2,982 matches
-
rărunchii: „Ura!”. Nu era cazul. Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
costumele păstrau o tăcere respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi...” Vârtejul de chipuri se roti deasupra patului, apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ale căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca de trompetă. Și atunci, bucățile de carne ridicându-se, una câte una, din grămadă, intrară rând pe rând În gura deschisă Într-un rânjet a jonglerului, dispărând În bezna din lăuntru, În timp ce cărțile de joc, care vuiau Într-un vârtej nebun sosit din haos, Îl aduseră pe inginer viu și nevătămat la locul lui pe scaun. Inițial lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare. Bikinski nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acestei lumi... Femeia e lucrul dracului”, conchise inginerul. „De aceea nici bunul Dumnezeu, nici diavolul nu reușesc s-o stăpânească niciodată pe de-a-ntregul. Ea e când a unuia, când a celuilalt...” Afară, trupul lui Oliver fu cuprins de un vârtej. Brațele sale acoperite de frunziș galben-ruginiu se legănau În văzduhul limpede, luminat de razele unei luni imense, sinilii. Trupul său, contorsionat de bătaia vântului, când se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul ar fi luat În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile Mathildei pluteau deasupra lanului, amestecându-se cu vârtejul costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate ideile se îndepărtau și rămâneau în urmă numai viziunile, obsedant... chinuitor! Atunci, am intuit că te aflai deja în interiorul meu palpitând, strecurându-ți tulburător
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
fost prea mult pentru rezistența lui, astfel că s-a aplecat și l-a luat, fără a se sinchisi de mustrările lui Roland. In momentul când l-a luat un vânt înfricoșător s-a iscat și l-a repezit val vârtej îndărăt tocmai când se apropia de poartă. Așa s-a întâmplat o a doua și o a treia oară, astfel că Rinaldo a cedat nevoii, mai degrabă decât rugăminților prietenilor săi și a aruncat prada. Au ajuns curând la pod
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cercetat podeaua În căutarea eventualelor ploșnițe și m-am pregătit pentru istericalele obișnuite ale lui Millington. Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri, strănuturi și pipi În semn de supunere, cu o asemenea frenezie Încât mă Întrebam dacă Într-o bună zi n-o să moară din cauza emoției momentului. Amintindu-mi de cele câteva manuale pe care crescătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui Kelly și Elisei că voi reuși să ajung la petrecerea In Style din seara aceea și că o să le dau raportul a doua zi și am ieșit din birou la șase și jumătate fix. Seara a dispărut Într-un vârtej de activitate febrilă (ce a inclus ras, gomaj, pensat, pilit, dat cu ojă și cremuit) și, când taxiul a oprit la Bungalow, eram aproape fără suflare din cauza emoției. Will mă târâse la Bergdorf după brunch cu o zi În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-o de „vrăji”, a lăsat-o să-i pregătească mâncarea de seară.Numai că... ― Uite că nu-mi vine a crede că drăcoaica a scormonit în „sipetul lui Scaraoțchi” și a scos la iveală cine știe ce alte „bojgoane” - a intervenit în vârtejul poveștii unul din colțul cel mai îndepărtat al vagonului. ― Apoi știți doar că femeia l-a învins și pe dracul! Așa că nu-i de mirare, dacă... ― Stau și mă gândesc, dar nu-mi trece prin cap ce o mai fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe comandant până în fața frontului. ― Bună ziua, ostași! - a salutat comandantul. ― Să trăiți, domnule l-ent colonel!!! - a răspuns, trupa fără nici o ezitare... A urmat trecerea în revistă a formației. Dumitru, prins în vârtejul ordinelor și mișcărilor, nici nu și-a dat seama când s-a trezit sfredelit de ochii comandantului de batalion... ― Cum te numești, sergent? - l-a lovit întrebarea. ― Să trăiți, domnule locotenent colonel, sunt sergentul Dumitru Dinsus! - a răspuns fără să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie. Parcă ar fi descoperit elixirul vieții veșnice
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea și acolo unde poate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prin situații sentimentale oarecum asemănătoare. Eram în grea cumpănă, nu știam ce atitudine să adopt față de această intransigentă Roxană! În definitiv, ce eram eu vinovat că Gică nu-ncercase să-și cucerească iubita prin propriile lui mijloace? Mă ispitea atâta vârtejul acesta ce se ivise pe neașteptate în calea mea, încît n-am mai ținut seama de nimic... Eram foarte tânăr și-mi era dor de iubire!... Și-apoi, fata îmi da a-nțelege că mă place; iar lui Gică nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și nicăieri. Deplasările lui erau imprevizibile, iar tehnicile de luptă absolut necunoscute. Dacă erau, cumva, tehnici de luptă. Căci totul se petrecea atât de repede Încât, de la doi sau de la o sută de pași, nu se putea distinge decât un vârtej care dobora războinicii ca și cum nici unul n-ar fi fost Înarmaț și n-ar fi luptat În viața lui. Dacă erau Într-adevăr tehnici, și nu magie, atunci acele tehnici cuprindeau tot ce se putea inventa pentru ca un om cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care o deprinsese la nivelul de Ninja jonin Își făcea efectul. Mișcase straturile de aer, așa cum făcuse cu multă vreme Yamabushi. Deasupra pădurii era un cerc invizibil care se rotea ca un vârtej și apoi țâșnea din direcția nord-vest, Îndoind arborii, culcând iarba la pământ și blocând Înaintarea armatei lui Mahomed. Caii simțeau o primejdie mare În jur și refuzau să mai Înainteze. Ienicerii trebuiseră să se culce la pământ. Nu mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar căra o albie de mâl În străfunduri. Erina ar fi vrut uneori să oprească totul. Să iasă din nebunia lui Cosmin și să revină la normalitate. Să-și trăiască visele, speranțele și vârsta. Se simțea trasă ca de un vârtej și voia să iasă. Dar fiecare clipă fără el o Întorcea Înapoi. Nu se putea Îndepărta fiindcă Înțelegea și trăia totul alături de el. Înțelegea nevoia pe care o aveau Ștefan și Moldova de mintea strălucită a lui Cosmin. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă. Da! Unele vorbe fac bine. Sunt erupții higienice care curăță de supărare. Urticarii blajine în trupul unei iubiri sănătoase. Dar aci părea că e vorba de o buba rea. 21 Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dansurile noi sau din fermentul ultimelor idei ale civilizației extreme. Era modelul european, cel a cărui factură era rezultată din fenomenul prefacerei lente, în conflict cu accidentele brusce. Modelul care în Apus rezultase din decadentismul secular al nababilor, trecut prin vârtejul nebun al războiului: aci, în țara asta proaspătă, cum oare se modelase la fel? Căci nu mai era vorba nici de hainele nici de ideile care se imită. Era însăși croiala fizică a făpturilor. Procesul de infuziune prin toți porii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
auzit singură. Căutând pe una de acolo. din așa-zi cancelarie a directoarei acceptul ..pension" necontrolat de poliție, am putut asista. Noroc ca au era numărul meu, că nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
viseze la noi și sângeroase posibilități de a purta războaie. Pentru cineva care ar putea să privească lumea de sus, sfidând legile gravitației, ca Indra Lal Roy, campionul zborului, Agra s-ar vedea ca o mișcare turbionară de pământ, un vârtej de cărămizi din noroi și nisip. Spre sud, această îngrămădire confuză de străzi sinuoase se oprește abrut în grilajul Cantonamentului britanic. Cantonamentul (prescurtat Cant. în toate documentele oficiale) este alcătuit din figuri geometrice asemănătoare cuburilor de lemn din jocurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]