2,433 matches
-
mașină a apărut din aerul întunecat și l-a izbit din plin, făcând un zgomot ca de tobă lovită cu ceva greu: zdup! Incredibil cât de tare a putut să țipe câinele ăla. Nu era nici chelălăit, nici lătrat, nici urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lovită cu ceva greu: zdup! Incredibil cât de tare a putut să țipe câinele ăla. Nu era nici chelălăit, nici lătrat, nici urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție. L-a lovit din nou, de data asta luîndu-l pe dedesubt și aruncîndu-l înapoi cu burta-n sus. Urletul animalului, tot timpul (o secundă sau două) cât s-a aflat sub mașină, a depășit orice limită a suportabilului. Câteva femei își ascunseseră fața în palme, una își proptise capul de un copac, iar bărbații strigau după mașină. Cățelul s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se audă, intermitent, zgomotul mașinii de cusut. M-am trântit atunci pe pat și m-am apucat să citesc din Comandantul Cetății-de-zăpadă. Aerul se înroșise bine în cameră când, ridicîndu-mi ochii de pe cartea cu file roze, am izbucnit într-un urlet: tânărul alungit deschisese încetișor ușa și-acum înainta ca un somnambul înspre mine. Creștetul îi atingea tavanul, iar pe fața ușor asimetrică, spălăcită, cutată, să lățea un fel de râs, ca o tăietură de operație. Ochii îi avea largi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
podea și am strîns-o la piept. Nu știu de ce mi-a fost întotdeauna frică de el. E drept că uneori se înroșea la față și începea să urle cu acea voce de la mânie a bărbaților, care îți chircește viscerele ca urletul lupilor sau mârâitul profund al unui tigru. Deși nu m-a bătut niciodată, pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă săruta. Mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără efect. Simți că înnebunește. Ieși repede din mașină, pe care-o uitase cu farurile aprinse, și se învîrti neputincios în jurul ei. După vreun minut de urlet insuportabil, pe la geamuri și balcoane începură să apară cetățeni în pijamale care-i strigau cu toții câte ceva arhitectului, dar din cauza claxonului nu se putură înțelege cu el. Tânărul ar fi vrut să intre în pământ. Deschise capota Daciei și începu să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-n blestematu ăla de tren și dac-a vrut El să fie tocma-n ale șapte vagoane care-a luat foc și așa-n foc, cum era s-o ia razna pe câmp, de ziceai că-i iadu, donșoară ! Și urletele care scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cineva care prinde frâul și, cu toată gravitatea momentului, îmi amintesc că am mai gândit acest lucru, cu disperarea că nimeni nu era primprejur ca să facă gestul. Și într-adevăr, cine ? Un fum negru umplea aerul și țipete îngrozite, și urlete, dându-mi, toate laolaltă, senzația iadului. Cât a durat ? Nu știu. Instinctul birjarului sau al calului a oprit totuși trăsura, ajunsă ca vai de ea. O roată îi sărise. Birjarul tremura tot, ca și mine. În plus, am înțeles că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clasică la lumînări, cu meniuri care includ vînat, trufandale și vin franțuzesc, În fața televizorului (care acum nu se mai stinge nici cînd emisia Încetează) din care vin știri despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri trîntite de pereți, urlete incoerente despre mama cuiva, o acută nevoie de a pleca din această pușcărie -, urmată de o goană În cercuri, de animal decerebrat, pe terenul de instrucție, printre tunuri - locotenentul Soare, care era OS, Încercînd să-l aducă Înapoi În dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau nu în camere. George constată cu un tremur lăuntric, dar fară surpriză, că numărul camerei lui Rozanov era patruzeci și patru. Filozoful era în cameră. George înaintă pe covorul gros al coridorului, unde plutea un miros sulfuros și unde urletul apei care curgea era mai asurzitor. Bătu la ușa lui Rozanov, dar nu putu să audă nici un răspuns. Deschise ușa. Rozanov, complet îmbrăcat, ședea la o masă lângă fereastră și scria. Avea cărți în față. Când îl văzu pe George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară în apă, îmbrăcate în furouri. Ruby, care nu știa să înoate, îi urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate. Adam stătea la marginea unde valurile se izbeau de țărm și plângea cu urlete și cu un potop de lacrimi; gura îi era larg deschisă, brațele înălțate spre cer. — Ce s-a întâmplat? zbieră Gabriel, alergând prin nisip. Și când îl văzu pe Adam plângând atât de năprasnic începu să plângă și ea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din casa asta și din orașul ăsta... Vă rog, vă rog... Pleacă, pleacă! Filozoful întoarse spre Tom o față chinuită, cu ochii și sprâncenele încruntate, cu buzele ude deschise, dezvăluind