6,013 matches
-
pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea aproapelui sau după adâncimea răutății omenești. Poate pune lațuri pentru sticleți șantieristul. Își poate spăla izmenele și să le întindă la uscat pe schele. Și câte încă alte multe nu poate face. Și cel mai greu îi este când se revarsă mioriticul din el. Atunci, ca trăsnit, se repede la prima crâșmă. De obicei, sunt cel puțin trei la colțul străzii, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a jurat că se cacă pe el. Ce puteam face? — Să-l lași În stradă, poate așa se mai Încălzea. Tata se Încruntă. — Dacă nu te superi, eu urc În casă. — Firește că nu. Și pune-ți pe tine ceva uscat, să nu te pricopsești cu o pneumonie. Apartamentul era rece și tăcut. M-am Îndreptat spre camera mea și am furișat o privire pe geam. A doua santinelă era tot acolo, În poarta bisericii Santa Ana. Mi-am scos hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răpească În zorii acelei zile cînd se hotărîse să-și caute fiul, pe Julián, se mistuia. În timpul lungii traversade, așezat pe punte, tremurînd sub pleduri și privind infinitul gol al oceanului, a Înțeles că nu va mai apuca să vadă uscatul. Uneori, așezat la pupa, observa șirul de rechini care urmărise nava la puțin după escala din Tenerife. L-a auzit pe unul dintre ofițeri spunînd că acel cortegiu funest era obișnuit pentru croazierele transoceanice. Bestiile se hrăneau din hoiturile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușă de acces spre terasa care dădea la scară. Terasele tuturor caselor din grupul respectiv alcătuiau un fel de rețea de curți interioare separate printr-un zid de cel mult un metru, unde vecinii veneau să-și Întindă rufele la uscat. Nu mi-a luat prea mult să găsesc o clădire de pe latura cealaltă a grupului, a cărei fațadă dădea către strada Joaquín Costa, de unde puteam ajunge pe terasă și, de acolo, puteam să sar peste zid și să ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și noi că plângem, ăsta-i melicu lu’ Niculaie după ploaie! * Omului? Și de fapt de ce nu? Se dărâmă ecluza aia, la care zicea că lucrează, dacă i-aș scrie? Uite, Îmi usuc părul precum nu am Fön - aparat de uscat părul adică - lucrul cel mai plăcut e să-ți scriu o scrisoare adevărată, veritabilă, pe care o să-l citești cu o adevărată surpriză (poate). Adevărul e - dacă chiar vrei să știi (servus, Zare - nici nu ți-am spus - vezi?, servus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acolo, cum dracu’ o fi făcut că a ajuns pe jos până În oraș și acuma voia să se ducă la frati-su și nici nu prea știa unde stă ăla. A văzut undeva, Într-o curte, niște militare puse la uscat. Le-a furat și s-a Îmbrăcat cu ele. Îi cădea șapca pe ochi, haina-i era mare, pantalonii prea lungi, da era Îmbrăcat acuma. A mers el așa toată noaptea prin oraș s-ajungă la frati-su ăla. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a dus În aplicație pe o insulă. Aveam cu noi hrană rece pe două săptămâni și umplusem cu apă bazinul de lângă far. Apă de băut, știi, acolo nu erau nici izvoare și nici fântâni, apa se aducea cu vaporul de pe uscat. Nu e mare insula asta. Nici cât satu’ăsta. E așa, ca o stâncă, de vreo trei-patru sute de metri Înălțime și În vârfu’ ei nu e decât farul, o căsuță În care stătea paznicu’ de far și bazinul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mână pe Popescu și-l obligă s-o urmeze. Au urcat pe o scară Întunecoasă vreo șase sau șapte etaje, au ocolit apoi Întreaga clădire printr-un coridor strâmt, au traversat o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum chiar am ajuns! Descuie și intrară. Era camera În care stătea ea ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aruncate, roabe, lopeți, alte unelte, grămezi de pietriș de râu, saci, cărămizi, un zid ridicat până la Înălțimea unui om, o fundație cheală mai Încolo, groapa altei fundații ridicând alături de ea grămezi conice de pământ mai Întâi negru și apoi galben uscat, ocru, lutos. Se construiesc blocuri pentru intelectualii satului (deci și pentru mine!), un dispensar și o creșă. S-ar putea, așadar, panorama peste toate acestea și abia la urmă de tot, după un colț al construcției deja Începute, aparatul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unul către celălalt și intrară curioși în curte, să vadă ce trebușoară făcuse fata lor. Mare le fu bucuria când văzură isprăvile copilei! Mama se supără foarte tare când dădu cu ochii de rățuștele atârnate pe sârmă ca rufele la uscat. Florinuțo, ce-ai avut cu ele? Păi, mămico, s-au murdărit și le-am spălat, apoi le-am pus să se usuce. Dar bietele rățuște își dăduseră obștescul sfârșit, iar Florinuța înțelese că ceva nu făcuse bine și se cam
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
