KorAP: Find »[drukola/base=văduv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...89 >

2,208 matches

Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607

cu lunga barbă neagră și adâncii ochi mari [legătură abia ascunsă de Doamnă 407, care-l transforma pe Cantacuzin în dublu rival al soțului ei, n.m., D.H.M.]. Iar după ce se duse la Constantinopol cu copiii, foarte puțin scârbită că e văduvă, ea prinse dragoste pentru un beiu de Maina, Limberachi, care-i mâncă toți banii și o părăsi”408. Opinia lui Iorga reproducea părerea contemporanilor, al căror purtător de cuvânt fusese, cu două secole mai înainte, Ion Neculce: „Care mai pe

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Antroponime Numai numele de familie - dintr-un inventar suficient de bogat - pot fi convocate pentru această discuție, care doar înregistrează construcțiile onomastice pornite de la apelativul comun ce o desemnează pe femeia fără soț. Cuvântul care arăta starea civilă a femeii - văduvă - putea deveni nume de familie - Maria Văduva, transmisibil, firește, urmașilor: Ilie Văduva, fiul Mariei Văduva. De la „starea postconjugală” a mamei s-au format, cu siguranță și numele Vădan (deși aici putem avea și un masculin indicându-l pe soțul rămas

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
pe soțul rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că avem de-a face cu descendenți ai femeii fără soț (lipsa tatălui explicându-se nu doar prin moarte, ci și printr-

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că avem de-a face cu descendenți ai femeii fără soț (lipsa tatălui explicându-se nu doar prin moarte, ci și printr-o absență

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
nume. Cu un a genitival (invariabil ca în Moldova): Aanei, Aaniței, Aaxiniei, Afloarii, Ailenei Amariței, Atudosiei, Avarvarei, Avasilicăi sau fără acea marcă a posesiei (construcție specific ardelenească) - Mării 414. în credințele și superstițiile populare, care nu ignorau deloc demersul magic Văduva grasă - Iordache Golescu zisese văduviță grasă, „adică văduvă bogată” - cum ne spune Iuliu A. Zanne că se cheamă acea femeie fără bărbat pe care șansa nu o ocolește 415 - nu prea apare în „încheierile” cu care depozitele populare contemplă starea

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
ocrotească” (percept scripturistic); „Pă văduve și pă sărmani cu deosebire să-i îmbrățișezi la păsurile lor”; „Să nu treci cu vederea pă văduvă când varsă lacrimi”; „Dă văduvă să-ți fie milă, ca și a ta neveastă mâine va fi văduvă ca ea”. „Sentențiile”nu ignoră sexualitatea: „Vai de văduva aceea ce fără bărbat rău să chinuește în pat”; „Visurile pă văduve rău le cam frâmântă”; „Văduva cam fără somn, că n-are cine s-o adoarme”; „Văduva să jălea, și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
mai bine mărită-te ca să fii și tu ca noi, precum erai mai nainte”; „Văduva fără bărbat rău se tăvălește-n pat”; „Mai bine văduva să se căsătorească decât în foc să să chinuiască” (recomandare a Sfântului Apostol Pavel); „Muiarea văduvă tot castraveți visează”416. Notându-și catrenul „Să plâng cele măritate, Că nu au de bărbați parte; Dar cele văduve ce să zică, Când la inimă le pișcă” fratele lui Dinicu Golescu îl explică: „ Se zice pentru cei în bună

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
420). Este mai prudent să te ferești de văduve: „Joc fără descântec și văduvă fără plâns nu este” („Nu e bucurie fără supărare”421); „La cal alb și la văduvă să nu slujești”422. * Erau demonizate, fără îndoială (precum țigăncile, văduve sau nu [dar să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
vreo vrajă asupra sa” 431, căci se spunea că este vrăjitoare. * Prin orice mijloace, văduvia trebuia evitată: „Să nu faci cununie în casă” - se zicea în Moldova - „că rămâne unul văduvoi”432; „Când se însoară a doua oară bărbatul rămas văduv” - se credea în Transilvania - „pe mormântul femeii sale se varsă apă multă, că aceea se crede că arde în groapă”433; „De ești căsătorit, nu mânca pe vatră, că tragi a burlăcie, a văduvie” 434; „Când ești căsătorit”, îi învață