interiorul roșu al gurii, de parcă era gata să scoată un urlet de durere. Tom fugi în stradă. „E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se reîntoarse în casă. Când își plimbă privirea prin holul frumos și îngrijit, scăldat în lumină, scoase al doilea strigăt pe care îl auzi Alex în acea seară. Numai că n-a fost un strigăt, ci mai curând un prelung urlet lugubru, ca de animal încolțit. Închise ușa după ea cu asemenea violență, încât o bucată din vitraliul plesnit de pe palier căzu pe pajiște. Simțea o durere care-i sfâșia partea din față a trupului, de parcă fusese despicată cu un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a imperfecțiunii este la originea unei concepții "holistice" a vieții. Coincidență a lucrurilor opuse. Organicitate a rațiunii și a sensibilului. Naturalism sălbatic, așa cum se exprimă el în melomania exacerbată a muzicii "techno", "rap", "hard rock". Toate amintind incantațiile societăților primitive. Urlete sălbatice pentru a-și face curaj în fața ineluctabilității destinului. A-și lua inima în dinți pentru a trăi clipa. De fapt, zgomot de alămuri și de tobe care servește la adaptarea respirației sociale la aceea a naturii. La marcarea ritmului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asigure orice victorie a democrației care își arată degetul din jeepuri, poetului, lacom de toate florile de cireș (Prin inima mea trece toată grădina (...) / Pe toate le-am strâns în inima mea), îi rămâne opiul artei și, ca antidot la Urletele de lup care meterezele par să le surpe, dragostea. Însuși titlul celei de-a doua părți a volumului, Jurnal erotic, este sugestiv pentru statutul pe care îl are sentimentul în existența lui. Debordând de sensibilitate, acolo, în sihăstria sufletului, visează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru creație, volumul în ansamblu putând fi citit ca o artă poetică, în care se afirmă necesitatea inițierii în acest univers ezoteric, fiindcă, potrivit pictorului, din Lecție de privit un tablou, Culorile mele nu umplu privirea, ci o conduc, / cum urletul din stihii conduce la fiară. De aceea, preocupat de statutul artei și de tot ce vine în atingere cu ea, poetul mărturisește: Aceasta e gloria cea mare a / unui vers: / să-l citești pietrelor - / deasupra lor nu mai e decât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor. 25. Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; 26. oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întîmpla pe pămînt, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9. Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. 10. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit, și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. 11. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia, și-i poartă pe penele lui: 12. Așa a călăuzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
poiană, dar o hulire venită din gurile a o mie de femei, i-au speriat, alungîndu-i din capcană-n capcană pînă-n adîncurile lui. Învierea lui va rămîne de-a pururi lungul meu răsărit Înălțat În furcile pieptului, răsărit acompaniat de urletul mai multor generații de lupi. Pentru a-l prinde, cu-adevărat, trebuie: să te dezveți de tine Însuți, să crezi În el cu atîta fervoare Încît, În jurul tău, pe o distanță de cîțiva kilometri, să reușești a tăia maioneza oricărei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aproape de moarte și de nevoia de tandrețe, de înțelegere; e în stare atunci să cerșească un semn de care în condiții obișnuite se poate lipsi; și, când nici cerșindu-l nu-l poate obține, urlă ca un animal; prin acest urlet, omul face o ultimă încercare de a se salva înainte de a se scufunda cu totul; ― dacă unul, unul singur dintre cei de față ar fi reacționat, ea s-ar fi oprit; dar toți o priveau prin oglindă sau îi întorceau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de postav pe cap, arătând ca niște paiațe. Mergeam îngîndurat pe câmpul scăldat de lumina lunii când m-am înfiorat auzind, nu foarte departe, urletul unui lup. Sta la marginea unor tufișuri, privea spre paiațele de paie și urla. Pe mine nici nu mă vedea parcă. M-am retras repede și m-am ascuns după o tufă de măceș. Acolo mi-a venit inima la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lățimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărțea locul sfînt de cel nesfînt. $43 1. M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit. 2. Și iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, și pămîntul strălucea de slava Sa. 3. Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem cînd venisem să nimicesc cetatea, și vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem lîngă rîul Chebar. Și am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]