prin tabăra inamicului. După numeroase peripeții au ajuns la marginea mării și s-au îmbarcat pe o corabie care mergea spre Franța. Vasul a ajuns cu bine la destinație, iar călătorii noștrii debarcând în Provența, și-au continuat drumul pe uscat. Într-o zi, încinși de căldură și obosiți, ei au căutat a se adăposti de arșiță în pădurea Ardenilor, iar întâmplarea a îndreptat-o pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
A În lungul zbor pe care l-a făcut purtat de Hipogrif, Rogero a fost dus peste mări și țări. Când a căpătat o oarecare stăpânire asupra animalului, el l-a făcut să coboare pe cea mai apropiată bucată de uscat. Când a fost îndeajuns de aproape de pământ, Rogero a sărit jos și a legat armăsarul de un mirt. Omul a lăsat scutul din mână și scoțându-și coiful, trase cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decât un simplu corn. Protejat de aceste talismane, Astolfo mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
strânseră pânzele; vântul ne purta cu iuțeală direct către un țărm stâncos. Nevăzând altă nădejde de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decât un simplu corn. Protejat de aceste talismane, Astolfo mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
strânseră pânzele; vântul ne purta cu iuțeală direct către un țărm stâncos. Nevăzând altă nădejde de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mort, de voi n-ați exista Și printre vii, ca în mormânt aș sta Și fals, dezacordat, mi-ar plânge struna... La rândul vostru, dacă eu n-aș fi, Ce umbre triste v-ar cuprinde zarea? Că ne urâm, precum uscatul, marea Și ne iubim...în fiecare zi...
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
întâi după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că hangiul a mirosit cam cum stau lucrurile... „Trebuie să fiu cu băgare de seamă. Și cum să-l fac peee... să înțeleagă că suntem în primejdie? El are dreptate când spune că nu poți să poruncești sufletului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
marijuana. Nici un tânăr blond, cu urme distincte ale unor arsuri, nu fusese arestat sub acuzația de jaf sau deținere de narcotice în zona San Fernando Valley între anii 1942 și 1945. Telefonul fusese un fel de dat la pește pe uscat. Un alt telefon, la centrala secției West Hollywood, avu ca rezultat o conversație puțin îmbufnată cu Karen Hiltscher, care i-a comunicat că toate cele patru cazuri de pe lista delincvenților sexuali se dovediseră lipsite de interes. Dosarele lor de la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28. Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sîngelui, pentru ca Nimicitorul celor întîi născuți să nu se atingă de ei. 29. Prin credință au trecut ei marea Roșie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30. Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile. 31. Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise iscoadele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ca mai toți să canoteze; în orele de "l'école buissonièrre" este mai plăcut să te plimbi cu barca, pe lac, decât să stai pe o bancă în inactivitate. Poți să tăifăsuiești la fel de bine și pe apă ca și pe uscat, dacă ai chef! Și cum băieții, sărmanii de ei, aveau foarte des prilej de antrenament la canotaj, ajunseseră barcagii, nu glumă! Dar antrenamente serioase făceau băieții noștri la toate sporturile: la oină, cu Cioc, și singuri, dar absolut singuri. numai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e să ai imaginație! Acu' îi trag pe teoria asta! Bravo mie!" În clipa în care Basu m-a întrebat: "Cum?", eu îi și dădusem drumul la "explicarea fenomenului": ― În timpul fluxului, apa oceanului venea mare și inunda o parte din uscat. Odată cu refluxul, apa se retrăgea. În timpul cât apa stătea pe uscat, muia porțiuni din teren și, la plecare, lua cu sine pământ, lăsând astfel o adâncitură pe terenul respectiv. Apoi, când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mie!" În clipa în care Basu m-a întrebat: "Cum?", eu îi și dădusem drumul la "explicarea fenomenului": ― În timpul fluxului, apa oceanului venea mare și inunda o parte din uscat. Odată cu refluxul, apa se retrăgea. În timpul cât apa stătea pe uscat, muia porțiuni din teren și, la plecare, lua cu sine pământ, lăsând astfel o adâncitură pe terenul respectiv. Apoi, când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
terenul respectiv. Apoi, când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat, lăsând uscatul cu alte adâncituri... și formând în felul acesta terasele! Clasa oftă admirativ, ușurată, convinsă că știusem. Dar profesorul se-ncruntă puțin și spuse cu vocea-i cavernoasă: ― Ia ascultă, domnule, ce mă tot duci pe mine cu: vine apa, pleacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]