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
tragi a văduvie” 435. Ca și alte popoare 436, românii au formulat multe „încheieri” (unele veritabile maxime) provocate de contemplarea stării postconjugale. Un veritabil cod, constatări, consecințe, previziuni, consilii: „Când cineva umblă desculță de un picior, atâția ani are să stea văduvă câți pași a făcut”; „Se crede că nu e bine a umbla numai cu un picior încălțat, căci va umbla și în viață fără pereche, adică va rămâne văduv sau nu se va putea însura”; „Femeia care-și va drege

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Când cineva umblă desculță de un picior, atâția ani are să stea văduvă câți pași a făcut”; „Se crede că nu e bine a umbla numai cu un picior încălțat, căci va umbla și în viață fără pereche, adică va rămâne văduv sau nu se va putea însura”; „Femeia care-și va drege tulpanul din cap va rămâne văduvă. Când unei femei măritate i se rupe cămașa în spate, e semn că-i va muri bărbatul”; „Dacă vezi în fântână, spre Sf.

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
crede că nu e bine a umbla numai cu un picior încălțat, căci va umbla și în viață fără pereche, adică va rămâne văduv sau nu se va putea însura”; „Femeia care-și va drege tulpanul din cap va rămâne văduvă. Când unei femei măritate i se rupe cămașa în spate, e semn că-i va muri bărbatul”; „Dacă vezi în fântână, spre Sf. Vasile, ori înviere, un om, și lângă el o scândură ieșind, să știi că rămâi văduvă”; „Cine

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
că-i va muri bărbatul”; „Dacă vezi în fântână, spre Sf. Vasile, ori înviere, un om, și lângă el o scândură ieșind, să știi că rămâi văduvă”; „Cine nu face ițe de fată mare nu mai face câtu-i lumea: rămâne văduvă”; „Când torc femeile, nu pun caier peste caier, ca nu cumva să devină văduve și să le țină și un al doilea bărbat”; „O fată mare se ferește a lua în căsătorie un bărbat văduv, sub cuvânt că pe lumea

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
mai face câtu-i lumea: rămâne văduvă”; „Când torc femeile, nu pun caier peste caier, ca nu cumva să devină văduve și să le țină și un al doilea bărbat”; „O fată mare se ferește a lua în căsătorie un bărbat văduv, sub cuvânt că pe lumea cealaltă ea va fi văduvă, căci bărbatul va avea de soție femeia dintâi și viceversa” 437. „Măicuță bătrână...” Văduvele populează dens literatura populară. Ele apar frecvent în basme (și în epica de mici dimensiuni și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
pun caier peste caier, ca nu cumva să devină văduve și să le țină și un al doilea bărbat”; „O fată mare se ferește a lua în căsătorie un bărbat văduv, sub cuvânt că pe lumea cealaltă ea va fi văduvă, căci bărbatul va avea de soție femeia dintâi și viceversa” 437. „Măicuță bătrână...” Văduvele populează dens literatura populară. Ele apar frecvent în basme (și în epica de mici dimensiuni și cu un haz moralizator ce cuprinde snoavele 438), unde mama

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce se naște (dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești, care îi îngăduie să smulgă și să care lemne grele, să omoare niște balauri opozanți și să nu se teamă de intențiile criminale ale unei mame ucigașe („Știa că mumă

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
selbatecă cu dinții de fer”, după o „pasere de înde de întâlnesc vânturile care bat”, după „mere de aur de peste mare”. încercările nu fac altceva decât să-l transforme pe personaj în erou (în basme, chiar întâlnirea cu „măicuța bătrână” - văduvă adesea - reprezintă o probă pe drumul inițiatic parcurs de fecior ori de fată) și ele sunt depășite una câte una, căci de partea voinicului se află o forță pozitivă (călugărul - sfântul, care îi oferă diverse „auxiliare”: o suliță, o verigă

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Semănând cu Tudorel. Ea de mână Că-l lua, La biserică Mi-l ducea, La icoane-ngenunchea, Trei mătănii că făcea, Voie Domnului cerea Și popa mi-i cununa, După legea creștinească, De ei să se pomenească 446. Singurătatea mamei văduve, după ce și-a pregătit fiul pentru o inevitabilă plecare (interpretată uneori drept părăsire): Spală, mamă, rufele, Și la soare-ntinde-le, Legătură pune-le, Și-apoi, mamă, dă-mi-le, Căci eu plec, mamă, departe, Cu streinul eu m-oi

