mi-a adus un spor de prețuire din partea localnicilor. Am mai rămas încă o săptămână hoinărind alături de Nicu, însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]