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
pelini, Că tare-i greu în străini! Să vii, măicuță să vii, Să mai vezi pe ai tăi fii, Când or fi grâiele-n floare, Când or fi grâiele-n clăi, Să vii, măicuță, la noi!459 căci mama dispărută - văduvă sau nu - era „făcătoarea de ordine” în universul casnic și o sursă de neînlocuit de înțelepciune („Măcar două-trei cuvinte,/ Ca să le ținem noi minte”): Să lași groapa mânioasă Și să vii cu noi acasă, Că te primim bucuroasă, Că ne-

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
văduviță, Albă la pieliță, Neagră la cosiță... Noi l-am cunoscut Și mi l-am văzut ’N sânul Domnului, ’N poarta raiului, Stând la judecată, Ca să-și ia răsplată Pentru buna faptă!...469 Colindele destinate unor „femei mâhnite” (denumită uneori: „Văduva nevastă/ C-un fiu mic în brațe./ Lucru ce-mi lucrează?/ Firu-mi firuiește,/ Fașă -mi împletește,/ Fașă la fiu mic...”470), mai noi - zic specialiștii - în inventarul colindelor, fac apel și ele la depozitul mitologic caracteristic speciei. Ca să-și găsească

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
o rază de soare”479. Femeile mâhnite din blesteme Dintr-o imprecație severă a unui Yahweh mânios pe cei care furau și păcătuiau - „Și se va aprinde mânia mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copii voștri orfani” ( Ieșirea 22, 24) - Deuteronomul („A doa leage”, căci mă adresez iarăși Bibliei de la 1688), acel veritabil „cod de legi” pe care îl reprezintă a cincea Carte a lui Moise (unde toate culpele posibile, virtuale, sunt așezate

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
cu Iuda vânzătorul, și cu procletul Aria și cu alți eretici; să-i înghiță pământul de vii ca pre Datan și Aviron; să-i lovească cutremurul lui Cain și bubele lui Ghiez; copii lor să rămâe săraci și femeile lor văduve [subl. mea], și toată averea lor să fie jăfuită, și casele lor întru răsipire... Hrisovul mitropolitului Ștefan, datat (ca și al lui Matei Basarab) 18 ianuarie 1652 împotriva lui Stroe Leurdeanu și a celorlalți „furi fățișați”, este o carte de

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Iuda vânzătorul și cu procletul Aria și cu alți eretici; să-i înghiță pământul de vii ca pe pre Datan și Aviron; să-i lovească cutremurul lui Cain și bubele lui Ghiez; copii lor să rămâe săraci și femeile lor văduve [subl. mea] și toată averea lor să fie jăfuită...”, în „cartea de blestem” pe care mitropolitul Veniamin Costache o dădea, în 1806, într-o pricină de hotărnicie: [...] căci ori și carii de vor tăgădui adevărul cu nedreptate și nu vor

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
încredințate că până și întâmplările pur și simplu accidentale sunt efecte misterioase ale Providenței”484. în aceleași zile (merge mai departe Del Chiaro cu informațiile), s-a produs și prevestirea, și ea demnă de crezare, a Stancăi, fiica lui Brâncoveanu, văduvă, căci beizadea Radu Ilieș, soțul ei murise. Pe 9 martie 1714, Stanca s-a îmbolnăvit de tuberculoză galopantă, boala a avansat rapid, a căpătat o formă violentă și femeia a murit pe 15 martie. Câteva zile mai târziu, pe 17

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
vei visa ...” Consultarea imaginarului oniric, cu ponderea lui însemnată în viața indivizilor și a comunităților, mi se pare obligatorie și în cazul văduvelor. Deși tălmăcitorii de vise nu prea se înțeleg (acordând văduviei din vis și conotații în genere pozitive: „văduvă visându-te, viață mulțumită arată”; „văduvă visând că ești, poziția ta se va schimba”; „văduvă că iei de soție, vei face o moștenire”487, dar concentrându-le asupra stării postconjugale - văduvie: „satisfacție, căsătorie”488, și a persoanelor de sex bărbătesc

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]